În anul 313 d.Chr. Împăratul Constantin cel Mare dădea Edictul de la Milano prin care persecuția creștinilor lua sfârșit. Creștinismul nu devenea religia “oficială” a Imperiului dar era recunoscut ca religie apărată sub lege. Din acel moment cumplitele persecuții anti creștine luau sfârșit și Biserica creștină putea să se manifeste pe față. Cele trei veacuri de persecuție întăriseră credința și aleseseră pe cei credincioși dintre cei necredincioși. Dar în același timp, profitând de vremi, tot soiul de învățături străine de cele ale Bisericii apucaseră să se împrăștie. Pentru a le pune capăt Împăratul Constantin a convocat un “Conciliu Ecumenic”, un sobor a toată lumea, la care să participe toți Episcopii Bisericii, care erau, atunci, peste o mie la număr. Conciliul avea ca scop să stabilească “simbolul” Credinței și să emită primele legi canonice. Dar înainte de toate acestea Conciliu trebuia să dezbată o fioroasă erezie, învățătură contrară Bisericii, și anume cea răspândită de preotul Arie. Conciliu s-a întrunit la Niceea în 325 d.Chr.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Răspunsul Sfântului Nicolae”
Categorie: Eseu
Alexandru NEMOIANU: ,,Aceasta este Ziua”
Există între oameni sentimente care nu pot fi explicate și cuprinse în cuvinte. Nu putem spune “de ce” iubim casa părintească, mai înainte de a putea vorbi; ”de ce” iubim satul strămoșesc, mai înainte de a scrie, ”de ce” ne iubim copii, chiar și când nu știm scrie sau citi. Între aceste iubiri, care nu se pot exprima complet în vorbe, este și dragostea de Neam și Tară.
În aceste sentimente se află tărâmul în care ființăm, în care ne mișcăm, în care merită să trăim și merită să murim.
Iar asta este datorat faptului că mai înainte de a putea explica rațiunea dragostei de aceste lucruri, pentru aceste lucruri avem loialitate, atașament și capacitate de jertfire. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Aceasta este Ziua””
George PETROVAI: Ziua Națională a României integrată politic și dezintegrată în esența ei spirituală
Luând aminte la dezastrul programat al României postdecembriste (unul semnificativ în plan economico-financiar şi esenţial în plan spiritual-identitar), întru sfidătoarea prosperitate a tâlharilor interni şi externi, nu poţi să nu te întrebi care este câştigul efectiv al milioanelor de români, mulţi dintre ei mai săraci şi mai oropsiţi ca Iov, după aderarea ţării la NATO şi Uniunea Europeană.
Poate că unii (dacă nu cu totul convinşi, atunci sigur încrezători în scremutul democraţiei noastre originale şi în atrocele elan partinic al aleşilor de două parale) vor susţine că ţara a beneficiat de însemnate sume europene, cu toate astea sub nivelul cotizaţiilor anuale ale României, că Uniunea Europeană şi SUA sunt permanent cu ochii pe sforarii dâmboviţeni cu ştaif (vezi recenta nemulţumire a diplomaţiei americane vizavi de manevrele pesedisto-aldiste din justiţie) şi că fără avertismentele venite din partea acestora, fărădelegea ar huzuri pe meleagurile noastre, caz în care sintagma „stat paralel” s-ar dovedi de prisos.
Pavel PANDURU: Dor de Artur Silvestri
La un an de la trecerea lui Artur Silvestri la Domnul, după ce a strălucit ca o puternică stea asupra noastră, luminând si iluminându-ne sufletele, ne doare inima şi sufletul pentru această pierdere – deoarece a devenit al nostru şi noi începusem să fim ai lui.
De aceea ne lipseşte Omul asemănător supraomului lui Nietzsche, însă cu multă bunătate creştină.
Ne lipseşte vocea puternică, autoritară şi în acelaşi timp caldă, cu îndemn spre iubire şi fapte bune după model cristic.
Ne lipseşte vocea şi personalitatea care să lupte împotriva celor care ne terfelesc istoria într-un mod josnic, care ne batjocoresc tradiţiile şi sfinţenia vieţii neamului.
Ne lipseşte vocea care ne transmitea acel mesaj tainic ce ne da puterea să trăim şi să existăm ca neam.
Continue reading „Pavel PANDURU: Dor de Artur Silvestri”
Vavila POPOVICI: „Doamne, să nu pierdem „tezaurul” sufletului de român!”
Cea mai de preț avuție pe care o avem în viață ne este copilăria care ne împinge spre cunoaștere și ne dă încredere în viață. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide… Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut…
Și am plecat din Basarabia la Bălgrad (Cetatea Albă), numele mai demult al orașului Alba Iulia, oraș cu însemnătate istorică, situat pe malul stâng al râului Mureș, în podișul Transilvaniei – zonă centrală a țării noastre – vegheat de Munții Apuseni și de Carpații Meridionali.
Continue reading „Vavila POPOVICI: „Doamne, să nu pierdem „tezaurul” sufletului de român!””
Iacob C. Istrati: Ne ținem de tradiții
Motto:
Felul cum întrebuinţăm timpul liber ne trădează caracterul.
(Plinius)
Și iar veni timpul să ne amintim de Câmpul Românesc de la Hamilton sau România Mică din America de Nord, după cum a numit-o prietenul și fratele nostru din Basarabia, Nicolae Dabija. Pentru acei, care nu au auzit de acest colțișor de rai al românilor emigranți, voi încerca în câteva cuvinte să le ofer o mică biografie al acestui locaș, se arată în corespondența lui Iacob C. Istrati, preluată de Romanian Global News.
Asociația Culturală Română din Hamilton este cea mai veche asociație românească din Ontario, Canada. A fost înființată în anul 1957. Primul Președinte al Asociației a fost George Bălașu. Asocia’ia a fost mereu la înalțime, pentru a promova și păstra tradițiile și obiceiurile neamului. S-a organizat o școală de limbă română, un cor și o trupa de teatru. La sărbbătorile tradițioale se organizau sezatori cu cântece și colinde. Se țineau conferinte. Au fondat ziarul Cuvântul Românesc, ziar de cultură și politică; s-a deschis o emisiune de radio in limba romana s. a. Mai târziu, membrii Asociației au cumpărat un teren de 25 ha, pe care s-a clădit primul așezământ al viitorului Câmp Românesc. În anul 1967, fiind ajutați de Guvernul Canadei și de românii din întreaga lume, inclusiv din Africa de sud și Australia a fost dat în exploatare Centrul Cultural Nae Ionescu; Capela “Sf. Maria”; un monument dedicat eroilor neamului nostru; Troițe, piscină, teren de fotbal, volei, parcuri și locuri de “picnicuri” pentru vizitatori.
Alexandru NEMOIANU: Artur Silvestri și “Reconquista”
După Decembrie 1989 și încă mai vârtos de la începutul noului veac, XXI, și al celui de al treilea mileniu al Erei Creștine, când a devenit întreg activă, “mișcarea” culturală Artur Silvestri rămâne, după cunoștința mea, fără precedent în cultura românească.
La aniversarea datei când el s-a făcut nevăzut, de când a trecut în celălalt tărâm, cărți și articole încep să scoată la iveală ce a însemnat această uriașă personalitate, acest semizeu contemporan, prin opera lui și prin lucrarea lui culturală. Căci în cazul Artur Silvestri sunt două aspecte fundamentale și care, deși se întrepătrund și intercondiționează, rămân “neamestecate”; unire fără amestecare.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Artur Silvestri și “Reconquista””
Gheorghe Constantin NISTOROIU: Artur Gabriel SILVESTRI – Slujirea Filocalică a Dacoromânului
„Întru început este Cuvântul şi Cuvântul
este în Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul.
Acesta este întru început în Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a
ăcut din ce s-a făcut.
Întru El este viaţă şi viaţa este lumina oamenilor.”
(Sf. Apostol şi Evanghelist IOAN)
„Dumnezeu este creator, iar omul imitator.
Prin încercarea de a imita mereu Divinitatea,
prin proximitatea faţă de divin,
geniul e mai apropiat de cer;
dar nu în măsura în care e apropiat sfîntul.”
(PETRE ŢUŢEA)
Cuvintele, înmiresmate de har, vin şi slujesc naturii surâsului tainic, prelins în susurul alb al clipelor care liturghisesc simfonia Sărbătorii eului şi a sufletului naţional.
Sfârşitul fiecărei clipe e de fapt naşterea celeilalte clipe, aşa încât, toate clipele devin eterne, iar în această eternitate gândurile se întrupează în idei, ideile cu duh se convertesc în Cuvânt, iar cuvântul prin lumina sa celestă purifică inima aşezând-o în conştiinţa moral creştină ca o serafică metanoe, ca o sublimă întoarcere permanentă la Hristos.
Alexandru NEMOIANU: Un adevărat scandal!
După cum se știe cercurile de opoziție din România, prin compromisurile și dubioasele Organizații Ne Guvernamentale (organizații care în fapt sunt oficine de promovare a intereselor străine) au căutat să declanșeze o stare de agitație și haos care să facă România neguvernabilă. Aceste încercări au eșuat. În stradă a ieșit un foarte mic număr de oameni, minuscul și fără urmă de autoritate în a revendica schimbări de guvern. Erau “crema” ONG-urilor, funcționarii lor și efectiv scandalagii permanenți, cei care din “protest” își câștigă pâinea.
În acest context, personal, rămân uluit de timiditatea actualei administrații.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Un adevărat scandal!”
Alexandru NEMOIANU: Decor și ambalaj
Ambalajele produselor americane, sau cu folosință în USA, sunt, fără îndoială, cele mai elaborate și mai spectaculoase din toată lumea.Toți cei care trăiesc în USA, au vizitat USA, sau au avut de a face cu aceste produse (și dacă îi vom socoti pe toți ar rămâne să ne întrebăm câți nu au avut de a face cu asemenea produse) au rămas surprinși, uneori încântați, de foarte multe ori enervați de complicația cu care sunt alcătuite aceste ambalaje.
În primul rând, este vorba de primul ‘strat” al ambalajului, plicul care acoperă produsul. Acest prim “strat” este vârtos, strâns lipit de produs, foarte anevoie de înlăturat. De multe ori este nevoie să folosești cuțite, șurubelnițe, foarfeci și cleștelor pentru a scoate din ambalaj o aspirină sau a desface o sticlă de oțet. Peste el urmează alte “starturi” protectoare, iar deasupra tuturora se află ambalajul final. Acest ultim ambalaj este în culori extrem de atrăgătoare, fiind și reclamă a produsului, pe el este scris numele produsului, al producătorului, caracteristicile produsului, compoziția lui și indicații de tot soiul. Aceste indicații devin, pe măsură ce trece vremea, tot mai complicate și ele capătă o direcție “juridică”, încearcă să evite orice posibilitate de a trage în judecată pe producător. În mai toate felurile ambalajul American a ajuns să capete forma unui contract, în apărare. Prin extensie se poate spune că în fapt ambalajul a ajuns să fie mai important decât produsul prezentat sau, încă mai exact, că în raport cu ambalajul, produsul ajunge element secundar, dacă și atâta, simplu pretext. Această situație este simptomatică și reflectă starea sistemului în întregul său.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Decor și ambalaj”