eucalipții împăduritului somn
de toamnă brumată
sunt leagăne pe un cer de sticlă,
am trecut chiar acum pe lângă ei
și le-am ascultat foșnetul
blănos
legănand amerindieni flămânzi
pe trepte pulsate,
o liniște de veac grunjos
tomnatică fereastră
pe ziduri cu obloane,
heraldica lumină căzătoare
se face aripi cu zborul tot pe dos,
arce sub ape
ne rânduiesc frumos tot ceasul
in canaste,
se joacă-n arbori și-n lutul fără rost
Ciuleandre-n cozi de abanos
și…îngeri prinși în basme!…
Neschimbat
Mai tot timpul
a fost Septembrie în ispășirea mea,
ceva de genul
Tu-mi dai ploaia
eu viță de vie și vinul negru dintr-o
rămurea,
căderea frunzelor în ograda visului
a fost prima dată
insomnie polară,
un grotesc alb cu iz
de Santa Claus,
clipe înrămate în duhovnicia
pământului,
au fost mereu mugurii cerului
fără stele și carantina mersului meu
intre ape,
în saci de dormit
anafilactice întrebări
spoiesc pereți de gumă,
găsesc răspunsuri fără glasul urii
la tot ce ocolesc,
e neschimbat și ortul mătrâgunii peste
serafimi martiri,
liniște,
neschimbat nimicul forcepsului
din răni maro
desenează inimi pătrate
pe cicatricile pietrelor
ce le găsesc mereu în același loc
cu invazia sfârșitului
de clanțe,
și ușile au toamne
neschimbat doar pragul rămâne boltă
de primăvară peste jocul morților
dănțuind pe poante!…
————————–
Simon JACK
Israel
5 septembrie 2019