VĂ IERT !
Îmi ascund rănile
în nevăzutul sufletului,
mă ridic iar…
iar mă ridic
mă ridic cu forța râului
care știe
să urce muntele…
durerii.
Am renăscut,
nu mai simt
frustarea
și durerea
neîmplinirilor,
am ochi la aripi
văd !
Îmi șterg lacrimile,
mă spăl de răul lumii,
mă ridic ,
renasc din cenușă,
precum Pasărea Pheonix,
din cenușa în care
tu, lume,
m-ai aruncat.
Închid iar ferestrele și ușa sufletului.
Să nu vă mirați dacă nu vă mai deschid.
Nu sunt acasă.
Vă iert !
Te iert !
Te iert lume !
—————————
Silvia URLIH
17 decembrie, 2018