Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)

„Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari”

(Emil Cioran)

 

Suntem în ultimele zile ale Anului Centenar. A fost un an plin de evenimente unioniste: marșul unionist Alba Iulia – Chișinău, marșul centenar de la 25 martie, marșuri unioniste, proteste împotriva oligarhiei, Marea Sărbătoare Centenară de la Alba Iulia.

Dar cel mai mare eveniment unionist din acest an î-l consider faptul semnării Declarațiilor de Unire cu România de către 166 de autorități locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații printre care și Universitatea Tehnică a Moldovei, 37 comune, municipii și consilii județene din România, 3 organizații de peste hotare. Toată stima și adâncă considerațiune celor de la Parcova în persoana primarului Marcel Snegur, care au fost spărgătorul de gheață în acest proces. Toată stima autorității locale de la Cimișlia, personal primarului Gheorghe Răileanu, care a fost primul oraș semnatar al Declarației de Unire. Aceasta este o demonstrație a faptului că unionismul a devenit mai pragmatic. Faptele contează mult mai mult decât declarațiile oricât de frumoase ar fi ele. De menționat faptul că aceste semnături se datorează parțial și Sfatului Țării 2, fondat cu doi ani în urma (oricare ar fi opinia unora!), și activităților duse de tineri în cadrul Caravanei Unirii, de asemenea, ajutorului acordat de România localităților basarabene pe parcursul ultimilor ani, multe din ele semnatare ale Declarației de Unire.

            Fiind de la Universitatea Tehnică a Moldovei vreau să declar că Universitatea a participat activ la organizarea mai multor evenimente centenare unioniste în acest An Jubiliar. În primul rând în februarie profesorii UTM au semnat o declarație de susținere a primarilor semnatari atunci când mankurtul Dodon a început să-i persecute. Pe 24 martie 2018 la UTM a fost organizat un frumos eveniment centenar care a finalizat cu semnarea de către 296 de profesori, academicieni, decani  a Declarației de Unire cu România. De menționat că până în prezent UTM este unica instituție de învățământ superior care a semnat această Declarație.

Pe 20 mai 2018, în cadrul Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS”, a organizat împreună cu autoritățile locale Costești, Ialoveni un frumos eveniment cultural unionist „Hora care ne unește!” cu participarea unui număr mare de colective artistice (în mare parte de copii) din Basarabia (inclusiv din sudul Basarabiei din actuala Ucraină!) și România.

Pe 24 noiembrie 2018 a organizat un frumos eveniment cultural „Centenar Autumnal” cu participarea excelenței sale ambasadorul României la Chișinău Daniel Ioniță, a mai multor personalități din Basarabia și România.

Pe 1 decembrie 2018 a organizat un grup de profesori ai Universității Tehnice a Moldovei care a participat în mod organizat la marele eveniment unionist de la Alba Iulia.

La nivel guvernamental România a promovat activ mai multe proiecte:

  • Interconectarea sistemelor electroenergetice ale Republicii Moldova și României;
  • Gazoductul Ungheni-Chișinău;
  • Autostrada „Unirea” ș.a.

Acestea au fost cele mai importante acțiuni unioniste în acest An Centenar. Dar cu regret a fost și Anul celei mai mari dezbinări între unioniști. „Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari” spunea marele filozof Emil Cioran. Este un mare adevăr, confirmat din păcate de propriile noastre greșeli. Atât de mari și deciși am fost în anii 90 și atât de mici și indeciși suntem acum, în acest An Centenar, în ajunul alegerilor parlamentare cruciale.

Ce ne așteaptă în anul viitor? Alegerile parlamentare care sunt cruciale. Din păcate este prima dată de la 90’ încoace când unioniștii nu vor fi reprezentați în parlament de o forță unionistă. Este regretabil că s-a ajuns la această tristă stare cauzată doar de elitele politice unioniste. Curentul unionist este în continuă creștere. A depășit cota de 30%. Dar unde sunt liderii care ar trebui doar să culeagă aceste roade?

Referitor la Convenția EuroUnionistă. Mi se par pripite și neargumentate etichetările venite în adresa acestui bloc eurounionist, care ar fi putut să-i reprezinte plenar pe unioniști în viitorul parlament, acumulând cele vreo 10-15% tradiționale de voturi unioniste. Acest bloc ar fi putut culege aceste roade dacă le-ar fi reușit să unească toate așchiile liberale unioniste (PL, PUN, PLR). Fără aceste partiduțe liberale (așa cum sunt ele!) blocul „Convenția EuroUnionistă” nu are nicio șansa de succes. Cu atât mai mult  acum când unul din cele 2 partide componente, este vorba de PNL, a părăsit această Convenție și s-a lansat de unul singur. Mă întreb: ce se întâmplă în capul liderilor acestui partid când în alegerile de toate nivelurile (ultimul fiind localele din vară unde au luat tocmai 0,17%!) ei nu depășesc 1% de voturi ale susținătorilor. Să fie doar un bussines sau e ceva mai serios la mijloc?

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)”

Irina Lucia MIHALCA: Poeme

Aripile noastre uitate

 

Într-o particulă misterioasă

încape întregul univers.

În noi s-a creat,

acum cuvântul există

şi-odată cu el

viaţa

pulsează

în stele, planete,

natură, om, lumi infinite.

 

Lumina

îşi cere întruparea.

Ne naştem, murim,

revenim în lumină. Suntem.

Nici început, nici sfârşit nu există!

 

Totul este lumină,

în razele ei ne e scris viitorul.

Ascultă mesajul stelelor ce strălucesc!

Dacă alergi o viaţă să prinzi stele căzătoare,

vei prinde, până la urmă, una.

 

Asculţi glasul culorilor?

Sunetul, odată creat, continuă

să existe etern,

chiar şi-n adâncă tăcere.

Cu toate simţurile atingi lumina muzicii,

eternul ciclu al paradisurilor stelare,

în infinit se-ating liniile paralele.

 

Inspiră, priveşte şi-ascultă

prin  respiraţie

ochii şi-auzul universului!

 

Cândva aripile ni se vedeau,

încă le mai avem,

copiii şi tinerii

le folosesc în zborul lor

prin lumi nevăzute.

Cu aripile tinereţii, gândul

prinde înveliş în azurul cerului.

 

Asculţi bătăile inimii?

Sunt părţi din simfonia pământului

ce-şi poartă în noi

mesajul – viaţa are un sens -,

nu uita cine şi de ce suntem aici.

 

Solaris

 

Sub pecetea lui Solomon, timpul şi spaţiu se diluează.

Ameţitor, cu arome tari, pătrunzătoare,

într-un ritm obsedant,

abrupt, dinamic şi fluid,

sub potopul iubirii o auzi cum geme încet,

vrei să-i simţi gura pe trupul tău,

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poeme”

Anatol COVALI: Rostul meu de-abia începe

Rostul meu de-abia începe

 

Rostul meu de-abia începe.
Semăn vise şi-aştept lanuri
de mirabile elanuri
în pustiuri şi în stepe.

În sfârşit pot azi pricepe
de ce am alte limanuri
şi regretele-n noianuri
nu mai pot să mă înţepe.

Vreau ca trista mea ursită
să înceapă să zâmbească,
lumea-mi să fie firească
şi s-o văd mai împlinită.

Pe-a speranţelor orbită
noi luceferi să roiască
şi s-arunc urâta mască
ce pe chip mi-a fost cioplită.

Simt deodată-o sevă nouă
în întreaga mea fiinţă.
Din tristeţi şi umilinţă
nu mai ninge, nu mai plouă.

A iubirii sfântă rouă
a stins orice suferinţă
şi când dau din prisosinţă,
dau cu mâinile-amândouă.

Parcă-s altul dintr-odată.
Am alt ţel. Altă putere.
Nu-mi mai pasă de durere.
Orice clipă e bogată

şi o simt ca pe-o răsplată
pentru că îmi las să spere
viaţa ce-n îngenunchere
nu o să mai stea vreodată.

————————————–

Anatol COVALI

București

27 decembrie, 2018

Anca-Maria DAVID: Tragem obloanele lumii

Tragem obloanele lumii

 

Se prinde carnea de suflet,
Urlă durerea printre coaste,
E furtună și haos în privire,
Inima se zbate în neștire.
Disperarea acoperă glasul iubirii,
Ne izolăm în cămăruțe obscure,
Intră singurătatea pe scena vieții,
Plângem că nu mai avem spectatori,
Să ne privească, să ne asculte, să ne vorbească.
Uităm că suntem muritori
Și alergăm după iluzii efemere,
Pline de praf și de durere,
Ne închidem în noi înșine
Și ridicăm ziduri sufletești,
Învârtindu-ne în cercul nostru strâmt,
Tragem obloanele lumii.

———————————-

Anca-Maria DAVID

28 decembrie, 2018

Corneliu NEAGU: Poeme

LICORNUL CU FRÂU DE ARGINT

Se lasă-nserarea și ninge afară,
cad fulgii de nea peste case dansând,
mă uit pe fereastră – aș vrea să apară
licornul cu frâu de argint, galopând.

Din hăuri de timp neștiute apare
cu aripa-ntinsă pe brâuri de ger,
deasupra, pe șaua de aur călare,
stă Zâna Zăpezii cu chip auster.

Ajunge îndată, cu frâul în mână,
și bate la ușă cu-n vânt hibernal,
din zarea cernită cu biciul adună
povești să le țeasă pe geam în cristal.

O chem înlăuntru, să vină aproape,
să stea lângă sobă cu calul licorn,
din vatră jăratec să-i dau să se-adape,
cunună de aur să-i pun peste corn.

Dar văd că licornul rămâne afară,
iar zâna-i doar umbra iubirilor reci,
pierdute în gerul venit într-o seară,
cândva, în trecut, când mi-ai zis că-o să pleci.

 

DORUL ABSOLUT

Când am plecat din țară-ntâia oară,
ajuns pribeag pe un tărâm străin,
primeam ascuns în pâinea prea amară
și-al fraților români nestins venin.

Murea atunci în mine, pe tăcute,
destinul sfânt primit de la străbuni,
un alt destin, pe noile redute,
prefiguram în vagi dimensiuni.

I-am zis adio patriei române,
lăsând acolo mâlul doctrinar,
și-am plâns de dor că-n urma mea rămâne
cel mai iubit și cel mai sfânt hotar.

Iar azi, când anul este pe sfârșite,
trimit spre țară ultimul salut:
tu, patrie de visuri adormite,
îți las pe vatră dorul absolut !

———————————————–

Corneliu NEAGU

28 decembrie, 2018

Continue reading „Corneliu NEAGU: Poeme”

Vasile COMAN: Fiul partizanului

Fiul partizanului

 

Codrule verde de brad,
Tata-n tine a stat pribeag,
Tu, îți legini cetina
Pe poteci el te umbla,
Biblia și pușca lui
O avea la căpătâi…
– Spune-mi, codrule, de știi
Cruce-i pun la căpătâi,
Unde-i tata împușcat
De cei care l-au trădat?
– Fiule de partizan
Curajos din neam în neam,
Tatăl tău e în râpă abruptă,
Viteaz a murit în luptă,
Biblia și pușca lui
Să i-o pui la căpătâi,
Țara nu a vrut să o închine
Celui ce-i spuneam „vecine”
Și cu mulți viteji din sat
Contra lor s-au răsculat.
Dintr-un trist izvor bea apă,
Acolo să îi faci groapă
Și în loc de crucea lui,
Să îi pui la căpătâi
Un puiuț verde de brad,
Țara și-a iubit cu drag.
Iar, tu, fiu de partizan,
Pui de dac din neam în neam,
Niciodată să nu uiți
Lupta bravilor părinți,
Iar dușmani de-or năvăli,
Peste tine a împărăți…
Vino-n codru, tu și ia
Pușca lui… și biblia.

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

27 decembrie 2015

Dan-Obogeanu Gheorghe: Ștefan

Ștefan

 

Bob mărunt cernit din stele,
Sfânt cu Har în iarnă bună
Ai primit mucenicia…
Și o porți mandra cununa!

Cel dintâi Martir din Sfinți,
Cel chemat pentru vecie
Ai păstrat în Nou Cuvânt…
Rodul sfânt de Veșnicie!

Cel ce-a dat cu piatra seacă
În inima ta de Sfânt
A făcut Cerul să tacă…
S-a mai scris un Legământ….

Moșteniri de neamuri multe,
Cu izbânzi prin mii de ani,
Ostile cu Stea în frunte
Au pe steaguri doar…Ștefani!

În Biserica din mine
Stă pe-Altar Stăpâna Cruce,
Ștefan vine să-mi lumine…
Calea mea la Domnul duce!
…………………………….
Celor ce Ștefan se cheamă
La mulți ani fără de teamă!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

27 decembrie, 2018

 

Anatol COVALI: Rugăciune către Sfântul arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic

Rugăciune către Sfântul
arhidiacon Ştefan, întâiul mucenic

 

Privind spre-ale credinţei dragi icoane,
azi ruga mea fierbinte o ridic
spre tine ce-ai fost primul mucenic,
Arhidiacon prea Sfinţit, Ştefane.

Credinţa ta mă umple de lumină,
curajul tău îmi dă în trup fiori.
Pentru Iisus n-ai pregetat să mori
c-o dragoste superbă şi deplină.

Şi îi iertai pe cei ce-a ta făptură
o torturau, rugându-te-mpăcat:
Nu socoti Părinte-acest păcat,
iartă-le lor aceasta cruntă ură.

O, cât aş vrea să am a ta tărie!
Ajută-mă, Ştefane Sfânt, să pot
să-nfrunt cu bărbăţie chinul tot,
când vine peste mine cu urgie.

————————————–

Anatol COVALI

București

27 decembrie, 2018

Silvia URLIH: Doamne al meu!

DOAMNE AL MEU !

 

Doamne,
Tu ne știi durerea, ne cunoști de când eram,
eram fruct fără sămânță,
eram sensul fără sens,
eram fruct necopt în ceruri,
eram frunză fără ram,
doar Tu știi cum am crescut,
fructul,
cum ni l-am cules.

Doamne,
Tu ne știi aleanul,
Tu ne știi plânsul din gene,
Tu ne aperi de greșeli și de ruperea de gând,
doar tu știi pe care drum ,
drumul, ne va fi alene,
doar Tu știi care-i venirea
vieții noastre
pe pământ.

Doamne,
doar Tu-mi știi menirea,
doar Tu-mi ești călăuzire,
Tu îmi ești în alinare și-n alean îmi ești stâlp treaz,
Tu îmi ești în suflet scară
și în viață-mi ești trezire,
râu îmi ești,
îmi ești pădure
și-n iernire-mi ești răgaz.

—————————

Silvia URLIH

26 decembrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme ninse

Balada-n fulgii tăi de nea

 

Dar ce frumoasă sunteți doamnă
Cu trena-n țurțuri de mireasă,
În rochia din fulgii grei de iarnă,
Cu pălării, din neaua albă, groasă.

Cu ochi albaştri-n cerul nins de stele,
Pantofii albi din trupuri de zăpadă,
Cu gerul prins prin genele rebele
Copii înmărmuriți , în sănii să te vadă .

Și-mi cânți prin ger la scripca ta bătrână
O simfonie alba-n muguri de zăpadă,
La ultimul tău fulg ce-l scapi din mână
Ce peste mine-n timpuri, stă să cadă…

Și să mă ningi pe mine iarna mea
Și de rămân un ultim om pe stradă,
Eu am să-ți cânt balada-n fulgii tăi de nea
Eu singură…cu omul de zăpadă…

 

Veselia-i pe pământ

 

Negura din munți coboară, și ce ninge, și ce vânt ,
Cerul fumuriu ca-n seară, curge iarna, pe pământ.

Pe Părău copii cu sânii, și ce ninge, și ce vânt ,
Urcă-n șir şi-n ciuda vremii, curge iarna, pe pământ.

Unul gras cât roata morii, și ce ninge, și ce vânt,
Trage-n deal toți frățiorii, curge iarna, pe pământ.

Și mai trage să respire, și ce ninge, și ce vânt ,
Prin zăpezi să nu-i înșire, iarna curge, pe pământ.

Altul ochii mari rotunzi,;vai ce ninge,și ce vânt,
Cu bocancii vremii uzi, curge iarna , pe pământ.

Un pitic cu nasul roşu, vai cum ninge, și ce vânt ,
Ba mai trage, ba împinge, curge iarna, pe pământ.

Altul lung, îșiră valea ,vai ce ninge, și ce vânt ,
Celor mici, le-nchide calea , iarna curge, pe pământ .

Și-i trântește , şi-i inşiră, vai ce ninge, și ce vânt ,
Ca baloții sus pe şiră, curge iarna, pe pământ.

Doi bătrâni cu minți subtile, vai ce ninge ,și ce vânt ,
Urcă-n deal de două zile, iarna curge, pe pământ.

O fetiță, baiețoasă, vai ce ninge, și ce vânt,
Nici nu poate, nici se lasă, iarna curge pe pământ .

Pletele prin vânt îi zboară, vai ce ninge , și ce vânt ,
A căzut, cum bunăoară, curge iarna, pe pământ .

Nu se vede din zăpadă, vai ce ninge, și ce vânt,
Și nu-i nimeni să o vadă,:iarna curge, pe pământ.

Pe frunte, multe cucuie, vai ce ninge, și ce vânt,
Dar ajunge, dealul suie, veselia-i pe pământ !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

26 decembrie, 2018