Ilarion BOCA: Moștenire – In memoriam Regelui Mihai

MOȘTENIRE
In memoriam
Regelui Mihai

Cu sufletul arzând mereu spre calea voastră
Eu las ca moștenire o zare-n veci albastră,
Din gândul meu de bine eu las un tainic foc
În lume să vă fie înalt și sfânt noroc.

Eu sunt cu voi, dar matricea mă cheamă,
Să dau din sinea mea celestă vamă…
De nu aș fi cu voi, soldat la datorie,
Zadarnic mi-ar fi visul, acum, și-n veșnicie.

O candelă de veghe în cer vreau să rămân
Și-n țara mea de aur, mereu un drept stăpân !
Iar dincolo de mine, fiți veșnic fiii mei
Stăpânitori și liberi ca niște mitici zei !

Aceasta mi-e dorința ce-mi arde-n templul firii :
Golgotă și iertare pe calea mântuirii !

–––––––––-

Ilarion BOCA

21 noiembrie, 2017

Vavila POPOVICI: S-a terminat ceea ce ar fi putut fi o continuitate

„Căci moarte nu există, și ce numești tu moarte, E-o viață altfel scrisă în sfânta firii carte.”

– Mihai Eminescu

Am urmărit cu interes și emoție transmisiunile televiziunilor române, decența și profesionalismul cu care au relatat ceremonialul grandios al înmormântării Regelui Mihai I. Fericiți cei ce au fost martori oculari la măcar câteva momente din tot acest ceremonial. Un om, un rege a cărui valoare morală nu a fost prețuită îndeajuns, cât timp a fost în viață. Un rege față de care poporul a greșit poate, prin pasivitate, când avea dreptul să nu accepte odiosul regim bolșevic, dar nu avea și puterea de a i se opune. Cei care au încercat, au fost învinși, aspru pedepsiți. Martiriul vieții Regelui s-a pliat pe martiriul poporului nostru. Octavian Paler spunea că „iremediabilă este doar greșeala de a te lăsa strivit” în viață, ceea ce Regele nu a făcut. El a luptat din greu, cu demnitate – virtute care i-a determinat comportamentul, pentru supraviețuire a luptat, iubind în totodată țara în care s-a născut.

Continue reading „Vavila POPOVICI: S-a terminat ceea ce ar fi putut fi o continuitate” →

Magdalena ALBU: Țara Lui Lal Plânge…

„…Încă ne mai aşteaptă acolo satul de leagăn

seara mai ales ne aşteaptă: lumini mărunte

voci domoale, somnul ca o pasăre lină:

legănătoare lumină.

Satul uitat, cu oameni săraci, dar frumoşi

cu glas de clopot vestind naşterea

începutul de nuntă şi ultimul drum:

amintire şi fum…”

Radu Cârneci

Nicio personalitate istorică sau culturală a lumii nu a reuşit, cel puţin în ultimul veac măsurabil al timpului pământean, să facă ceea ce, prin trecerea la cele sfinte, Regele Mihai I însuşi a reuşit, anume, să aducă, în ţara Lui, sub cupola luminoasei Ortodoxii cristice, Orientul şi Occidentul laolaltă, într-o respiraţie singulară şi benefică a spiritualităţii umane. Fără vreo fină urmă de tăgadă, putem afirma faptul că acest rarisim „dimpreună” al globalităţii contemporane se înscrie deja în larga panolplie de semne magice, pe care divinitatea le trimite, ca întotdeauna, de altfel, şi cu generozitate, întregii suflări a Ţării mioritice a lui Lal (parafrazându-l pe de curând plecat şi el la Domnul Poet român al Iubirii – Radu Cârneci), acolo unde acum, în preajma multimilenarei Naşteri betleemice a Continue reading „Magdalena ALBU: Țara Lui Lal Plânge…” →

Vavila POPOVICI: Regele și Țara Sa

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.

Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața.” – Regele Mihai I

Veste tristă. Regele Mihai I al României s-a stins din viață astăzi, 5 decembrie, la vârsta de 96 de ani, la reședința sa privată din Elveția, după o lungă suferință.

În discursul ținut în Parlamentul României, în 2011, la împlinirea a 90 de ani, Regele a rostit următoarele fraze:

„Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume”.

Elitele sunt definite drept „grupuri de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc”. Dar, elitele nu sunt genii, iar poporul nu este elita. Elita nu înseamnă intelectuali, adică cei ce pot dovedi cu diplome, indiferent de unde le au și cum le-au obținut deoarece, ca un intelectual să facă parte din elita unei țări, el trebuie să beneficieze în afară de cunoștințe – oameni cei mai bine pregătiți într-un domeniu care ating un nivel maxim de performanță – , de caracter integru și de credință în Dumnezeu. Caracterul este o sumă de virtuți, de care nu se poate lipsi un om care se ridică la rangul de elitist. Dintre virtuți face parte iubirea de țară, cinstea, dăruirea în scopul creării de bine poporului din care face parte și pentru binele căruia se luptă, față de care are sentimentul dragostei și cel al respectului. Elitele nu trebuie ele să se declare, ci poporul îi va declara în virtutea intuiției, a inteligenței lui, a reperelor morale pe care le are moștenite, pe care le păstrează și le folosește la etalonare.

Continue reading „Vavila POPOVICI: Regele și Țara Sa” →