Mircea Dorin ISTRATE: Nostalgie

NOSTALGIE

 

S-a dus de-acuma vara asta lungă,

Destul ne-a dat la toți ca să ne-ajungă

Și arșiță și ploaie-ndestulată

Și vruta noastră toată, mestecată.

 

A fost, ce-i drept un pic, cu năbădăi,

Cum e în anii buni și-n ceia răi,

Crezut-am la-nceput că nu mai vine

Și că nu pleac-apoi, de-atâta bine.

 

Avut-am zile lungi, mai mult de-o droaie,

Cu secetă și ploaie să ne-nmoaie,

Aproape c-am căzut în zăpăceală

Că am trăit așa, la nimereală.

 

A fost această vară mai țâfnoasă,

Am sta la soare, dar și-nchiși în casă,

Nu-i mai deloc din ce a fost odată,

O vară vară, caldă-adevărată,

 

Cu arșiță de-o lună-aici uitată,

Cu ploaia ce-a de aur așteptată,

Cu colbul ce te frige la picioare,

Cu somnul de amiază în umbrare.

*

De-acum va mirosi din nou a toamnă,

  • Hai, vino dară așteptată Doamnă,

Cu Cornul Abundenței deșertat

Pe huma mea, cea plină de păcat.

 

Îmi dă din rodul muncii dulcea pâine,

Îmi fie-mbucătură azi și mâine,

Și din cât toate încă-s pentru mine

Să am destul, în iarna care vine.

 

Eu ce să-ți fac mai mult de-onchinăciune,

Că una-alta toate fost-au bune,

Și din cât pot, cu-a mea nevrednicie

Te-oi nemuri-ntr-un rând, de poezie.

————————————-

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

Septembrie  2019

 

Lasă un răspuns