Claudia BOTA: Nu mă privi cu inima străină

Nu mă privi cu inima străină

 

Cum aș putea să-ți spun azi: ”Te iubesc!”
Căci Dumnezeu este Bun și Prea firesc
Fiind răzvrătită sângele din vene-mi curge,
Veninul însă aprig și tiranic mi se frânge.

 

M-am întunecat cu al meu păcat,
Și când corăbile s-au scufundat
În porturile ce străjuiesc depărtările,
Cuvintele de taină înfruntă zările.

 

Nu mă privi cu inimă străină,
Căci numai tu ești azi de vină,
Înviforată stau cu amintirile plecată,
Din neputințe tulburată și nevinovată.

———————————

Claudia BOTA

11 august, 2018

Viorel ROMAN: Ucraina și Rusia

Ucraina și Rusia sărbătoresc în acest an 1030 de ani de creștinism. Dar dacă la Moscova moștenirea cneazului Vladimir cel Sfânt (978-1015) este celebrată în era președintelui Vladimir Putin și a patriarhului Kirill ca un eveniment crucial, irenic în existența slavilor orientali, în Ucraina sărbătoarea e târâtă de istoria unei lupte multiseculare dintre catolicismul polono-lituanian și ortodoxia țarului rus. După 1990, când Ucraina își declara independența în Uniunea Sovietică, am avut ocazia să fiu martor la fața locului, direct și personal la conflictul religios a cinci orientări, care au generat situația tensionată de azi: cei din vest, catolicii sunt cu Roma, cei din est, rușii, cu Moscova, unii sunt pentru Constantinopol / Istanbul, alți pentru o mitropolie din America, fara a-i uita firește pe naționaliști, care vor ca centru religios al tuturor ucrainenilor sa fie Kievul autocefal. Patriarhul grec de la Constantinopol este pus oarecum in umbra de avântul ruso-pravoslavnicilor lui Vladimir Putin, pe care patriarhul Kirill îl numește o „minune dumnezeiască“, și tergiversează soluționarea disputei dintre Biserica ucraineană din cadrul Patriarhatului Moscovei și a întregii Rusii, dorința de autocefalie, fundament al unui naționalism ucrainian de rău augur, cum vedem deja la procesiunea (krestnyi hod) a 250.000 de fideli a Patriarhiei Moscovei șicanată în fel și chip la Kiev. Sinodul Bisericilor Ortodoxe din Creta, 16-27 iunie 2016, precedat de întâlnirea dintre papa Francisc și patriarhul Kirill din Havana, 12 februarie 2016 privind „Relațiile reciproce dintre Biserici, problemele esențiale al fraților noștri și perspectivele de dezvoltare a civilizației umane“, sunt cadrul generos în care va fi soluționat și acest conflictul religios. Declarația comună a papei de la Roma și a patriarhului Moscovei, unica și fără egal în ultimul mileniu de creștinism, constanta lapidar și convingător „Nu suntem concurenți, ci frați.“ Dacă asta îi unește pe catolici și ortodocși, cu atât mai mult ea este valabila pentru descendenți a Fericitului Vladimir cel Sfânt.

https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf

————————

Dr. Viorel ROMAN

www.viorel-roman.ro

Bremen, Germania

12 august, 2018

Ioan MICLĂU-GEPIANU: Câteva adevăruri din lumea teatrului

Se apreciază, chiar foarte unitar din partea criticii teatrale, a celor ce studiază și au studiat istoria precum și evoluțiile teatrului de-a lungul veacurilor, faptul că acesta reflectă schimbările ce caracterizează sistemele sociale la un moment istoric dat. Teatrul este o oglindă a societății redată de dramaturgi și pusă în scenă de actori,  oglindindu-se aici viața  însăși, cu toate cele aparținătoare prezentului, trecutului precum și despre orientările spre viitor. Se știe că dintre toate genurile de arte, arta teatrală este cea mai complexă, devenită o sinteză adunând in scenă genurile mai multor arte; tocmai aci se află valoarea acestuia precum și efectele benefice aduse asupra înaintării culturii în general!

De asemenea, pe lângă faptul că este un luminător viu al societății omenești, cu direcții înspre înălțarea educației, moralei, credinței și civilizației umane prezente, teatrul vestește nevoile de viitor ale societății, deșteaptă simțul frăției între cetățeni, aduce servicii care favorizează întotdeauna victoria adevărului, fiind o artă extrem de utilă, atunci când este înțeleasă și susținută, atât de spectatorii iubitori de teatru, cât mai ales de organele oficiale in cadrul sistemului social cultural existent!

Teatrul își împlinește menirea atunci când sistemul social, mai cu seamă sistemul politic, nu aplică presiuni de interes, mai ales doctrinar cum de altfel in istoria acestei arte, exemplele negative abundă, astfel că și teatrul se ridica și decădea după cum sistemele sociale, imperiile lumii se ridicau sau decădeau! Mai grave erau situațiile in care noile sisteme de orânduiri, puse pe picioare, nu arhivau de multe ori realizările  teatrale ale trecutului, pierzându-se astfel acea referință ce ar  fi fost extrem de utilă în evoluția artei și a scopului acestea; scop desigur benefic înfrumusețării vieții societăților viitoare! Dramaturgia românească bineînțeles că nu a scăpat de asemenea situații de-a lungul istoriei.

     Studiile și cercetările în lumea teatrului antic grec a atras mulțimi de cercetători, oameni pasionați de a cunoaște istoria și originile artei teatrale, nivelul calitativ al acestei vechi arte și desigur autorii scrierilor pentru teatru, actorii din scene, modul și sistemele în care se organizau desfășurările  acestor acte culturale, evoluția în timp și spațiu , s.a.m.d. Nu întotdeauna însă s-a reușit a cuprinde și reda istoria teatrului antichității, a operelor scrise sau jucate în scene, autorii reali a acestora, multe, foarte multe  s-au pierdut în decursul timpului, fie datorită războaielor, fie catastrofelor naturale, focuri și inundații, fie neglijenței generațiilor viitoare! Mai ales că scrierile se realizau pe foi de papirus, sau pe piei de animale(cazul scrierilor biblice), iar succesiunea mereu repetată a sistemelor sociale, lăsau aceste valori deseori pierzaniei.

  Deseori lipsa de atenție și de păstrare ajungea până acolo încât aceste manuscrise deveneau materie de lucru, folosite de meseriași și comercianți! Este de la sine înțeleasă strădania acelor hermeneuți în cercetările lor, de cele mai multe ori reușind să adune chiar și pe fragmente scrierile anticilor, spre a întregii ulterior opera. Dar multe scrieri au rămas pentru totdeauna dispărute și necunoscute! Nu mai vorbim de greutățile întâmpinate de traducătorii acestor scrieri. Fie proză, fie poezie, dar mai ales cele dedicate  teatrului. Aproape intr-un ”Chorus”, traducătorii operelor tragice-comice ale anticilor Greciei precum Sofocle, Eschil, Euripide, Aristofan, Menander, s.a.m.d., enumără dificultățile acestor traduceri, la care s-au angajat ei înșiși, și asta din entuziasmul lor spre a reda o oglinda a trecutului, nouă celor prezenți și celor ce vor veni după noi, generațiilor viitoare!

Munca acestora trebuie întotdeauna respectată, mai ales socotind labirintul atât de încâlcit al zecilor de secole trecute, căutând a descifra papirusurile găsite și pe la  momâile piramidelor antichității!  Nu e o muncă la care s-ar angaja oricine! Asta ne-o spune traducători care au transpirat în această muncă, precum: Norma Miller, David Barett, Alan Sommerstein, E.F.Watling, și desigur mulți acei pasionați a descoperi și cunoaște cultura și modul de viață a celor ce au trăit și locuit cu mii de ani în urmă în  geografia acestui vechi și cu mult sânge sfințit loc, Pământul!

      Secolul III și II. BC. se va lumina prin întâlnirea  culturii Greciei cu Roma antică, moment în care Horațiu(65-8B.C.) făcea analize in lucrarea sa ”Ars Poetica”, asupra Teatrului Vechi al Atenienilor, ușurând într-un fel situația lui Aristofan, care, la un moment devenise marginalizat de sistemul politic al vremii sale. Sparta atacase  Atena, încep războaiele dintre aceste state-orașe, cunoscute sub numele de ”războaiele Peloponeze, acum vin și cuceririle lui Alexandru Macedon, aducând Grecia sub stăpânirea imperiului său. Horațiu găsea potrivită și utilă aciditatea  satirică din scrierile comice ale lui Aristofan, probabil pentru că tocmai acesta(Horațiu) satiriza versurile lui Lucilius astfel:

”…Yes, I did say that Lucilius verse is incompetently composed/ Who is so besotted an admirer of Lucilius as not to admit this?/

       (Aristofanes –The Knights/Peace/The Birds/The Assembly Women/Wealth/ translated by  Alan H. Sommerstein and David Barett, published  by Penguin Books, London, 1978).

   Mai înspre vremea când Noul Teatru începuse a lua locul Vechiului Teatru al Greciei antice, devenind o nouă orientare acum și pentru teatrele europene, Plutarch (45-125A.D) revine cu o critică accerbă asupra scrierilor și talentului de-a dreptul vulgare în exprimare a lui  Aristofan.  Cercetătoarea și translatoarea operei lui Aristofan, Norma Miller, care traduse din greaca veche, de pe papirus, din comediile lui Aristofan, dovedește în scrierile sale faptul că, Aristofan era și un strălucit poet, poate unul imediat după Homer.

Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANU: Câteva adevăruri din lumea teatrului”

Maria HOTEA: N-am înţeles

N-am înţeles

 

N- am înțeles de ce-n iubire dorul,
Liniştea sufletului ştie să mi-o fure
De ce îi simt în inima fiorul
Când el de mine nu vrea să se-ndure?

 

De ce când gândul mi-e la tine,
Târziu în noapte nu am somn?
Şi- n zori când dimineaţa vine
Aş vrea să- mi fii al sufletului domn !

 

Cu roua dimineţii să te spăl pe faţă,
Să- ţi umplu ochii de senin
Să mă doreşti să-ţi fiu pe viaţă,
Balsam în clipele ce trec şi vin.

 

De ce din dor simt ochii plini de lacrimi,
Când poţi cu un sărut durerea să-mi alungi?
Îmbrăţişaţi să ne lăsăm cuprinşi de patimi,
Cu a ta iubire dorinţele-mi tu să le stingi !

 

De ce din dor se înfiripă-n clipe vise,
Ce doar cu dor de tine ele se împlinesc?
În adieri de vânt simt braţele-ţi întinse
Şi- n blanda-ţi mângâiere ştiu cât te iubesc !

 

De ce doar tu cu al tău zâmbet
Dorul din suflet poţi să mi-l învingi?
Când paşii – n căutări mi- i pierd în umblet
Aud în şoapte tăinuite că mă strigi !

 

În clipe când cuprinsă fiind de dor
Te-aştept să-mi vii cu-atâta nerăbdare,
De ce senin e cerul fără nici un nor
Când te zăresc iubitul meu în depărtare?

 

Izvor de apă cristalină tu îmi eşti
Ce- mi umpli sufletul de bucurie ,
Cu- a ta iubire setea poţi să-mi potoleşti
Iar clipa lângă tine îmi pare o veşnicie .

 

Am înţeles iubite căci doar dorul
Îl simt în inimi cei ce se iubesc,
Lăsând ca liber gândul să-şi ia zborul
Prin dor simţind ce mult se îndrăgesc!

——————————-

Maria HOTEA

11 august, 2018

Anca-Maria DAVID: În fiecare zi

ÎN FIECARE ZI

 

În fiecare zi mi-e dor de mine,
Pierdută câteodată în mulţime,
Trăind într-o lume secularizată,
Rebelă şi pustie, rămasă-n pribegie.
În fiecare zi mi-e dor de frunze,
Foşnind a veşnicie,
Acoperindu-mi gândurile triste,
Căzând o frunză-n ceaşca de cafea.
În fiecare zi mi-e dor de stele,
Să-mi lumineze drumul în tăcere,
Să se aprindă-n suflet vâlvătaia,
Zburând spre stele cu visele-n mână.
În fiecare zi mi-e dor de flori,
Colorându-mi zilele atunci când zbor
Şi când adie vântul printre flori,
Îmi scutură petalele-n ninsori.
În fiecare zi mi-e dor de un prieten
Să-mi asculte tăcerea în ropotul cuvintelor,
Să mă adune din cioburile sparte,
Scriind o nouă carte.
În fiecare zi mi-e dor de un cuvânt frumos,
Să-mi mângâie sufletul anevoios
Cu dragoste de adevăr.
În fiecare zi mi-e dor de Dumnezeu,
Iubindu-L din tot sufletul meu.

———————————-

Anca-Maria DAVID

11 august, 2018

Alexandru NEMOIANU: ,,Modelul Maidan”

De la începutul noului mileniu sistemul “globalist” a folosit mijloace tot mai brutale pentru a își subordona economic și politic țările din Răsăritul Europei. Să ne amintim cu groază, oroare și dezgust de modul în care, în Postul Mare,Serbia a fost bombardată fără milă și fără motiv, cu singurul scop de a îi fi nimicita integritatea teritorială. Dincolo de aceste intervenții militare directe au fost folosite tot soiul de alte “modele” a căror repetivitate dovedește că ele sunt parte din planul deliberat urmărit de către puterea “globalistă’: USA, EU, NATO și eiusdem farinae. Inițial sunt folosite mijloace “pașnice”. Prin Organizațiile Ne Guvernamentale, toate oficine de interes transnațional și finanțate fie prin serviciile secrete apusene, fie prin demonicul Soros Gyorgy, sunt introduse idei insidioase, antinationale și anti creștine. Prin aceste ONG sunt create rețele de “socializare” care, în orice moment, pot fi “militarizate”, adică indivizi spălați la creier (iar mulți dintre ei fără creier sau cu unul plăpând de tot,tip ”creieraș”) pot fi scoși în stradă și folosiți la “demonstrații”. Acești jalnici indivizi posesori de micro-creier sunt “imbecilii utili”, între ei preponderant tinerei și tinerele de tot tulburați hormonal, pierde vara sadea și opozanți din temperament. Așa au apărut organizații de felul abominatia #rezist, #fără penali sau, mai nou ,”diaspora”. Scopul acestor diversiuni este de a condiționa și intimida autoritatea aleasă ba chiar în a ii pune sub semnul întrebării legitimitatea. La caz că aceste acțiuni nu reușesc se inițiază ultima “carte”, ”modelul Maidan”. Este bine a ne aducem aminte cum a funcționat ‘modelul Maidan”.
Speculând cinic neajunsurile economice din Ucraina forțele de suversiune USA și EU au creat mișcare stradală care a devenit tot mai violentă și provocatoare. De la zbierete și înjurături au trecut la aruncat bolovani și pietre, la folosirea de lanțuri și apoi de bombe incendiare și arme de foc. Demonstranții, ”imbecilii utili” locali, masa de manevră, a fost infiltrată de agitatori pregătiți și care, proveneau din ‘diaspora” ucraineană. Violențele lor tot mai sfruntate au primit o foarte modestă și reținută riposta din partea serviciilor de ordine. Mare greșeală. Încurajați, “maidanezii” au devenit tot mai agresivi, mai violenți și în final au preluat puterea. Vedem ce a urmat: sfâșierea țării, sărăcie fără precedent și un guvern și administrație atâta de “democratice” că nici după patru ani nu au mai organizat alegeri. Acest “model” se încearcă a fi folosit în România.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Modelul Maidan””

Vasile COMAN: Femei cu fluturi

Femei cu fluturi

 

De aș fi fost Olarul Șef
Atunci când s-a făcut pământul,
Aș schimba reguli, așa-i drept
Și-aș pune mai apoi…Cuvântul.

 

Aș face prima dată…Omul,
Fără femeie…fără pomi
Și-apoi aș sta și eu ca Domnul
Picior peste picior…pe nori.

 

Pe urmă, aș face ploaia, vântul
Să-mi mângâie făptura mea
Și limpede să-mi fie gândul
Să nu gândesc deloc la EA.

 

Aș fi așa de liniștit!
Ce rost ar mai avea femeia?
Dacă n-am fost deloc iubit.
La mine-ar fi ușa …și cheia!

 

Dacă Olarul Șef a luat
O coasta și-a făcut femeia…
Atunci și-acum aș fi-ntrebat:
–De ce i-ai dat Doamne și cheia?

 

Dar mă gândesc că peste noapte
Cu cine dorm, ce strâng la piept…
Și cine-mi va zâmbi în șoapte…
–Îmi cer iertare! O să-ndrept!

 

Eu, două coaste-aș fi luat
Să-mi fac două femei…frumoase
Și dacă una nu e-n pat
Ar fi cealaltă lângă coapse!

 

Dar mă gândesc, când frământ Luturi,
Ce-aș face eu…și cum să fie
Dacă amândouă poartă fluturi?
– Cred c-am să plec eu în pustie!

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

11 august, 2015

Cristina OPREA: Interviu cu Cătălin Grigoraș – directorul Teatrului „Aureliu Manea” din Turda

„A fi actor nu e o meserie,

E un mod de a fi,

Un mod de viață!”

În perioada 28 iunie – 8 iulie 2018 la Turda a avut loc Festivalul Internaţional de Teatru, ediţia a doua. În cadrul acestui eveniment cultural am purtat un scurt dialog cu directorul acestui teatru – actorul Cătălin Grigoraş.

***

Cristina OPREA: Domnule director Cătălin Grigoraş, din nou Festival Internaţional de Teatru la Turda! Cum de se întâmplă lucrurile acestea într-un oraş aşa de frumos şi pitoresc?

Cătălin GRIGORAȘ: Exact cum spuneaţi întrun oraş frumos şi pitoresc cu o comunitate destul de închegată care se coalizează atunci când se întâmplă lucruri frumoase, nu se putea să nu se facă un festival. Anul trecut a fost în septembrie, o încercare foarte reuşită. Am hotărât împreună cu echipa să îl mutăm în iulie pentru ca să beneficieze de acest fenomen care se întâmplă la Turda – turiştii care vin să ne viziteze oraşul. Toate acestea puse cap la cap au generat această nebunie frumoasă spun eu, festivalul de teatru, dar în spate stă o echipă minunată. Până la urmă. Tot ce înseamnă administraţie la nivel local s-a coalizat şi e foarte, foarte important pentru că fără sprijin din partea tuturor nu poţi să faci, să susţii un asemenea eveniment. şi până la urmă, de ce nu, se naşte, suntem în perioada de facere a unui brand al oraşului. Trebuie să ajungă să fie asimilat şi să fie pe buzele tututror turdenilor şi de ce nu, pe buzele tuturor, la nivel internaţional.

Cristina OPREA: Aşa cum Salina este cunoscută şi Turda e cunoscută prin intermediul Salinei, probabil acesta este demersul dumneavoastră, să fie cunoscută Turda şi prin intermediul teatrului.

Cătălin GRIGORAȘ: Eu cred că putem beneficia de acest avantaj care se numeşte Salina Turda, de asta am gândit şi spectacole care se vor întâmpla în Salina Turda, spectacole care vor fi jucate în tot felul de spaţii neconvenţionale. Da, eu aşa văd. Un festival trebuie să fie un pilon care cumva să croşeteze în jurul acestor obiective turistice tot felul de evenimente, evenimente care pot aduce oamenii împreună. Cu siguranţă Turda va fi şi mai cunoscută prin intermediul salinei pentru că ce se întâmplă acolo este fantastic, am văzut şi proiectele care care se vor dezvolta, pentru mărirea capacităţii, se vor deschide şi alte mine…Mă rog nu sunt eu în măsură să vorbesc despre asta dar trebuie să beneficiem cu toţii de ce se întâmplă acolo şi atunci vin în sprijinul comunităţii cu acest festival . Şi de ce nu, dacă acolo vin peste 600.000 de turişti pe an, probabil că în curând se va atinge milionul, de ce nu acei turişti în iulie să poată rămâne la Turda să vadă şi spectacole, să viziteze muzeul, se va face castrul roman, să vadă şi ce se întâmplă acolo, mormântul lui Mihai Viteazu, Fabrica de Bere…Sunt puncte încărcate cu o energie specială şi … de ce nu?

Cristina OPREA: Aveţi foarte mulţi invitaţi. Am citit programul şi sunt prezente teatre din Cluj, Bucureşti, Satu Mare, Craiova, Suceava, Deva, Galaţi, Petroşani şi chiar o Asociaţie pe picioroange.

Cătălin GRIGORAȘ: Cum am grupat aceste evenimente: fiind anul în care sărbătorim Centenarul am spus că trebuie să aducem invitaţi cam de peste tot din ţară.  Avem şi din Constanţa Harry Tavitian în curtea Muzeului de Istorie, o să fie o nebunie de spectacol,un concert fabulos, unul dintre cei mai buni jazz-man-i din România. Din Timişoara avem studenţi de la facultate, care vor veni, cam din toate zonele, Târgu-Jiu, Petroşani. Sunt spectacole foarte bune, care cu siguranţă vor merge la sufletul celor care vor veni să le vadă. Avem două zile dedicate lui Shakespeare, or să fie şi lansări de carte.

Cristina OPREA: Sub egida festivalului se dezvoltă un pic şi alte activităţi culturale, adică lansări de carte, expoziţii, prezentări de one-man show, concerte…foarte interesant.

Cătălin GRIGORAȘ: Până la urmă acest festival trebuie să fie o platformă pe care artele să se îmbine şi să nască frumosul. Cum v-am zis sunt două zile dedicate lui Shakespeare, cu două spectacole, de la Suceava ,,În zadarnicile chinuri ale dragostei” şi al teatrului nostru ,,Visul unei nopţi de vară’’. Vine Emil Boroghină directorul Festivalului Shakespeare de la Craiova, o mare onoare ne face pentru că a acceptat invitaţia noastră. Se va lansa o carte a lui Aureliu Manea. Se întâmplă nişte lucruri fantastice. Apropo de Asociaţia pe picioroange. Sunt tineri. Pe această platform care se numeşte Festivalul Internaţional de Teatru se întâlnesc generaţii diferite. Generaţia de actori consacraţi , cum sunt Cotimanis, Catrinel Dumitrescu, Sigartău, Bodochi şi o generaţie de actori tineri, cum e şi Teatrul din Turda care conţine o generaţie tânără de actori. Asociaţia pe picioroange este format din tineri extraordinari care fac teatru pe picioroange. Au fost prezenţi şi la ,,Românii au talent”. Sunt tineri foarte talentaţi  care au ajuns în finală şi pe care îi cunosc. Au fost colegi de clasă la Şcoala din Sibiu, la Marian Râlea. Mai avem Crina Svobodă, un spectacol de ventrilogie, tot o tânără care a fost la ,,Românii au talent”. Mai este Alex Ştefănescu care, anul acesta a fost în finala ,,Românii au talent”, cu un spectacol excepţional ,,9 Piese remixate” sunt piese scrise de Shakespeare, Caragiale…versurile le cântă şi iese o nebunie de spectacol. De fapt cine l-a văzut şi cine ştie va veni cu siguranţă şi se va bucura.  Cumva le-am grupat. Mai sunt două spectacole Mihai Sandu Gruia ,,Trik Show” o premieră a Teatrului ,,Aureliu Manea” din Turda, făcută special pentru a merge în străinătate şi ,,Comedia din Comendie”, spectacolul celor din Târgu-Jiu, care este  un spectacol de comedia dell’arte şi care se va juca în curtea Muzeului de Istorie. Programul este destul de bogat. Am dublat evenimentele în comparaţie cu anul trecut. Am fi putut merge şi mai mult, dar vreau să o luăm treptat. Suntem la a doua ediţie, nu vreau nici să ne hazardăm, vreau ca ceea ce se întâmplă în aceste 90 de evenimente, care sunt în aceste zece zile, să ajungă acolo unde trebuie. Până la urmă pentru public facem, dacă publicul umple sala, dacă vine în tot felul de spaţii unde jucăm pariul nostru e câştigat.

Cristina OPREA: Ce m-a impresionat pe mine este faptul că aţi invitat tineri, studenţi de la Universitatea Babes Bolyai Cluj, UNATC București, Universitatea de Vest Timişoara şi Universitatea din Craiova. Continue reading „Cristina OPREA: Interviu cu Cătălin Grigoraș – directorul Teatrului „Aureliu Manea” din Turda”

Alexandru NEMOIANU: Numerus stultorum

Cu surle și trâmbițe,cu atmosferă de bâlci suburban a fost anunțată “marea” demonstrație a Românilor din diaspora, pentru 10 August, 2018.
Anunțurile stridente, cu aer de carnaval de mahala, personal, mi-au făcut această demonstrație suspectă, din mai multe motive.
În primul rând nu a fost de loc limpede cine sunt această “diaspora” și mai ales cine sunt purtătorii ei de cuvânt.
Diaspora este un cuvânt folosit abuziv și folosit, mai cu seama, de cei care nu știu ce înseamnă.
Diaspora este un segment din populație care se mută în alte locuri, păstrând modul de viață de “acasă”. Un segment în căutare de oportunități economice, mai simplu spus, de câștig mai bun. Până aici nimic rău de spus. Unde începe însă nepotrivirea urmează.
Această parte din populație, trăind în alte circumstanțe, nu are nici un fel de drept de a recomandă populației rămase acasă cum să se gospodărească sau cum să se administreze. Cei care au cuvânt de spus sunt cei care au rămas acasă, la vatra,la “patrida”. Dar încă mai rău stăm atunci când vorbim de cei care s-au autointitulat “conducători” ai diaspora. Cine i-a uns în această poziție și ce merite au că să o pretindă? De tot dramatic a fost când un asemenea “neica nimeni” s-a trezit făcând apeluri la violență. Deci acești “conducători” ai diaspora stau sub suspiciunea de a fi niște agenți provocatori. Această suspiciune este întărită de entuziasmul cu care o “opoziție”, intrată în criză de idei, s-a alăturat “demonstrației”. Mai mult, un politician fără har, fără chemare și fără șira spinării s-a gătit să își proclame candidatura la Președenția țării. ”Demonstrația” a devenit chermeză și ocazie de căpătuială.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Numerus stultorum”