După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, când România la presiunea Germaniei și Italiei, a predat Ardealul de nord către Ungaria lui Horthy, pe plan intern și international s-a pus problema recuperării urgente a acestui teritoriu etno-demografic românesc. După introducerea autorităților horthyste cu ciclul arhicunoscut de crime de la Ip, Treznea sau de lângă Turda, românii din acest teritoriu ocupat s-au mobilizat urgent. Pe structurile fostelor organizații PNȚ din teritoriu, sub coordonarea direct a lui Iuliu Maniu și Al. Vaida Voevod, s-a înființat organizația secretă de luptă armată pentru redobândirea acestui teritoriu românesc. Această organizație a fost diferită de cea a lui Raoul Șorban care a salvat mii de evrei trecând clandestin prin pădurea Făget de la marginea cartierului Mănăștur Cluj. Până astăzi se știu foarte puține lucruri despre această organizație. Recent istoricul clujean Onufrie Vințeler a publicat cartea ”Ecouri despre Ardeal și ardeleni” (Ed. Ecou Transilvan, 2019, Cluj-Napoca), care aduce lumină în complicatul dosar istoriografic din perioada dictatului. Onufrie Vințeler a studiat temeinic arhivele de la Moscova și a descoperit documente care atestă implicarea sovietică în contextual international și geopolitic al Europei de est și centrale. Românii din organizția clandestină ”Ardealul” au creat o rețea informativă și paramilitară pentru înlăturarea regimului horthyst și încetarea ocupației străine. Membrii colaborau cu forțele patriotice și partidele democratice din București. În acest sens, au întocmit numeroase memorii către Hitler, Mussolini și Stalin în care cereau retrocedarea Ardealului de nord la România. Semnatarii considerau regimul lui Ion Antonescu în contradicție cu voința țării, românii nu doreau alianța cu puterile Axei. Chiar îl amenințau în scris pe Hitler cu furia românilor care se vor revolta în Transilvania de nord și vor răsturna militar regimul lui Horthy. Din stilul scrisorilor se observă o simpatie funciară pro-engleză. În scrisoarea către premierul Marii Britanii, Winston Churchill, conducerea ”Ardealului” solicită ajutorul britanicilor în lupta împotriva Axei pe teritoriul Ardealului de nord și nerecunoașterea dictatului din 30 august 1940, care nu a fost voința poporului român. Stilul scrisorilor au ceva din viziunea politică a lui Iuliu Maniu, care se pare că a influențat major politicile societății ”Ardealul”. Paradoxal forțele democratice din România nu erau încurajate neapărat de Londra pentru recuperarea teritoriului pierdut, ci de către Moscova. Încă din decembrie 1941, când ministru de externe britanic Anthony Eden a vizitat capitala URSS, acesta a fost confuz în problema Transilvaniei de nord în timp ce Stalin a fost ferm pe poziția retrocedării teritoriului românesc. Stilul manifestelor organizației ”Ardealul”, ușor encomiastic, seduce: „Cu toate că sărbătorile, organizate aici de cei care v-au rupt pe voi, fraților, de noi, gândul nostru a fost tot timpul alături de voi. Inimile noastre nu au încetat niciun minut să bată pentru voi”. Maniu, I. Mihalache și Gh. Brătianu au încercat să înființeze legal Asociația ”Pro Transilvania”, dar generalul I. Antonescu a interzis-o pe 16 noiembrie 1940. Se pare că societatea secretă ”Ardealul” este o continuare a organizației interzise de Antonescu și care a funcționat sub influența lui Iuliu Maniu care devenise un anglofil.
Agenția TASS a primit scrisorile societății dar nu le-a divulgat ca depeșe de presă pentru a nu face indirect jocul Angliei. În scrisoarea către Churchill se spune clar: ”Când adevărata Românie va putea să vorbească și să acționeze, se va vedea cât de legată este România de Anglia.” Deși Eden a ignorat problema transilvană, IV Stalin încă din decembrie 1941, când trupele germane erau la 30 de kilometri de Moscova a susținut că după răboi Transilvania trebuie redată României, deoarece dictatul a fost un pact hitlerist între agresori. Sigur, Stalin nu din simpatie dorea ca Ardealul de nord să revină la România, ci din punct de vedere al interesului geopolitic, pentru că Basarabia, furată prin ultimatumul lui Molotov din iunie 1940, nu dorea să o cedeze. De asemenea, Stalin dorea să cucerească și gurile Dunării. Datorită relațiilor excelente ale lui Iuliu Maniu cu englezii, agenții secreți maghiari nu au putut lua legătura cu guvernul de la Londra ca să negocieze o pace separate și menținerea Ardealului de nord la Ungaria. Londra încă din martie 1941 i-a propus lui Molotov să țină contactul cu Iuliu Maniu ca reprezentant al opoziției române. A. Kerr, ambasadorul britanic la Moscova, îl propune Aliaților pe Maniu ca unicul reprezentant al opoziției române. Conducera URSS aprobă și astfel s-a blocat la Moscova orice influență serioasă a opoziției democrate de la Budapesta ca să pună problema Ardealului de nord ca parte a Ungariei. În 1943, emisarii maghiari au fost respinși de la negocieri, atât de Moscova, cât și de Londra. Se pare că Maniu ca șeful organziației clandestine ”Ardealul”, care acționa în secret sub formă de ”agent” britanic, pentru că altfel nu putea ține legătura cu Londra (era război), a reușit să impună Aliaților ideea retrocedării Transilvaniei de nord la România după război. Disperată opoziția maghiară redactează la conferința de la Teheran două planuri de ieșire din război ale Ungariei și lupta împotriva Germaniei, cu menținera Transilvaniei de nord sub stăpânirea Budapestei. Nici acest plan nu a reușit datorită ingeniozității lui Continue reading „Ionuț ȚENE: Retrocedarea Ardealului de nord nu a fost cadoul lui Stalin! Organizația secretă ”Ardealul”!”
Indiferent, dacă premierul Boris Johnson reușește un no-deal Brexit sau e fortat la un acord cu UE, perfidul Albion se va retrage din proiectul pașnic, social al Uniunii Europene și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germana e din nou într-un conflict religios cu Londra și Moscova, o lupta inegală pe două fronturi ca sub Împăratul Napoleon, Kaiser Wilhelm II și Führer Adolf Hitler.
Satul Pătrăuții de Jos de pe Valea Siretului a fost în aceste zile de la finele lui Gustar, gazda unui eveniment deosebit. Cu toții am marcat 110 ani de la sfințirea actualei biserici cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Mereu m-am condus după principiul sănătos că rolul omului de cultură este acela de-a fi exigent cu sine însuși și de-a tot produce, nicidecum de-a alerga cu limba scoasă după tinichele de felul premiilor sau al altor distincții, care – fiind cel mai adesea dobândite pe căi necușere pentru genuitatea proceselor artistico-spirituale – au de-a face cu veritabila valoare cam tot așa cum anticii și medievalii aveau de-a face cu telefonia, mașinismul și celelalte rahaturi moderniste.
De la Balcic ne-am deplasat spre nord-vest la Svestari, unde se află mormântul regelui dac Dromihete, dar şi fosta capitală a Daciei, Helis, înainte de fi Sarmizegetusa Regia. Am urmat drumul spre Dobric, apoi până la Isperih, de unde ne-am abătut în dreapta spre Svestari. Necropola tumulară de pe înălţimile platoului calcaros, se află la sud de cetatea Helis, cetate încadrată natural din trei părţi, de valea abruptă, sculptată de un pârâu, în calcar şi gresii, vale ce se adânceşte în pachetele de roci, până la circa 100 de metri adâncime. Cetatea era bine apărată, fiind înconjurată de două ziduri de piatră groase de 3-4 metri. Cel exterior cuprindea cam 100 de hectare, iar cel interior, jumătate din această suprafață.
La Chişinău, „revoluţia europeană” de pe hârtie continuă teoria stalinistă a moldovenismului. Premierul Maia Sandu şi dandy-ul europenismului, parcă au făcut şcoala la Moscova, nu la Bucureşti sau în UE. Aşa cum m-am aşteptat la Chişinău în problema unirii Republicii Moldova cu România nu s-a produs nicio modificare. Căderea oligarhului Plahotniuc care sugea specific la două ţâţe bugetare: Rusia şi România, nu a modificat geopolitic şi geo-economic situaţia. Aceeaşi nomenklatură rapace cu rădăcini leniniste din vremea RSS Moldovenească şi brejnevista RSS Moldova continuă să conducă la Chişinău. Privilegiile politico-economice: preşedinţie, parlament, guvern, ministere, ambasade, servicii speciale sunt mai dragi pentru oligarhii basarabeni decât unirea cu fraţii români. Să fim sinceri, nomenklatura cripto-comunistă, filo-rusă şi coruptă nu va dori niciodată unirea cu România pentru a nu pierde deliciile economice ale puterii. Aşa că se joacă la două capete. Luăm bani şi resurse de la verişorii ruşi şi finanţări europene şi burse de la fraţii români de la Bucureşti. Ne folosim de paşaportul european emis de România ca să muncim şi să ne plimbăm liberi în UE, dar le închidem uşa în nas românilor care doresc unirea, iar lui George Simion îi interzicem să intre în Rep. Moldova. La Chişinău, firmele ruseşti, ucrainene şi poloneze prosperă, cele româneşti mai aşteaptă.