Iarna străină
Se lăsă seara, e frig și e ninsoare mare
stelele se dau de-a dura la o palmă de -asfințit,
Eu mă interzic de tine și te închid în calendare
renegat de mine însumi mă las pradă, biruit.
În potopul de afară caprele își rup un corn
ca motiv dospesc prezentul și încalț iezii cu dezastre,
Corbii fac alai pe cer, vântul șuera prin horn
fără puls vibrează luna spărgând razele -n ferestre.
În retină îmi crește ierburi și mă simt în contratimp
port pe mine haina vieții îmbibată de morfină,
Și se -aude despre tine că mi-ai pus în coastă un ghimp
mă dezic acum de toate… într-o iarnă prea străină !
——————————-
George POTIRNICHE
23 decembrie, 2018