A  FOST  ATUNCI….

 

A gurii tale foc l-aș pune, în cupa zeilor din cer,

Să-i farmece cu-a ei dulceață și a lor simțuri să le-aprindă,

Iar eu să râd de ei, nebunii, ascuns în colțul meu stingher,

Văzând cum vraja gurii tale, pe toți de-arându-o să-i cuprindă.

 

Tu râzi de mine când în joacă îmi dai dorita sărutare

Și vezi prea bine cum mă prinde o fierbințeală ca de foc,

Cum tu mă urci  ca fum eteric în lumi idilice-n visare,

Să știu că ziua și clipita mi-o-nveșmântezi într-un noroc.

 

Iar șoapta ta, abia simțită, e adiere de zefir

Când în a nopții dezmierdare te ninge pulberea de stele,

Pe mine ea mă îndulcește cu gust de miere și divin

Și mă desprind de-a lumii soartă, punându-mă în rai cu iele.

 

Îmbrățișați ca două ape, ne-om trece-n clipe lungi de timp

Curgând prin praguri de lumină spre veșnicitul infinit,

Tu fi-vei pentru mine încă al prinăverii anotimp,

Înfiorându-mă de-apururi, ’n-ata urcare spre zenit.

 

Ne ține Doamne noaptea lungă, ori dă-ne din a Ta clipită

S-o risipim în simțuri toată, că niciodată nu-i de-ajuns,

Mi Te-om  mări și mulțumi-ți-om, în ruga noastră veșnicită,

Că am gustat dumnezeirea, ce Tu ne-ai dat-o, pe ascuns.

 

***

Mai simt și-acum îmbrățișarea și dulcea șoaptă de iubire

Ce-nflăcăra a noastre simțuri în petrecuta tinerețe,

Au fost de mult acele clipe, de-adevărată fericire,

Când  ale noastre simțuri toate, dădeau iubiri-atunci, binețe.

————————————-

Mircea Dorin ISTRATE

Târgu Mureș

Septembrie  2019