Anghel Zamfir Dan: Femeia

FEMEIA

 

Zorile dimineților purpurii,
apusul luminii trecută în spectrul întunericului,
culoarea și mirosul florilor,
frăgezimea pielii ce îmbracă formele
din care izvorăsc senzațiile materiei inteligente,
privirea soarelui ce îți poate încălzi simțurile,
dansul inclus în mișcarea pașilor,
nașterea viului din sămânța lichidelor iubirii,
zâmbetul unei atingeri din apariția unei zile,
farmecul unei țineri de mână în mersul pe alei transpirate
la gândul că oricând poate avea loc
îmbinarea celor două particule
și că din tot farmecul ei
ție îți va fi dat
să sorbi nectarul primordial
inventat de plăcerile universului.

 

Tot ce include acest corp găsești în natură,
de ce s-a complicat oare universul
reinventând ce avea deja măsurat în alcătuirea lui?
E un semn că spațiul și timpul s-au delectat la un moment dat cu ce au reușit să creeze
și din joaca lor într-o pauză de trecere dintr-o formă în alta
și-au dăruit un simbol pe care îl pot admira și ziua și noaptea
și oricând simțurile vor să guste
din ce este sublim și diafan în existența lor.

 

Dacă nu ar fi fost inventată femeia,
ne-am fi mulțumit cu ce găsim prin păduri cu poiene însorite,
pe malurile apelor cucerite de florile câmpului,
cu ce pică și curge din cer și din vârfuri de munte,
ori cu valul ce își sărută țărmul
bucuros că a ajuns la un capăt de drum.

 

Ne-ar fi lipsit însă de un farmec
ce nimeni nu înțelege din ce este făcut
și de unde vine cu atâta enigme ascunse
în creuzetul universal.

——————————

Anghel Zamfir Dan

8 octombrie, 2018

Maria HOTEA: Un om și o vioară

Un om și o vioară

 

Pe înserat zăresc un om
sub braț c-o magică vioară,
Privirea-i cu luciri de peruzea
o simt cum mă înfioară
Iar pașii agale-i rătăcesc
pe-aleea cu bătrâni castani,
Îi văd și părul alb ce-i nins
de-un număr neștiut de ani.

 

Tăcut în loc el se oprește
și atent privește-n jur,
Trec călători cu pași grăbiți
ne luând seamă- împrejur
Pe-o bancă liniștit se așează
și începe-un suav cânt,
Numai omul și vioara
plâng în adieri de vânt.

 

Ascult cu suflet liniștit
cum plânge-încet vioara,
Privesc la mâna tremurândă
și inima începe să mă doară
Arcușul lunecând pe coarde
tristețea o exprimă,
Cu măiestrie omul cântă
iar melodia ce-i sublimă!

 

Mă întreb ce doruri oare
sufletul îl tot frământă?
Ce patimi grele, neștiute,
le simte inima lui frântă
Doar vântul toamnei reci
spulberă frunze pe alei,
Iar omul plânge singuratic,
în cântul cu vioara anii grei!

——————————-

Maria HOTEA

8 octombrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Optimism

Optimism

 

Peste ochii stinși ai toamnei, apun frunzele de nuc
Zile calde se vând ceții, raze după nori se duc
Curg din neguri vremuri triste pe căciulile de munți
Și la tâmplă ca sălbatici, cresc zulufii lor cărunți.

 

Zilele s-au vândut nopții pe-o punguță de nimic
Timpu-mbracă haina brumei și mai moare cate-un pic
Florile zac prin ierbare și sub clopote de nea
Vremurile-n rochii negre, fug pe după câte-o stea.

 

Lungi troiene călătoare învelite-n munți grămadă,
Streașinele proaspăt ninse plâng și parcă sunt la sfadă
Păsările zgribulite, pe sub crengi goale de nuci
Tu , cu dorul primăverii, te aduni și-n gând te urci.

 

Nopțile s-or trece-n pace că-s din ce în ce mai lungi,
Vântul spulberă văzduhul , nu te prinde să-l alungi
Peste-o geană de lumină, lacrimile-mi urcă-n Soare
După iarna care trece, vine vara, fac prinsoare !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

7 octombrie, 2018

Alexandru NEMOIANU: Îndemn

În zilele de 6 și 7 Octombrie,2018,Românii au fost chemați să voteze într-un referendum care avea drept scop definirea familiei ca unirea în dragoste între un bărbat și o femeie. Doar circa 20 % dintre cei cu drept de vot, circa trei milioane și jumătate dintre alegători, s-au prezentat la vot și în proporție de peste 90% au votat în favoarea familiei tradiționale, din veci. Dat fiind faptul că pentru a fi validat era nevoie ca minimum 30% dintre alegători să își exprime voința, referendumul este invalid, a eșuat.

Pentru Neamul Românesc aceasta reprezintă o înfrângere majoră,comparabilă cu ocuparea țării de trupele sovietice și de instalarea prin forță a comunismului. Asemenea dezastre au mai existat în istoria românească și în timp răul lor a trecut. A trecut cu suferință și cu sânge plătit de către un Neam, în esența lui, bun și generos. Câteva lucruri trebuiesc precizate.

În această împrejurare am văzut o clară confruntare între ceea ce este “bun” și ceea ce este “rău”, dezgustător, sinistru. În materie de bine și de adevăr criteriul “majorității” nu are nici o semnificație, nici una. Adevărul este o Persoană, aceiași care este și Calea și Viață. Că oameni, înzestrați cu liber arbitru, cu libertatea de a alege între “bine” și “rău, putem să facem orice opțiune, dar pentru ea vom da seama și în lumea asta și în cea viitoare. Este iarăși necesar să ne uităm cine a stat pentru “bine” și cine a stat pentru “rău”.

Pentru “bine” au stat în primul rând Biserica Ortodoxă Română, maica noastră a Românilor, prin Ierarhii, clerul și credincioșii ei. Toți au luptat din răsputeri, cu vorba și fapta, și de fapt toți cei care practică un minimal mod de viață creștin s-au dus la vot și au votat “da”. Între cei care au luptat pentru “bine” s-au aflat și cei mai buni dintre Românii din orice domeniu de activitate: scriitori, muncitori, țărani, oameni de cultură. Lor le-au stat în ajutor călugării Români de la Sihăstria și Neamț și până la Muntele Athos. Toți cei pomeniți au făcut tot ce le-a stat în putință să stăvilească răul și să apere sfințenia Familiei și Neamul Românesc. Toți cei pomeniți vor continua să facă ceea ce este bine și drept, fără șovăială și în duh de dragoste. Poruncile Bisericii, Trupul mistic al lui Hristos, nu sunt opționale pentru Ortodocși, sunt imperative. Iar Ortodocșii le vor urma.

Răului i-au stat parte forțe enorme. Forțe călăuzite de ideologia satanica a “globalismului”, a așa zisei “societăți deschise”, teoretizată de către Karl Popper și mânată în practică de către Soros Gyorgy. O ideologie care urmărește crearea “omului nou”; fără Credință, fără familie, fără Neam, fără morală; un număr biologic. În mod concret această sinistră lucrare satanică se face prin Organizațiile Ne Guvernamentale, toate oficine finanțate de Soros și eiusdem farinae, abominatia #rezist, asociația Accept (liga sodomită), și “imbecilii utili”, cei care dau crezare și împlinesc toate cerințele organizațiilor pomenite. Ei au avut și au de partea lor o “media” mercenara, fără morală și suflet. Toate cele pomenite, cheltuind o suma uriașă, cu mult mai mare decât cea alocată organizării referendumului, au răspândit otravă. Această otravă s-a făcut prin minciună (gen, ”este o manipulare”, ”vor sa îl scape pe Dragnea”, etc.), prin apeluri la boicotarea votului, prin insidioase apeluri în favoarea sodomiei. Un loc special în promovarea răului revine partidului “Uniunea Salvați România”. Acest partid al dezmatului moral este cel care, în unanimitate, a votat contra tinerii referendumului, un partid care a instigat și a fost vârf de lance la tot acest rău. În termini mai largi acest partid, alcătuit din neica-nimeni, feciori sau profitori ai unor parveniți, toți parte din „neamul prost” toți având eredități pestilentiale, membrii lui au fost “ierarhii” care, acuma două mii de ani, l-au condamnat pe Iisus. Ei sunt cei care au spus”sângele Lui pe noi și copiii nostri”, și ce au cerut vor avea iar și reprezentanții lui în Parlament vor avea un loc special în iad și răul pe care l-au promovat îi va vizită și pe ei și pe urmașii lor, căci”înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu”. Lor li s-au alăturat din răutate și prostie tot soiul de acrituri semi centenare, răzgâiate fără rușine, și inspaimantatoarea gloată fără glas si discernamant. Gloata care a cerut eliberarea lui Baraba. Cu riscul de a repeata, sunt convins că cei care au promovat eșecul referendumului vor fi vizitați de rău: ei și urmașii lor netrebnici. Urmările acestui rău comis vor trece la vremea hotărâtă de Dumnezeu. Dar și aici trebuie să subliniem câteva lucruri.

În primul rând trebuie limpede înțeles că în momentul de față, în Neamul Românesc, creștinii sunt o minoritate și o minoritate persecutată activ. Nu am îndoială că în foarte scurtă vreme vom fi chemați să ne mărturisim credința așa cum au făcut-o martirii și mărturisitorii din toate vremile, cu sânge. În momentul de față creștinii redevin “rămășița păstrată prin Har” de care vorbește Sfântul Pavel în Epistola către Romani.

Sfântul Pavel se referă la cele din vremea Sfântului Prooroc Ilie Tesvitul și la convorbirea ce a avut-o Proorocul cu Dumnezeu. Iată ce spune Proorocul: ”Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, jertfelnicele Tale le-au surpat și eu am rămas singur și ei caută să îmi ia sufletul/Dar ce-I spune dumnezeiescul răspuns?/Mi-am pus de o parte șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal./Deci tot așa în vremea de acum este o rămășiță aleasă prin har”(Sf.Pavel, Români 11,3-5)

Cei care au stat pentru bine reprezintă această “rămășiță aleasă prin har” a Neamului Românesc. Ei îi revine o obligație enormă: de a sta pentru Ortodoxie, Neam, familie,Tradiție. Fără încetare trebuie să propovăduiască binele, cu răbdare, cu dragoste, cu smerenie. Rezultatul acțiunii lor va fi văzut, căci puterea de contaminare a binelui este gigantic. Nu trebuie să avem frică sau îndoială. În vorbele Poetului: ”Înfrânt nu ești atunci când sângeri/nici ochii când în lacrimi ți-s/Adevăratele înfrângeri/sunt renunțările la vis.”

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

8 octombrie, 2018

Valeriu DULGHERU: Robert Ficheux – Omul căruia România îi datorează granițele de azi

Cine crede că Marea Unire s-a datorat numai Adunării Româneşti de la Alba-Iulia din decembrie 1918 şi intelectualităţii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilică asupra istoriei. Marile puteri victorioase, hotărâseră, destul de corect, să împartă înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile populaţiilor majoritare. Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărţi ale tuturor provinciilor imperiale după naţionalităţi, se pregăteau infiinţarea de noi ţări şi frontiere. Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi ale Transilvaniei, în care zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureş, Oaş, Haţeg, Lăpuş, Apuseni, Năsăud etc. apăreau ca pustii.

Într-o primă variantă, populaţia maghiară, aglomerată în oraşe (acolo unde românilor le era interzis să se aşeze n.r.) apărea ca majoritară în Ardeal. Este meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările transilvane şi de-a fi inventariat şi anunţat existenţa unor numeroase comunităţi române, acolo unde hărţile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care Transilvania a revenit României n.r.).

Acele misiuni de geografi francezi, despre care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de geograful Robert Ficheux. Dacă n-ar fi existat profesorul Ficheux, azi Transilvania ar fi fost pământ unguresc. „Omul acesta, făcuse şi dăruise istorie şi geografie României” scria Roman.  O Românie care, din nefericire, l-a uitat de tot, după trecerea sa la cele veşnice, săvârşită acum un deceniu. N-am auzit nicăieri să se organizeze măcar un simpozion sau o adunare în memoria sa.

Acum, încercăm să aducem modestul nostru omagiu personalităţii lui Robert Ficheux, să povestim şi altora despre cine a fost şi cât de mult bine ne-a făcut acest om, cu speranţa că anii ce vor veni şi poate generaţiile de după noi, îl vor aşeza la locul ce i se cuvine în istoria modernă a României.

S-au împlinit 117 ani de la naşterea lui Robert Ficheux, omul căruia România îi datorează graniţele de azi. Robert Ficheux a fost unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limbă română şi un mare prieten al României. A fost, alături de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai ţării noastre, de când existăm ca stat „dodoloţ”.

Iată câteva repere din biografia profesorului Ficheux:

* Membru corespondent străin (1iunie 1948) şi membru de onoare din străinătate (9 martie 1991) al Academiei Române.

* Studii superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licenţiat în istorie şi geografie (1919 -1920).

* Încadrat, în urma recomandării lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti (1924 -1927).

* Teză de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al întregului masiv al Munţilor Apuseni.

* Revenit în România în anul 1932, devine secretar general al Institutului Francez din Bucureşti (până în 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviţă, a fost numit succesor al lui George Vâlsan, la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franţa.

* Între 1927 şi 1996, a publicat nu mai puţin de 27 de cărţi, referitoare toate la România.

* Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, de către preşedintele Emil Constantinescu, în 1997. Două dintre cărţile lui Robert Ficheux, le dau şi azi dureri de cap extremiştilor unguri: „Les Motzi” (Moţii), apărută în 1942 şi „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie” (Români şi minorităţi etnice în Transilvania), apărută în 1990.

Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România şi românii îi datorează enorm de mult. Practic, lui Robert Ficheux îi datorăm Marea Unire de la 1918 şi existenţa ţării noastre, între frontierele ei de azi.

–––––––––––-

https://ro.wikipedia.org/wiki/Robert_Ficheux

Valeriu DULGHERU

6 octombrie 2018

Chișinău-Basarabia

Dorel SCHOR: Marga Grauenfels – O lume imaginară

Ceramica artistică şi arta decorativă sunt formule artistice diferite, dar uneori se întâlnesc armonios într-o extraordinară prezenţă, datorită puterii misterioase de fascinaţie, care vine din puritatea şi claritatea obiectelor. Se întâmplă insidios dar repetabil şi în cazul lucrărilor neconvenţionale ale artistei ceramiste Marga Grauenfels.

Fasonând cu dăruire şi minuţiozitate argila inertă, ea crează o lume absolut imaginară, trecând cu dezinvoltură de la sacru la profan. Marga combină cu bună ştiinţă frumosul cu utilitarul, ataşând formelor arhaice expresia modernă, subtilă şi rafinată. Vedem uneori combinaţia inteligentă de idealism, cu un soi de primitivism voit naiv. Eliberându-se de modele, de codurile existente, ceramista sugerează tradiţie, armonie, fantezie…

Această reevaluare a primitivismului permite obţinerea unor obiecte emblematice, a unor lucrări personalizate care adună în repertoarul creativ al Margăi Grauenfels o gamă largă, cuprinzând figuri sculpturale, idoli ai fertilităţii, protectori ai casei, dar şi obiecte funcţionale, nu lipsite de graţie şi eleganţă.

Totul, sau aproape totul, intuitiv şi logic, folosind  abilitatea creativă, către o dimensiune artistică complexă. Obţinută prin simpla modelarea şi arderea argilelor… Simplă?

––––––––

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

7 octombrie 2018

Ziua Recunoștinței ! A dărui, a primi, a mulțumi – Happy thanksgiving !

În această Zi a Recunoștinței –  și nu numai –  să fim recunoscători Proniei Divine și să mulțumim lui Dumnezeu pentru că existăm, pentru sănătate, pentru împliniri, pentru reîntregirea familiilor noastre, pentru depășirea momentelor dificile ale vieții, a bolii, a necazurilor.

Datorăm, recunoștință țării de unde venim, unde ne-am născut, unde am învățat.

Recunoscători celor care au contribuit la formarea noastră, la constituirea experientei noastre de viată, fie ei părinti, profesori, colegi, prieteni.

Recunoscători tuturor celor pe care i-am simțit aproape, celor care ne-au întins o mână la nevoie.

Recunoscători familiilor noastre , înaintașilor noștri, precum și copiilor, nepoților noștri – pentru ajutorul și afecțiunea lor.

Ca imigrant, fiecare dintre noi reface, într-o măsura mai mare sau mai mică, traseul primilor pelerini, confruntându-ne cu dificultățile supraviețuirii în climatul Lumii Noi, iar când primele roade încep să apară, nu se poate să nu se nască un gând de recunoștință pentru șansa oferită de a o lua de la început.

A recunoaște și a  spune “Mulțumesc” sau «  Thank you «  nu este doar o chestiune de bune maniere între oameni, dar, de asemenea, o expresie profundă de recunoaștere a bunătății.

 

Cititorilor, colaboratorilor, prietenilor noștri, le suntem recunoscători si le mulțumim că există în preocupările noastre. .

Happy Thanksgiving !

Grupul de pe lângă Observatorul

http://www.observatorul.com/events_main.asp

Toronto, Canada

7 octombrie, 2018

Viorel ROMAN: Teocrația ortodoxă moldo-valahă

Teocrația ortodoxă moldo-valahă a facut o evaluare electorala camuflata de un Referendum quasi religios in care s-a evaluat simfonia dintre BOR, 85% din populatie, si Partidul unic la putere din 1946, in vederea unui nou Proiect national, care va inlocui paradigmele UE cu cele greco-ortodoxe, sintetizat de d-ul Liviu Dragnea astfel: “ Este timpul să decidem noi cum vrem să trăim în ţara noastră … Ştim cu toţii că de ani de zile ni se spune că alţii ştiu mai bine cum trebuie să trăim, cum trebuie să acţionăm. A venit momentul să decidem noi ce ţară vrem să avem”. La Bucuresti s-a gasit, fara ROMXIT, raspunsul la dilema printului rus Nikolai Trubeţkoi din „Europa şi umanitatea”, Sofia 1920: „1) Poate fi obiectiv demonstrată superioritatea culturii romano-germane faţă de toate culturile de pe glob care au existat pe parcursul întregii istorii? 2) Poate un popor să adere la cultura unui alt popor fără un amestec antropologic? 3) Este adeziunea la cultura europeană un lucru bun sau rău? 4) Este europenizarea inevitabilă? 5) Cum putem combate influenţele sale nefaste?”

https://www.academia.edu/37507659/…_secrtetul_occidentului_..Coperta_Romania_2019.pdf

https://www.academia.edu/37507652/…_secretul_occidentului_…_viorel_roman.pd

https://www.academia.edu/37521565/ROMXIT_2

Mariana POPAN: Rugăciunea bunicului

Rugăciunea bunicului

 

-Doamne, dă-le soare-n suflet!
Dragul meu, bunic de-aici,
Fiecare are-un cuget,
Ca şi propriii tăi,pitici.
-Doamne, ai milă de ei,
-Au părinţii-n ei credinţă,
-Dar în jur,sunt mulţi mişei.
-Orice vine din credinţă-i cu putinţă.
-Doamne, ce vor face micii,
De pământul se va rupe?
Cerul printre artificii,
Mâna mea-i va ţine-n munte.
-Doamne, cum să îi ajut?
Doar privind spre-ale lor fapte.
Vei vedea:tot ce-ai putut
Să-i înveţi, numai prin fapte.
-Doamne, lumea ta e pură.
-Ca şi inimioara lor.
Căci părinţii lor, în tură
Le-o hrăneşte cu mult spor:
-Doamne, tare te-aş ruga,
Sănătate să le dai,
Cum de mult m-ai ajutat,
În război, ori guturai.
Şi, când casa mi-a furat-o
Apa,mânioasă tare,
Ajutatu-m-ai din nou,
S-o dublez, cu suflet mare.
-Drag creştin, aici,în cer,
Raiul tău e chipul meu.
Eu, nimica nu le cer.
Doar credinţă-n Dumnezeu.
De acolo izvorăsc
Sănătatea şi bineţea.
Din credinţă dăinuiesc,
Inocenţa, tinereţea,
…Inocenţa, bătrâneţea.

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

7 octombrie, 2018

Vasile COMAN: Cerșetorul de iubire

Cerșetorul de iubire

 

Vezi, tu, suflete cum ești
Fără temere de chinuri,
Sclav în trup- întinerești
Bei dulceață din pelinuri.

 

Nu ai gând de mântuire
Și de lumea te mâhnește,
Cerșetor ești de iubire…
Crezi că trupul te-ocrotește.

 

Ce prieten îmi ești oare
De amar privesc spre moarte?
Cerșesc răsărit de soare…
Dar pe dinăuntru…arde…

 

Ce ciudat! Cuvinte plouă
Despre iad sau gustul vieții,
Cum plesnesc bobocii-n rouă
Se-ntorc anii tinereții.

 

Vezi, tu, suflete cum ești?
Amintiri, tristeți, trădare…
Sclav în trup…și tot iubești
Zâmbetul drăguței tale…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

14 martie, 2017