Vavila POPOVICI: Regele și Țara Sa

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.

Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața.” – Regele Mihai I

 

Veste tristă. Regele Mihai I al României s-a stins din viață astăzi, 5 decembrie, la vârsta de 96 de ani, la reședința sa privată din Elveția, după o lungă suferință.

În discursul ținut în Parlamentul României, în 2011, la împlinirea a 90 de ani, Regele a rostit următoarele fraze:

„Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate și democrație, sunt identitatea și demnitatea. Elita românească are aici o mare răspundere. Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume”.

Elitele sunt definite drept „grupuri de persoane care reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales într-o comunitate, o societate etc”. Dar, elitele nu sunt genii, iar poporul nu este elita. Elita nu înseamnă intelectuali, adică cei ce pot dovedi cu diplome, indiferent de unde le au și cum le-au obținut deoarece, ca un intelectual să facă parte din elita unei țări, el trebuie să beneficieze în afară de cunoștințe – oameni cei mai bine pregătiți într-un domeniu care ating un nivel maxim de performanță – , de caracter integru și de credință în Dumnezeu. Caracterul este o sumă de virtuți, de care nu se poate lipsi un om care se ridică la rangul de elitist. Dintre virtuți face parte iubirea de țară, cinstea, dăruirea în scopul creării de bine poporului din care face parte și pentru binele căruia se luptă, față de care are sentimentul dragostei și cel al respectului. Elitele nu trebuie ele să se declare, ci poporul îi va declara în virtutea intuiției, a inteligenței lui, a reperelor morale pe care le are moștenite, pe care le păstrează și le folosește la etalonare.

Mediocri sunt cei care au tupeu și încearcă să aburească mințile oamenilor, cu vorbe goale, promisiuni false și minciuni. Ei sunt cei periculoși fiindcă se interpun între elitele adevărate și popor. Nu mai vorbim de proști care ocupă și ei un loc în ierarhie, alături de mediocri, sunt șireți, dibaci în a-și ascunde prostia.

Cinstit este să nu-ți ascunzi credința, sentimentul patriotic, prețuirea familiei și dorința ca în țara ta să se respecte legile, fiindcă prin respectarea lor se poate curăța societatea de necinste – violență, furt, lăcomie, falsitate, minciună.

Când clasa politică este mediocră, coruptă și incompetentă, lipsită de respect pentru popor, este foarte grav, este semnul cel mai evident că democrația nu mai are vlagă, este foarte firavă, și este forțată să alunece spre totalitarism. Distorsionarea adevărului, măsurile abuzive care se iau contra societății civile, dovedesc acest pericol. Ce este de făcut? Cum se pot educa acești conducători impertinenți? Până unde pot ei merge? Rolul elitelor este greu, cu adevărat, dar nu trebuie să se renunțe la educare prin expunere de idei, în scopul iluminării acestor minți întunecate. Ne punem întrebarea: De ce le este atât de greu să renunțe la comportamentul agresiv, sfidător? Este greu, cred, fiindcă mințile lor sunt îmbibate cu ideologia marxistă, este intelectualitatea formată sub ideologia răsăritului, cea sovietică ( nu se striga cândva că lumina ne vine de la Răsărit? Și probabil ne mai vine și astăzi…) și, pentru că ei formează un grup care-și văd de interesele lor, nu le pasă de popor, sfidează, denigrează elitele. Este tot un mod de a le omorî. În comunism erau întemnițate, acum au găsit alt procedeu. În lipsa credinței, a moralei creștine, ei nu știu să ceară iertare când greșesc, ei nu știu ce este compasiunea, iubirea de popor. Îi leagă doar interesele personale, încalcă legile cu o vădită nesimțire,  greșelile și abuzurile le comit fără nici un pic de regret. Chemați în fața justiției, declară că sunt nevinovați. Ei sunt nevinovații plini de vină.

Totuși, speranța există. Sunt tinerii – vlăstarii acestui popor. Ei sunt acum în faza de acumulare a cunoștințelor, și vor deveni intelectualii noi ai țării, vor visa și vor lupta pentru idealurile lor, fiindcă acești intelectuali cu respect pentru valorile etern umane, vor fi idealiști, dar vor avea și spirit practic.

Mă întorc la vorbele Regelui:  Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume”.

Și îmi amintesc și de răspunsul dat de Regina Ana, la întrebarea ce rol are Regina într-o țară: Rolul unei regine este să fie! (to be!). Poate și rolul Regelui ar fi fost „să fie!” Să nu uităm că Regalitatea – cei patru regi ai României – a marcat momente importante în trecutul țării noastre, a fost simbolul aristocrației, al demnității, onoarei și dragostei de țară.

Dumnezeu să-l odihnească pe bunul Regele Mihai I !

––––––––––-

Vavila Popovici

Carolina de Nord

5 decembrie 2017

Lasă un răspuns