George POTIRNICHE: Iarna străină

Iarna străină

 

Se lăsă seara, e frig și e ninsoare mare
stelele se dau de-a dura la o palmă de -asfințit,
Eu mă interzic de tine și te închid în calendare
renegat de mine însumi mă las pradă, biruit.

În potopul de afară caprele își rup un corn
ca motiv dospesc prezentul și încalț iezii cu dezastre,
Corbii fac alai pe cer, vântul șuera prin horn
fără puls vibrează luna spărgând razele -n ferestre.

În retină îmi crește ierburi și mă simt în contratimp
port pe mine haina vieții îmbibată de morfină,
Și se -aude despre tine că mi-ai pus în coastă un ghimp
mă dezic acum de toate… într-o iarnă prea străină !

——————————-

George POTIRNICHE

23 decembrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Versuri

Zbor

sus,
acolo m-am cuibărit eu
în taina credinței
în zbuciumul gândurilor și țipătul cuvintelor nerostite
jos, curgeau norii
eram o pasăre pe tărâm sideral
pe umeri îngeri
vorbeam cu ei în lacrima anilor
aripile s-au întins arzând orizontul
atunci a nins prima oară
în gheare adunam alte gânduri
nu mi-e teamă
scriu cu patima sufletului în țărâna gândului
cules de țărm din timpuri rănite
zbor, sunt arc peste timp
mă înalț către cer
căutând necuprinsul

 

Ultima țigară

 

mi-e trupul izbit de gânduri
de azi, de ieri,
fumez și beau, trupul, timpul
la o masă, pe o pagină ruptă
zidesc un poem, în lacrima sufletului
cu fatidică îndârjire
zidesc în poem, sufletul meu
în nopți de neliniști târzii
nu plâng iubito, aștept un semn
un singur semn, atât
azi ai făcut un semn, pentru un om
acela nu sunt eu
ce lung e drumul către nicăieri
mai este drum iubito, între noi, în doi
fumez, mai beau și scriu
scriu povestea noastră de iubire
ce va fi, nu știu și nici nu-mi pasă
că viața astă mă lasă
las vouă moștenire
un gând și o țigară arsă, pe o masă

 

Prin ochii sufletului

 

migrează tăceri
mi-e teamă de lume și fug
uitată e luna pe cer
pe drum colind, călător între ani
căutând mireasma pură a unui gând
dansează în mlaștină ceața
un nor se scurge
și plânge ploaia pe pământ
răspunde chemarea unui timp
eu, tu
ecou prelung
macină timpul anii rămași
rănile plâng
în sicrie, în gând
mai freamătă între veștede frunze o boare
sunt trist și viața mă doare
pasul răsună agonic pe drum
bolnav mi-e trupul acum
nu e nimic, timpul nu iartă
adio spun și plec mai departe
în țara care nu mai este
sunt plop stingher printre copaci retezați
înconvoiat de gânduri sub cer
cântă un cocor în vale
clipele se sting tragic, agale
iar în ape se reflectă chipul lunii îmbufnată
plâng îngeri pe umeri
cruci de gânduri în țintirim
ochii plâng, cer să vadă, necuprinsul
pe masă
o prescură pentru suflet și mătănii strâng în mâini bolnave
trupul se apleacă a rugă
fumul se înalță lin
dintr-un suflet chinuit
frigul mă arde și țip
sunt un om ce încă privește în sus

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

23 decembrie, 2018

Marin BEȘCUCĂ: Strigătul Lui Dumnezeu

STRIGĂTUL LUI DUMNEZEU

                                   (Ciclul: Ceva dintr-un suspin)

 

… cum ce e-n sufletul meu, Doamne !?
frige timpul !
palmele mele sunt în extaz,
în poezia semnelor s-au adunat necuvinte pe care
nu mă mai sunt în stare să le controlez,
adun așteptările –n pumn,
schije de timp se zvârcoleau aiurea,
se inseminau culorile de curcubeu în trecere,
trecerea era discromată,
nu sesiza temperatura Lunei,
Luna ascultă tremurul fiorilor mei, ademeniți
de căderile acestor zile, când …
întinsul cordului dă semne de frică,
orice șoaptă intra desculță-n tumultul de clocot,
sângele neînțelegând că trebuie să se împartă
în părți egale până-n subatom,
dar registrul concertului primea subliminalele întunericului,
încercam să mă păstrez în trezie,
somnul aducea colbul selenar în pervazul rimei,
rima se amesteca printre culorile percepției cu care
mă lăsam sedus de miezul nopții …
eh !
de acolo ODISEIC,
de acolo ALBIILE DORULUI,
de acolo SUPLICIU,
de acolo LA STEAUA POLARĂ
de acolo GARĂ PENTRU DOI
de acolo LACRIMA,
de acolo RĂSPÂNTII
de acolo ÎNȘIR-TE FIR DE MĂRȚIȘOR …
dar miezul nopții avea harta tuturor cerurilor
și de fiecare dată măcar un curcubeu căuta
tărâmul ploilor,
norii însă se pregăteau de marea întâmpinare,
dar sufletul meu vede ce se întâmplă,
durerea ce doare cel mai tare este Cuvântul !
se petrec aci niște chestii …
stâlcirile timpului par un semn de vorbire,
dar vorbirea stâlcește trecerea …
mi-am lăsat SUPREMA LIBERTATE în Poem,
Poemul s-a fost singura chemare,
Poemul m-a încercat în orice împrejurare,
Poemul mi-a venit de vindecare …
O, Doamne,
cum TU, Atunci:
Lazăre, vino afară !
atâta mi-aș vrea să-i strig timpului,
dar boala timpului nu stă-n măsură omului,
Poetul se mai îmburzuluie,
dar în mine se reașează liniștea care să-mi mascheze tihna,
eh …
dar durerea asta, Doamne,
n-are sânge, n-are tremur, n-are fior, n-are lacrimă …
fiecare e –n drept să-și dea trăirea cum se simte în stare,
libertățile se duc în dincolo de 5D, iar noile dimensiuni
nu se pot intra –n trup de lume fără Cuvântul …
mai întâi !
cât mângâi acest mai întâi, că zău …
dar omul din mine are și el abaterile lui,
nu toate săvârșite au datul leacului,
iar vindecare fără de har nu e vindecare,
versul este o tămăduire,
dar nimic nu se face la voia întâmpării,
nimic nu se cere de unde nimic nu e,
iar dacă în dragoste lucrurile sunt așezate în liber,
mai liber decât în dragoste este în poezie …
Cuvântul !
iată lutul pe care oricât l-ai aglutina,
doar mâna-l poate trece prin simț,
dar ochiul tace, deși complice …
tace !
la toate câte mâna le aduce prin mișcarea roții
roata !
cât Doamne ne-ai lăsat să ne spargem creierii,
dar când s-a venit, roata a fost imboldul, a fost răscolul
de sub care toate tarele s-au intrat în fărâmițare …
dar minunile au făcut posibil ca fragmentele să se reîntregească, să se alchimizeze …
țăndări,
un suflet nu se mai poate aduna decât în sânul Lui, DUMNEZEU !
fără-ndoială singura Cale …
dar loviți Cuvântul,
nu vă pese de mine, ori de oricare altul,
socoteala de acasă este fundamentală, târgul este întâmplare,
deci judecata se trebuie-n fiecare,
unde nu e, nu e …
cercul este tot o infinitate, ziua se va alerga la infinit cu noaptea, zorii la infinit nemulțumiți că suportă schimbul de culoare din care sensul mișcării capătă dimensiuni fundamentale,
Revoluția este perpetuu aceeași, că vrem ori nu,
cometele doar DUMNEZEU știe cum iau ființă,
noi ne bucurăm ori ne speriem de ele, asta e, dar strigătul:
Lazăre, vino afară !
se rămâne doar al lui DUMNEZEU !
și vin sărbătorile, sărbători care să ne dea nouă dreptul încrederii că DUMNEZEU ne-a vrut suprema lui creație …
Cuvântul suportă orice,
el nu are chip și asemănare,
dar el e Duhul !
S-a fost mai întâi …

dinspre Dumbrava Roșie,

—————————–

Marin BEȘCUCĂ
23 decembrie, 2018

 

Miriam Nadia DĂBĂU: Și ninge…

Și ninge…

                         ( poem dedicat mamei)

 

Și ninge, și ninge, și ninge
Și sufletul meu e pustiu,
Pe deal se așterne zăpada
Și sănii se-aud pân’ târziu!

Lasă-mi un timp să admir
Ce mirifică-i neaua stelară
S-așterne pe câmpuri divin,
Și drumul spre tine-i povară!

Privesc copilăria pe geam,
Cu râsete și bulgări de zăpadă
Ceainicul fierbe încet
Și mirosul de iarnă îmbată!

E greu să fi singur în iarnă
Când lemne în sobă nu sunt,
Pe pârtie vine mama
E bătrână săraca, ce trist!

Și ninge, și ninge, și ninge
Cu fulgi mari și pufoși
Mama aprinde focul
Și-n inimă-i cald și frumos!

Ca un copil cu vise, sorb
ceaiul cu miros de măr
Mama îmi mângâie fruntea
Mi-e bine, mi-e dor și visez!

Târziu mă ridic de la geam
Când felinare se-aprind
E noaptea cea mai lungă
Din Anul ce-a rămas!

Și ninge, și ninge, și ninge,
Și liniștea mă pătrunde
Adorm cu mama în gând
E iarnă, e târziu și e frig!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Franța, Paris

24 decembrie, 2018

Silvia URLIH: Ninge cu îngeri

NINGE CU ÎNGERI

 

Tu vezi ?!
Ninge cu îngeri !
Ninge cu îngeri albi,
veniți din ochii Lui.
Cu aripile lor
vor să ne apere de noi…
de întunericul din noi,
vor cu-al lor nimb să ne-ncunune,
vor să ne dea lumina soarelui.

Hai,
uită-te cum ninge,
privește-i cum se-nvârt în joc vioi !

Descuie lacătul,
aruncă cușca în care ți-ai zăvorât
ursitul,
dezleagă-ți sufletul,
lasă-l să vadă ce e după zăbrele,
alungă întunericul,
fă-ți din lumină așternut,
alungă amurgitul,
agață-te de stele
și
hai să construim din cușcă
vii castele.

Tu vezi ?!
Vezi cum ne ninge cu lumina-i blândă
Dumnezeu ?
Vezi
cum ne plânge cu lacrimă cerească
duhul sfânt?
Hai,
lasă-ți sufletul să-nmugurească,
nu-l azvârli ca pe-un deșeu,
fii arbore,
fii brad,
sădește-ți rădăcina
în purul tău pământ !

—————————

Silvia URLIH

24 decembrie, 2018

Camelia CRISTEA: Crăciunul

Crăciunul

 

Când se varsă înserarea
Din ulciorul cerului,
Peste noi pogoară pacea
Chiar din mână Mielului.

 

Din icoanele bătrâne
Se ivesc pe rând Părinții
Și cu rugile aprinse
Străjuiesc pe cerul minții.

 

Un copil îmi ține calea
Să mai cânte o colindă
Bucuria se aprinde
Că o rază în oglindă.

 

Iar din candela iubirii
Mirul picură pe răni,
Sufletul vede Crăciunul
Îmbrăcat în dalbe flori.

—————————–

Camelia CRISTEA

București

Foto: sursa intenet

Alla TONU: Era Sfânta Noapte

…O pace adâncă pogora peste lume și o tainică lumina din adâncurile cerului, strecurându-se printre stele, curgea blând în jos, îmbrăcând pământul într-o  aură diafană…


Particulele minuscule venite din infinitul cosmic, ajunse aici, pluteau prin aer făcându-l să vibreze, apoi, atingând rând pe rând toate lucrurile ce le întâlneau în calea lor, le traversau, lăsând în ele câte o scânteie, până în sfârșit se opreau în inima pământului și în sufletul profund și etern al omului, fără să fie percepute.Tot ceea ce era pătruns de această lumină, devenea mai luminos și mai bun. Pădurea deveni mai clară, apele râurilor mai scânteietoare, zăpada mai albă, animalele mai blânde, oamenii mai zâmbitori și mai binevoitori, iar rugăciunile lor mai calde.


Tot pământul, cuprins de un sentiment de bucurie benefică, era plin, încărcat de aceste  părticele pure de lumină, rupte din imensa dragoste a lui Dumnezeu, pogorâte aici  pentru a transmite tuturor bucuria Tatălui Ceresc.


În noaptea cufundată în pace, prin undele tăcerii, se auzea un freamăt argintat de aripi.


Erau îngeri îmbrăcați în lumină, ce înaintau pe cărarea astrală infinită, revărsând din ghirlande de stele o dungă deasă de praf argintat și de perle, lăsând în urma lor miros de smirnă și tămâie.


…Era sfânta noapte de Crăciun când se năștea fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos.

————————-

Alla TONU

Chișinău, Moldova

24 decembrie, 2018

Imagine sursă internet

Gheorghe PÂRLEA: Crăciunul

CRĂCIUNUL

 

Din an în an, aducerea aminte
A Tainei ce întrupat-a Pruncul din Înalt
Renaşte-n noi copilul dinainte,
Ca lacrima, la suflet, şi-n trup – neîntinat.
*
Să-mpodobim cu daruri Pomul Bucuriei,
Ghirlandele iubirii atârne tot mai Sus
Şi-n imnice cântări să-I mulţumim Mariei
Că ni-L aduce,-n slavă, pe Dumnezeu-Iisus
*
Să prelungim această graţie Divină,
Să nu grăbim întoarcerea-n uitare.
Şi până iar la noi Crăciunul o să vină,
Sfioşi, să facem paşi spre Înălţare.

———————————

Gheorghe PÂRLEA

23 decembrie, 2018

Adrian BOTEZ: Ghilotina în toiul zăpezilor (poeme)

GHILOTINĂ ÎN TOIUL ZĂPEZILOR

 

s-au ghemuit

zilele – simţind pururi – în aer

saltul de panteră neagră – al

nopţii

 

străjerii – la Porţile

Cetăţii – mult adânc au

adormit : fiecare sforăitură de-a

lor :  regesc

mit

 

orbii chefuiesc – de parcă

toţi au privit – dintr-odată – ţintă – drept în

soare – şi-acum – cu ochii-nchişi extatic

sărbătoresc – indiferenţi la

poziţia Porţilor : li s-a şoptit – cu

nădejde – de foarte  – foarte sus – că ei au scăpat

sorţii – că sorii

pe Apa Sâmbetei – toţi

s-au fost dus…

 

nebunii lunateci sunt

mult mai prudenţi : toarnă – într-una

păcură – sub orice

podeţ – şi – în general – de-i chemi – îţi

răspund că – hă-hă-hă – dintotdeauna ei sunt

absenţi

 

…numai  – biet – omul normal

nu scapă să vină la

mal – să dea seamă – cu însuşi

capul lui – de fiece

îngheţat val : mereu îşi

aşteaptă  – -nchinat  – terorizat – în toiul

zăpezilor – doar

Călăul şi

Satrapul – precum şi Coşul

de Nuiele-al

Ghilotinei – ca să mai

presare-ntr-însul  încă o mână de

alb rumeguş :  la aproapea – Cumplita

Cădere – să nu i se vatăme

cumva – Doamne fereşte

Scalpul…

***

 

 

…E O ÎNSERARE PERPETUĂ

 

…e o înserare

perpetuă – o înserare

grea şi

firoscos gânditoare – ca nişte

turme de bolovani – întorşi

pe dos…

 

Dumnezeu

mârâi – şi se zbârli – la

sine însuşi:

 

cum să mai pot eu să

fiu dumnezeu – când toţi – toată grămada asta de

gânduri băligoase – pe care le-am

alungat în fapte… – …da – toţi ăştia

adunaţii şi

scăzuţii – toţi – dar toţi! – sunt                                   

dumnezei… – …şi nu ca mine – visători

ci ai naibii

cotitori – umbre colcăinde – trufaşe – de

intreprinzători – precum nişte

veritabili

agenţi economici – nu

astronomici!

 

hmmm… – …da – voi intra  – imediat – în

opoziţie  – cu

mine însumi : de câte ori voi

avea – iarăşi – vreun gând proiectiv (bătu-l-ar!) – îl voi

contrazice – pe loc – ba chiar îl voi

nega şi întoarce pe dos – în parlamentul

urâciunilor ăstora – grămezilor ăstora de

dumnezei căcăcioşi – dar ai naibii de

mâncăcioşi (ai propriului produs!) – grămezilor ăstora de

entelehii îngheţate

protezate… – …şi toţi – cu tot cu

puieţi – arătându-se vecìilor precum şi sunt : nişte

mă-lă-ieţi !

 

păi – nu vedeţi ? – ia – uitaţi-vă cum toate

aureolele gândurilor mele – devenite

voci şi siluete caraghioase de

vaci – lei – foci – elefanţi  – şopârle şi

găini – toate-toate îşi

hârşcâie (…supărător şi

dureros…) spinările rahitice (penele – ba – chiar şi

coarnele!) – de  – vajnică

spinarea  – îmburuienată larvar – a

Pământului – iar copitele (ori

picioarele) lor – împletesc – acolo sus –  neînduplecate scrieri de

urme – silfidice urme – pe

Cer – adică

pe ideea – pe năzuinţa secretă de

Cer…

 

gata şi cu

Lucifer : l-am pus să

refuze a scoate  Lumină din toate

beznele aureolelor mele – şi iată că 

în sfârşit! – m-am obţinut pe

mine însumi – în stare pură : cu zece peceţi

în eternitate mă numesc – deci (luaţi

aminte!) : Noctifer…!”

 

…şi înserarea nedesţelenită şi

de tot apăsătoare şi

firoscos grăitoare – ca nişte turme de bolovani

întorşi pe dos – fără preget

continuă :

nimic nu se întâmplase – doar se auzeau

voci de oase – din Sfera Celestă – devenită

selenară – felinară – de tot

Agrestă…

***

 

MEŞTERUL-DE-CRIME

 

într-o lume jigărită – pe-o jigodie de iarnă

orice gând îţi vine-n minte – deîndată se şi sfarmă

Chiciura gros şiroindă din schelete de copaci

a stârnit voma-n străfunduri – precum vrăjile-unui vraci

 

unghiuri drepte pier sub mâzgă – a-ngheţat şi bunul-simţ

urlă Crima – la cătuşe şi-a fost ros ultimul zimţ…

…simt urgii şi Bolovanii – de se crapă şi ies Stele  :

trag  nădejde că Lumina va mai plivi dintre rele…

 

Continue reading „Adrian BOTEZ: Ghilotina în toiul zăpezilor (poeme)”

Vavila POPOVICI: Mannheim Steamroller Christmas

„Muzica este vinul care umple cupa tăcerii.” – Robert Fripp

   Mannheim Steamroller este numele unei tehnici muzicale din secolul al XVIII-lea, cunoscută sub numele de „crescendo”. Este muzica americană neoclasică new-age care îmbină muzica clasică cu elemente de epocă și rock, conducătorul grupului fiind Chip Davis cunoscut pentru albumele realizate Day Parts, pentru cărțile scrise și în special pentru înregistrările sale moderne de muzică de Crăciun – una dintre tradițiile preferate ale americanilor de mai bine de 30 de ani, prezentată cu coloană sonoră – orchestra interpretează muzica în fața unui ecran mare pe care este proiectat filmul. Uneori se poate mări sau scădea ad-hoc tempoul muzicii, pentru sincronizarea cu imaginile filmului, astfel totul devine un joc spațial magic.

   Chip Davis născut 1947 în Hamler, Ohio, SUA. A început lecții de pian la vârsta de 4 ani și a compus prima piesă de muzică la vârsta de 6 ani. A absolvit școala de muzică de la Universitatea din Michigan, specializată în fagot și percuție. Instrumentele folosite în orchestra lui sunt: pian fagot, și instrumente de percuție.

   Davis a înființat Mannheim Steamroller în 1974 pentru a-și expune interesul de a combina tehnicile moderne cu cele clasice. Primul album, Fresh Aire, a fost finalizat în scurt timp. Acesta fiind refuzat de către nume importante de discuri, l-au determinat să-și înființeze „American Gramaphone” care a fost eticheta pentru toate versiunile ulterioare.

    Mannheim Steamroller a lansat opt albume Fresh Aire, încheind cu Fresh Aire în 2000.  Fresh Aire II a fost lansat ulterior în 1977 și Fresh Aire III a fost lansat în 1979. Primele patru albume Fresh Aire au constituit o explorare a celor patru anotimpuri, Fresh Aire I fiind primăvara, Fresh Aire II fiind toamna, Fresh Aire III – vara, Fresh Aire IV – iarna. Toate cele patru albume au menținut amestecul de muzică clasică barocă, jazz ușor și rock și au prezentat lucrarea virtuozică a lui Jackson Berkey. Davis și Berkey au folosit orice instrument care părea potrivit pentru piesă.

   În 1981, Davis a lansat albumul Fresh Aire Interludes, un album care a compilat 10 interludii de  Berkey din primele patru albume Fresh Aire.

   Davis a preferat apoi explorarea unor alte teme, cu Fresh Aire 5 – subtitlul „Pentru Lună”, Fresh Aire 6 care explorează mitologia greacă, Fresh Aire 7 pe baza numărului 7, și Fresh Aire 8 pe tema infinitului.

   Înainte de faima lui Steamroller, Davis a fost cel mai bine cunoscut pentru colaborarea cu prietenul său, Bill Frieson, cântecele personajului de muzică country.

   În 1984 a lansat „Mannheim Steamroller Christmas”, revoluționând într-un mod original sunetele „tradiționale” de Crăciun, cu interpretări moderne contemporane.

   Ulterior, albumele de muzică de Crăciun s-au vândut în zeci de milioane de exemplare și au devenit printre cele mai populare înregistrări din genul respectiv.

   În 1986, Mannheim Steamroller a lansat muzică compusă pentru un PBS special numită „Salvarea vieții sălbatice”, care a inclus o piesă de la Fresh Aire 6 și douăsprezece piese noi. În 1987, Davis a colaborat cu chitaristul / compozitorul Mason Williams pentru albumul „Classical Gas”. Muzica a fost compusă în întregime de Williams, dar a fost produsă și aranjată de Davis.

   Au urmat alte variante în anii 1988 și 1995, care au prezentat abordări creative ale colindelor vechi, precum și unele compoziții noi, de tipul colindelor. Steamroller devenise unul dintre cei mai solicitați artiști de muzică de Crăciun ale tuturor timpurilor, în parte prin adoptarea unei abordări foarte apropiate de radio. Din punct de vedere muzical, începând cu anii 1990, Davis a abordat muzica „progresivă”, muzica lui devenind mai aproape de stilul „jazz-ului lent”.

   La sfârșitul anului 1997 au lansat un album live de muzică de Crăciun, „Mannheim Steamroller Christmas Live”. Cel de-al patrulea album de Crăciun – extraordinar – a fost lansat în 2001. Celebrarea Crăciunului, o compilație de melodii preferate din albumele anterioare de studio, a fost lansată în 2004. Albumul de studio „Christmas Song” a fost lansat la sfârșitul anului 2007, iar în 2011 au lansat „Simfonia de Crăciun Mannheim Steamroller” cu membrii Orchestrei Filarmonice din Cehia.

   Steamroller a dezvoltat o imagine cinematografică de lung metraj, bazată pe albumele lor de Crăciun.

   „Mannheim Steamroller’s An American Christmas” este un program de radio difuzat pe plan național, de 12 ore, cu muzică și povestiri narate, auzite la 250 de posturi din Statele Unite, programul fiind găzduit de fondatorul grupului Chip Davis. Seria concertelor anuale de Crăciun „Mannheim Steamroller Christmas” continuă în SUA, lui Davis decernându-i-se premii prețioase.

   Un nou album compus și realizat cu proiectarea seriei Fresh Aire, spații exotice, a fost lansat în martie 2018. Albumul include melodii inspirate de site-uri celebre și exotice, cum ar fi piramidele Egiptului și Taj Mahal. Instrumente exotice și etnice sunt amestecate cu tobe, clavecin și sintetizatoare (instrumente electrice cu claviatură).

   Anul acesta marchează cea de-a 34-a aniversare a turneului de Crăciun cu lansarea filmului Mannheim Steamroller Christmas, un album care a revoluționat genul de muzică Season of Holiday.

   Spectacolul de astăzi 20 decembrie 2018 a fost programat la Centrul Artelor Performante din Durham, la orele 7,30 seara. Am plecat din timp, presupunând ca va fi foarte multă lume și va trebui să căutam loc de parcare pentru mașină. Am găsit un loc la etajul șase al parcării. Apoi am coborât cu liftul până la parterul clădirii, unde am prezentat biletele și ni s-a făcut controlul bagajelor (poșetelor). După ce am urcat scările clădirii, am răsuflat ușurată și am așteptat începerea spectacolului. Locurile imensei săli de spectacol erau într-adevăr toate ocupate.

   Au apărut imaginile pe ecran, instrumentiștii care și-au ocupat locurile și prezentatorul spunând câteva cuvinte ca introducere – familiarizare cu natura spectacolului, apoi, orchestra și-a început repertoriul. În prima parte au fost executate piesele: Aire On A G String; Escape From the Atmosphere; Deck The Halls; We Three Kings; Hark! The Herald Angels Sing; Catching Snowflakes On Your Tongue; Away In A Manger; Let It Snow, Let It Snow; The Little Drummer Boy; O Holy Night; Angels We Have Heard On High.

   După pauză continuat programul cu piesele :

Joy To The World; Greensleeves; Felliz Navidad; God Rest Ye Merry Gentlemen (rock); Christmas Lullaby; Four Rows of Jacks; Toccata; Come Home To The Sea; Faeries from “The Nutcracker”; Halleluiah; Good King Wenceslas; Carol of the Bells.

   Sala s-a aflat între frenezia ritmului „crescendo” și scurtele reveniri la stări de melancolie. A fost un spectacol de sărbătoare plin de bucurie, care ne-a introdus în spiritul sărbătorilor de iarnă.

   La cererea publicului, orchestra a interpretat cel mai frumos colind de Crăciun – Stille Nacht (Silent Night, Noapte de vis) care datează din anul 1818, când a fost compus de pastorul austriac Mohr și prietenul său Franz Gruber și cântat pentru prima dată în biserica din orașul austriac Oberndorf, după Liturghia de la miezul nopții. Când preoții au terminat de cântat, toți credincioșii din biserică au început să cânte noul cântec. De atunci, Silent Night se cântă în toată lumea atât la Sfânta Liturghie din timpul Crăciunului, cât și pe diferite scene, de către marii artiști ai lumii.

Colindul Silent Night, iată, a împlinit 200 de ani de existență fascinantă.

————————–———————

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

24 decembrie, 2018