Iarna de ieri şi de azi
Umbrele s-au scurs spre apus, pe maluri
Prin nori sufocaţi de vântul coleric,
Fulgii fermecaţi, înghiţiţi de valuri
Peste zidul timp sculptează feeric.
Sub nimbul ceresc, zboru-i ca de fluturi
Temători roiesc, dar blânzi, zgribuliţi.
Născuţi ca’ntr-o vrajă, par că sunt arginturi,
În baltă de lacrimi, ei cad hăimesiţi.
Amurgu-n fâşii, pe coame de vise,
Umple iarăşi zarea-n fulare de plumb,
Raze din neant par săgeţi aprinse,
Cad la întâmplare pe drumul ce-i strâmb.
Nămeţi se înalţă-n afară de timp,
Statuete zac cu haine curate,
Extazul transmis de albul anotimp,
Va fi antidot, viselor furate.
Iarna e de astăzi, de ieri a plecat,
În culori mai blânde peste hău, tăceri
Pe obraz iar cerul, sori mi-a agăţat,
Să îmi dea lumină, îngerii, de ieri.
———————————
Maria CĂLINESCU
17 decembrie, 2018