Basarabia se află acum la răscruce (a câta oară în ultimii treizeci de ani de orbecăire prin junglă!). Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 pot fi fatale pentru cursul de mai departe proeuropean prounionist.  Ce putem face în această situație extremă? Lăsând de o parte supozițiile că noua platformă „Convenția Euro-Unionistă” ar fi o făcătură a lui Plahotniuc să încercăm să analizăm la rece necesitatea lansării acestui proiect. De la 1990 încoace dreapta întotdeauna a avut exponenții săi în parlament. La început a fost Frontul Popular din Moldova (cea mai puternică forță de dreapta) care, nefiind în majoritate, a știut să monitorizeze la maxim potențialul energetic al maselor, adoptând cele mai importante documente în perioada de trecere de la sistemul sovietic la unul democratic. Ulterior însă, din cauza blestematei rânze moldovenești și a trădărilor, s-a divizat în mai multe așchii, conducându-se de un alt blestemat principiu românesc  „Unde-i unu pot fi doi!”. Oricum, componente ale dreptei s-au aflat permanent în parlamentele de după 1990 încoace: FPM, apoi PPCD si PFD, și mai recent PL și PLR. Arena politică basarabeană de după 2009 a inclus în permanență: segmentul politic de stânga (pcrm, psrm și Partidul Nostru); centrul (PD); centru-dreapta (PLDM) și dreapta (PL și așchia PLR). Astăzi avem forțe politice distincte cu șanse mari de a trece barajul electoral doar pe primele 3 segmente. Cu regret pe segmentul de dreapta, pe care conform sondajelor există apr. 30% de susținători – unioniști, se află o puzderie de așchii unioniste, dar nici o forță capabilă să treacă barajul electoral. Dar tocmai acest electorat este cel mai activ și are strictă nevoie de o opțiune în alegeri. Cu regret unii dintre ei au anumite rezerve (pe alocuri motivate) față de PPDA și PAS, care formează Blocul Electoral ACUM DA PAS, și ar dori să aibă exponentul său în alegerile din 24 februarie 2019.

Cred că acest motiv a fost pus la baza constituirii Convenției Euro-Unioniste: de a crea o oportunitate pentru unii unioniști și a reduce din absenteismul posibil al acestora.  Cu regret, părerea mea, s-a mers pe o pistă greșită. Competiția electorală încă nu a început oficial dar deja au apărut altercații între Convenția Euro-Unionistă șu Blocul Electoral ACUM, vina fiind a ambelor părți. Ne-au mai rămas în memorie luptele fratricide între PPCD și PFD care, în mod natural, au dus la dispariția ambelor partide. Mai recent am cunoscut o luptă acerbă a dreptei (PL) cu centru dreapta (PLDM). Deseori se crea impresia că M. Ghimpu lupta mai dur împotriva lui V. Filat decât împotriva lui V. Plahotniuc (să ne amintim de cele câteva susțineri directe ale PD de către PL). Cu ce s-a terminat acest război fratricid (chiar dacă V. Filat și-a meritat soarta pentru trădarea așteptărilor electoratului și aducerea indirectă a PD-ului la guvernare absolută!)? Cu dispariția de pe segmentul decizional a ambelor partide – PLDM și PL. Acum din cauza sistemului electoral defect această luptă va fi și mai dăunătoare fiindcă se va duce pe două segmente: între partide politice și între exponenții lor pe circumscripții uninominale. Din păcate până acum Convenția Euro-Unionistă nu s-a afirmat ca un pol atractiv serios pe dreapta. Părerea mea este că fără Partidul Liberal (așa cum este acum), fără așchiile liberale (PLR, PUN) Convenția Euro-Unionistă (CEU) are șanse foarte mici de a trece barajul de 6%, pericolul mare fiind de a aduce pe tipsie binomului Plahotniuc+Dodon cele vreo 5%, pe care ar putea să le acumuleze (cum s-a mai întâmplat în alegerile parlamentare din a. 2001!). De asemenea, iminenta luptă (am văzut deja altercațiile între cele două blocuri (ACUM și CEU)) între cel puțin doi candidați ai dreptei-centru dreptei pe circumscripții din cele două blocuri va fi, indiscutabil, în favoarea binomului, va fi una absolut neconstructivă. De menționat că duminică, 16.12.2018 Partidul Liberal s-a decis să participare în alegeri alături de ACUM cu o decizie aproape la limită (31 – pro, 16 – împotrivă și 12 – abțineri). O decizie extrem de întârziată (după ce l-a pierdut și pe Valeriu Munteanu!), dar totuși… Să sperăm că PL va colabora eficient la formarea listei comune a candidaților pe cele 51 circumscripții uninominale. „Am convenit asupra a 5 puncte, compromisul l-am atins în discuțiile pe care le-am avut timp de o lună de zile – să consolidăm forțele, să avem un singur bloc democratic, pro-european și unionist în cadrul acestui scrutin, pentru a putea demola de la putere regimul”, a menționat președintele PL D. precizat Chirtoacă. De aceea, cu toate rezervele pe care le au unii față de blocul ACUM, în situația de astăzi este strict necesară lansarea în campania electorală cu un singur bloc euro-unionist, cu o singură listă de candidați pe circumscripții uninominale. Doar aceasta ne va crea anumite șanse de a pune binomul Dodon+Plahotniuc cu botul pe labe.

Ce face alianța democrat – socialistă (E o alianță crasă chiar dacă de ochii lumii se mai critică! Am mai făcut analogia cu cei doi cerșetori evrei (unul evreu și altul prezentat drept rus)? Folosind imperiul mediatic controlat (peste 90% din întreg spațiul audiovizual!), resursele administrative enorme (instituția prezidențială + guvernul), toată puterea în stat pusă în slujbă, binomul Plahotniuc+Dodon este foarte aproape de ași atinge scopul – reorientarea spre vectorul rusesc. Doar o mobilizare generală a tuturor forțelor cu adevărat democrate și naționale mai poate contracara acest mare pericol. Este deosebit de importantă rămânerea la suprafață a acestei așchii de popor român în condițiile apariției tot mai pronunțate a unei noi situații geopolitice în regiune. Să fim gata de a ne folosi de șansa pe care ne-o poate da factorul extern fiindcă pe intern suntem slabi și dezbinați.

Încălcând flagrant Legea privind alegerile (cine să-i oprească dacă legea e în mâinile lor!), până acum și unii și alții practic și-au definitivat listele candidaților pe circumscripții uninominale. Și unii și alții folosesc la maxim factorul administrativ pentru a atrage de partea lor minoritățile naționale devenite o sculă în mâinile lor, în special, pe cea găgăuză, curtată insistent de socialiști și democrați. „Noi (Cine? Președintele „întregului popor Dodon” sau președintele psrm Dodon?) am rezervat pentru Găgăuzia 1/3 din locuri pe listele Partidului…” declară talimbul Dodon, care numai „președinte de țară nu e”. „Cele mai gogonate povești se zice că le-ar spune vânătorii și pescarii. Mai noi, politicienii basarabeni îi întrec pe vânători și pescari. Asta spun experții, politologii, comentatorii, care analizează anul 2018” spune jurnalistul Vasile Botnaru. Într-adevăr, Dodon i-a întrecut pe vânători și pescari la capitolul „minciuni”. Umblă și prostește poporul că „…Republica Moldova este interesată de o cooperare mai strânsă cu Rusia și fostele republici sovietice”, despre necesitatea consolidării relațiilor cu Rusia. „Din păcate, nu poate. Să ne amintim că Republica Moldova era și este parte a CSI, dar atunci când Kremlinul a hotărât să introducă embargo asupra vinurilor, legumelor și fructelor moldovenești nu a contat faptul că eram în CSI și aveam semnat atunci acordul de liber schimb în cadrul CSI. Acest fapt nu ne-a ajutat nici în relațiile cu celelalte țări fiindcă Moscova este cea care dictează în cadrul CSI și în cadrul acestei Uniuni Economice Eurasiatice” scrie reputatul analist politic N. Negru. Și asta se întâmplă atunci când Ucraina a divorțat de CSI. Până și batika Lukashenko a declarat despre necesitatea ieșirii Bielorusiei din CSI. Cei mai apropiați ca sânge fug de Rusia ca de râie, iar valetul Dodon, mare trădător de neam, ne îndeamnă să revenim în țarcul rusesc. Este comportamentul sclavului care nu se poate obișnui cu libertatea.

Curtată de socialiști și democrați minoritatea găgăuză își permite tot soiul de declarații deochiate. „Constituția Găgăuziei (de când această formațiune teritorial administrativă cu autonomie culturală are constituție?) este cea mai statalistă. Ea  prevede expres rămânerea în componența Republicii Moldova doar dacă ea nu se unește cu nimeni în vest sau în est…” a declarat într-o emisiune televizată istoricul găgăuz Ivan Duminica. De ce nimeni din autorități nu-și pune întrebarea: de ce o minoritate de sub 4% adusă de imperiul țarist 200 de ani în urmă și primită bine de românii moldoveni băștinași, dictează majorității absolute a românilor basarabeni de peste 82% cum să-și administreze statul? Găgăuzii și bulgarii, primiți atât de bine de românii basarabeni în perioada grea pentru ei, ar trebui să înceteze să se comporte ca o unealtă rusească, să se debaraseze de rolul de măciuca rusească împotriva băștinașilor în acest război geopolitic în regiune. Imperiile vin și trec, găgăuzii și bulgarii vor rămâne să trăiască împreună cu românii moldoveni. Ei nu trebuie să le înfigă cuțitul în spate celora cu care au conviețuit pașnic peste 200 de ani. De menționat că deja apr. 15% dintre găgăuzi acceptă unirea Basarabiei cu România. Procentul ar fi mai mare dacă mai mulți găgăuzi nu ar da ascultare minciunilor binomului Dodon+Plahotniuc, care numai binele nu i-l vor. Până la urmă Bulgaria și România deja sunt membri ai Uniunii Europene, iar Turcia dorește de vreo 30 de ani să fie membră UE. De ce găgăuzii și bulgarii nu ar dori să fie împreună cu popoarele lor în componența UE, așa cum dorește și Dumnezeu în ceasul de apoi, cu atât mai mult că evenimentele în regiune iau o turnură nouă.

Evenimentele în sud-estul Europei conduc la apariția unei noi situații geopolitice în regiune. Ultimele evenimente din Ucraina arată la distanțarea și mai mult a Ucrainei de „sora sa mai mare Rusia” (cum iubește să fie considerată Rusia). În urma ocupării de către Rusia a Crimeii, în urma declanșării conflictelor în regiunile de est ale Ucrainei (Donbas și Luhansk) cu scopul de a le alipi la nesătulul imperiu rusesc, după modificarea legii de acordare a cetățeniei ruse ucrainenilor (dar și moldovenilor!), după atacul Rusiei asupra corăbiilor ucrainene în strâmtoarea Kerci, în urma alegerii pe 15 decembrie curent a  Patriarhului Bisericii Ortodoxe autocefale din Ucraina în baza recunoașterii de către Constantinopol a autocefaliei Bisericii ucrainene (după 322 de ani de tutelă rusească!), după ruperea legăturilor Bisericii Ortodoxe Ruse cu Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, în regiune se constituie o nouă realitate. Bravo Ucraina! Iar noi când vom repara greșelile istorice atât sub aspect teritorial cât și spiritual? Basarabia sub toate aspectele trebuie să fie parte activă a acestei noi realități.

Să vedem ce va face biserica promoscovită din Basarabia. Va rămâne în continuare o anexă a bisericii răzvrătite ruse sau va reveni la normal! Această făcătură rusească numai biserică națională nu poate fi numită. Duminica trecută mă nimerisem într-o biserică la nordul Republicii. M-a șocat un element observat în biserică: văzuse-i o cruce de lemn care avea o  acvilă bicefală, simbolul țarismului! În bisericile de rit rusesc se țin slujbe în sănătatea lui Alexii al II-lea, cel care a binecuvântat invazia cazacilor în Transnistria, se pomenesc în exclusivitate sfinții ruși și nimic nu se spune despre aspectele naționale de parcă am fi un trib sălbatic civilizat de ruși. Cred că în această situație va crește rolul Mitropoliei Basarabiei, care zilele acestea a împlinit 26 de ani de la reactivare. Pe 19 decembrie 1992 patriarhul Alexii al II-lea a făcut cunoștință cu Actul Patriarhal și Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române de reactivare a Mitropoliei Basarabiei, fondată la 30 decembrie 1919 (anul viitor vom sărbători 100 de ani de la instituirea Mitropoliei Basarabiei!) sistată în 1944 după a doua ocupație sovietică.

 În final, să ne întrebăm încotro va merge Basarabia după 24 februarie 2019?

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

17 decembrie, 2018