Luând aminte la dezastrul programat al României postdecembriste (unul semnificativ în plan economico-financiar şi esenţial în plan spiritual-identitar), întru sfidătoarea prosperitate a tâlharilor interni şi externi, nu poţi să nu te întrebi care este câştigul efectiv al milioanelor de români, mulţi dintre ei mai săraci şi mai oropsiţi ca Iov, după aderarea ţării la NATO şi Uniunea Europeană.
Poate că unii (dacă nu cu totul convinşi, atunci sigur încrezători în scremutul democraţiei noastre originale şi în atrocele elan partinic al aleşilor de două parale) vor susţine că ţara a beneficiat de însemnate sume europene, cu toate astea sub nivelul cotizaţiilor anuale ale României, că Uniunea Europeană şi SUA sunt permanent cu ochii pe sforarii dâmboviţeni cu ştaif (vezi recenta nemulţumire a diplomaţiei americane vizavi de manevrele pesedisto-aldiste din justiţie) şi că fără avertismentele venite din partea acestora, fărădelegea ar huzuri pe meleagurile noastre, caz în care sintagma „stat paralel” s-ar dovedi de prisos.
La un an de la trecerea lui Artur Silvestri la Domnul, după ce a strălucit ca o puternică stea asupra noastră, luminând si iluminându-ne sufletele, ne doare inima şi sufletul pentru această pierdere – deoarece a devenit al nostru şi noi începusem să fim ai lui.
Motto:
După Decembrie 1989 și încă mai vârtos de la începutul noului veac, XXI, și al celui de al treilea mileniu al Erei Creștine, când a devenit întreg activă, “mișcarea” culturală Artur Silvestri rămâne, după cunoștința mea, fără precedent în cultura românească.
După cum se știe cercurile de opoziție din România, prin compromisurile și dubioasele Organizații Ne Guvernamentale (organizații care în fapt sunt oficine de promovare a intereselor străine) au căutat să declanșeze o stare de agitație și haos care să facă România neguvernabilă. Aceste încercări au eșuat. În stradă a ieșit un foarte mic număr de oameni, minuscul și fără urmă de autoritate în a revendica schimbări de guvern. Erau “crema” ONG-urilor, funcționarii lor și efectiv scandalagii permanenți, cei care din “protest” își câștigă pâinea.
Ambalajele produselor americane, sau cu folosință în USA, sunt, fără îndoială, cele mai elaborate și mai spectaculoase din toată lumea.Toți cei care trăiesc în USA, au vizitat USA, sau au avut de a face cu aceste produse (și dacă îi vom socoti pe toți ar rămâne să ne întrebăm câți nu au avut de a face cu asemenea produse) au rămas surprinși, uneori încântați, de foarte multe ori enervați de complicația cu care sunt alcătuite aceste ambalaje.
Sfidarea, măgăria, precum și disprețul total sunt acte de îndrăzneală, tupeu și obrăznicie, de lipsă de bun simț, de care au dat dovadă politicienii, jignind poporul, spulberându-i liniștea, încrederea și speranța. În cazul de față – o sfidare adusă legilor existente, tuturor celor ce le respectă și se supun lor.