Silvia URLIH: Doamne al meu!

DOAMNE AL MEU !

 

Doamne,
Tu ne știi durerea, ne cunoști de când eram,
eram fruct fără sămânță,
eram sensul fără sens,
eram fruct necopt în ceruri,
eram frunză fără ram,
doar Tu știi cum am crescut,
fructul,
cum ni l-am cules.

Doamne,
Tu ne știi aleanul,
Tu ne știi plânsul din gene,
Tu ne aperi de greșeli și de ruperea de gând,
doar tu știi pe care drum ,
drumul, ne va fi alene,
doar Tu știi care-i venirea
vieții noastre
pe pământ.

Doamne,
doar Tu-mi știi menirea,
doar Tu-mi ești călăuzire,
Tu îmi ești în alinare și-n alean îmi ești stâlp treaz,
Tu îmi ești în suflet scară
și în viață-mi ești trezire,
râu îmi ești,
îmi ești pădure
și-n iernire-mi ești răgaz.

—————————

Silvia URLIH

26 decembrie, 2018

Lasă un răspuns