Camelia CRISTEA: Crăciunul

Crăciunul

 

Când se varsă înserarea
Din ulciorul cerului,
Peste noi pogoară pacea
Chiar din mână Mielului.

 

Din icoanele bătrâne
Se ivesc pe rând Părinții
Și cu rugile aprinse
Străjuiesc pe cerul minții.

 

Un copil îmi ține calea
Să mai cânte o colindă
Bucuria se aprinde
Că o rază în oglindă.

 

Iar din candela iubirii
Mirul picură pe răni,
Sufletul vede Crăciunul
Îmbrăcat în dalbe flori.

—————————–

Camelia CRISTEA

București

Foto: sursa intenet

Lasă un răspuns