Constanța Doina SPILCA: Introspecții…

Poezia de dragoste

 

… e hiperbola
ambroziei,
al zeilor nectar
din ideal
ori
abandonul
din real.

dar …
nu-i
ambrozia pârloagelor
și
nu-i dulcegărie
în
rimă diabet.

 

Introspecție

 

Anii
sunt dinamism
pe lamă tăiș,
sunt viață
pe poante
cu artă
și kitsch.

De aveam radieră
să tot șterg serpentine
redesenând caligrafic
iluzorii perfecte,
năclăiam platitudini
pe o mască
de viață
crispată
din gheață.

——————————-

Constanța Doina SPILCA

Timișoara

2018/2019

Camelia CRISTEA: Om drag

Om drag

 

Om drag întoarcem altă filă
În alb şi faguri de lumină,
Pe treapta scărilor de ceară
Urcăm voioşi ca prima oară.

Risipa s-o oprim în vamă
De ger şi vânt să-i fie teamă,
S-aprindem flacăra iubirii
La care se-ncălzesc toţi mirii.
……….…………….…………
De dor baladele mai plâng
Când turma rătăceşte calea,
Prin codrii nopţilor doar jalea
Albită-n porţi stă împăcarea.

Troieni de gânduri duc poveri
Ce tineri am fost totuşi ieri,
Pe fruntea anului cunună
Să punem toţi o faptă bună.

Om drag întoarcem altă filă
Să scriem cartea cu lumină,
Când îngerii ne trec prin vamă
Să nu ne prindă fir de teamă.

La mulți ani !

—————————–

Camelia CRISTEA

București

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Să nu ne îmbătăm cu nicio apă

Să nu ne îmbătăm cu nicio apă

 

Vina celorlați muritori pentru pedeapsă
s-a desprins din cuvintele alungate
din propozițiile cu finalitate imediată
de un descântec la capul deocheatului
ce așteată să-și revină.

Să nu ne îmbătăm nici cu apă sfințită,
ori să înghițim fumul cărbunilor stinși,
mai bine coborâm în lăuntricul timorat
unde a început să sape iluzia
la rădăcina nervilor care ne somează
să ne ferim de arma dușmanului.

Să nu devenim prada propriilor slăbiciuni
pe care trebuie să le recunoaștem
înainte să fie folosite de alții.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

5 ianuarie 2019

Alexandru NEMOIANU: Despre ,,barbarizare”

În ultimii câțiva ani Europa de Apus a fost tulburată de mari valuri de refugiați sosiți din Africa și Orientul Apropiat, mai ales. La rândul său continentul Nord American și mai exact USA, sunt ținta unor masive mutări de populație din America Latină spre nord. Aceste mișcări de populație, dintr-o perspectiva istorică mai largă, sunt un proces normal. Din vremi imemoriale populațiile din zonele mai sărace ale lumii au căutat să pătrundă în zonele de abundență, un process firesc și care poate fi înțeles. Dar aceste mutări de populație din ultimii ani prezintă o situație aparte.

Prezentul fenomen nu este alta decât un simptom al unei stări critice și care va trebui să fie rezolvată, într-un fel sau altul. Această stare critică este inegalitatea economică obscenă care există în lume,  între țări și între oameni.

Este cu neputință de apărat și menținut fără limită o stare în care mai puțin de 1% dintre cetățeni controlează 90% din bogăția celei mai bogate țări din lume USA. Este cu neputință de acceptat ca peste ¾ din populația lumii să trăiască la limita subnutriției și aceiași populație să fie îndatorată, fără putință de a ieși din această stare, restului de ¼ din populație. Încă mai scandalos este faptul că această inegalitate este rezultatul unor violente și cruzimi fără precedent.

Din veacul al XVIII-lea,dar mai ales în veacul al XIX-lea,în lume a avut loc o aberație. Acea aberație se referă la împrejurarea că tehnică distructivă fără precedent a ajuns în posesia unui mic grup de țări europene. Aceste mijloace distructive, această superioritate militară, a fost folosită de aceste țări europene cu o cruzime,cinism și imoralitate pe care, poate, doar vremea lui Gingis-han să o fi mai cunoscut. Continente întregi au fost ocupate, popoare întregi au fost exterminate, sclavie în proporții care nu au mai fost văzute s-a instaurat. Exemplul cel mai sinistru îl reprezintă așa zisul “imperiu” britanic. Dar exemplul nu se reduce la acel caz; Francezii, Belgienii, USA nu au fost mai buni. Aceste puteri coloniale au ras și jefuit tot ce exista în continente întregi. Populații enorme au fost exterminate în acțiuni de genocide fără precedent: băștinașii americani, băștinașii australieni, etc.,etc. Să nu uităm că imperiul britanic a pornit război contra Chinei, atunci când această țară a căutat să împiedice comercializarea opimului. În veacul XX aceste imperii coloniale s-au prăbușit în lada de gunoi a istoriei,acolo unde le era locul.Dar în loc,țările foste colonii ,au fost inrobite cu reguli economice lucrând exclusiv în favoarea foștilor stăpâni. Atunci când aceste “reguli” nu erau respectate, se porneau războaie care continuă și azi. Dar ce este la fel de scandalos este ipocrizia acestor ucigași feroce. Toate crimele lor au fost înveșmântate într-o teoretizare despre “virtuțile” omului alb și încă mai vârtos ale celui anglo-saxon. S-a ajuns până a predica îndatorarea morală a coloniilor către cei care le-au stăpânit! Ba chiar acestor crime li s-a dat numele de acțiuni “civilizatorii”. Nimeni nu a stat să socotească cât de mult au fost dorite aceste acțiuni civilizatorii. Iar aroganța dementă a “apusului”, aroganța de a pretinde în permanentă statut special,preferențial ,se poate ilustra încă într-un fel.

Așa zisa Europa Unită, care este un mijloc prin care companiile transnaționale vest-europene subjugă economic, sufocă, țările din Răsăritul Europei,consideră doar firesc acest lucru. În schimb lucrătorii Est Europeni sunt considerate cetățeni de mâna a două în cel mai bun caz. Atunci când ei își cer drepturile, pentru munca grea pe care o fac, sunt considerați “obraznici” și turbulenți. În acest context nu pot să nu mă minunez și nu pot să nu îmi exprim dezgustul pentru un anume comentator timișorean care trăncăne fără rost despre “superioritatea” occidentului și care consideră că Românii plecați la lucru în “apus” sunt atrași de “civilizația” sa. Nu, acolo nu mai există decât putreziciune morală și grăsime acumulată prin jaf. Cei care merg acolo la lucru vestesc că vremea redistribuirii bogăției planetare se apropie!

Această inegalitate obscenă continuă și azi. Noua ideologie, ”globalismul”, caută să acopere și să perpetueze acest dezmăț economic și culmea, acești atleți ai răului se arată indignați că “argumentele” lor nu mai sunt luate în seama.
Să ne uităm la consecințele ultimelor războaie purtate de “globaliști” în Orientul Apropiat, la prăpădul făcut de ei din Afganistan, în Irak, în Siria, în Libia și Yemen. Zeci de milioane de oameni au fost lipsiți de elementare mijloace de trăi și asta doar ca prețul petrolului și accesul capitalului străin să fie pe măsura lăcomiei invadatorilor. Iar atunci când, disperați, acei oameni se îndreaptă spre țările care le-au adus răul, această mișcare este considerată, ”năvala barbarilor”.

Fostele țări colonial se vaită că le este periclitată “identitatea”. Oare cât respect au arătat ei pentru identitatea țărilor subjugate?. Mai nou, în grup, aceste țări prădalnice se vaită că le sunt puse în pericol ”valorile”. Care “valori”? Satanismul, sodomia, pedofilia, egoismul? Din punct de vedere moral, acești “barbari” sunt mult peste ce a ajuns să fie Europa de apus! Iar, între altele, este acuzat faptul că “pudoarea” “virtuaselor” vest-europene este în pericol. Câtă atenție au dat acei colonialiști sălbatici cutumelor din țările subjugate? Iar pentru a încununa această ipocrizie apuseană, ”comisarii” din Bruxelles cer ca “povara” refugiaților să fie suportată în comun. Oare ce motiv ar avea țări ca Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia, etc. să suporte consecințele dezmățului colonial al anglo-francilor? Doar guverne ale slugărniciei și formațiuni politice mercenare și mai rău, gen USR, RO+’julien” și eiusdem farinae din România, acceptă acest lucru; nu din “principiu” ci din slugărnicie față de cei care îi plătesc. La fel în America de Nord.

După ce au exterminat populația băștinașă în modul cel mai barbar cu putință,acuma se încearcă oprirea procesului de mișcare a populaților de la Sud spre Nord. O mișcare care definește istoria Americii (de Sud,Centrală și de Nord) din totdeauna.Se caută a fi folosite tot măsuri brutale,de la poliție și armată și până la ridicarea de “ziduri”.Fără îndoială că acești oameni sunt incapabili să învețe din istorie. Nici un “zid” nu a putut opri mișcarea popoareleor, nici zidul lui Hadrian, nici “zidul Berlinului”, nici măcar “marele zid chinezesc”.

Asistăm la o mișcare care cere imperativ redistribuirea, într-o manieră echitabilă, a bogățiilor pământului, între popoare și între oameni. Acest lucru se va întâmplă, fie pașnic, fie prin violență. Iar cei care refuză să accepte acest lucru vor trebui să învețe adevărul simplu, ”ce umblă roată, vine tot roată”. Și vor trebui să învețe și adevărul, mai puțin comod, că, “după faptă și răsplată”.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

5 ianuarie, 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Mai ninge iubito

Mai ninge iubito

a plouat în lume
a plouat destul
nu mai am cuvinte
totul este ars, totul este scrum
rătăcit pe un drum
ce să caut, ieri, acum
ce să cer, ce să sper
totul e ruină, cine e de vină
ce a mai rămas, doar nimic de spus
mâine mor
lăsați-mi odată, o fată
nu mai cer nimic
este frig în lume, rană sunt mereu
plouă în mormânt
oare cine sunt
tu, dulce femeie, fii tainic veșmânt
mai cânt iubito pe țărmuri de dor
dar dorul mai este un dor
plâng astăzi norii peste flori în crâng
scena este udă, spectatori plecați
poate mâine vor fi alți actori, pe o altă scenă
am rămas pe țărm
voi croi din stele fire de poet
mă ninge iubito
este ziua aceea, ca la început…

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

5 ianuarie, 2019

Elena VOLCINSCHI: Dorurile amânate

DORURILE AMÂNATE

 

M-acoperi iar cu lespezi de vorbe și mă tem,
C-ai să-mi închizi iubirea sub clopot de ceară.
Din noaptea de vise de-o fi să cădem
În zorii cu veșminte aurite de vară.
S-alunecăm ușor, fără să lăsăm urme,
Golul singurătății cu tine doar să-nving!
Când aștrii înspre ziuă durut au să se curme,
Acoperiți de zi vor fi până se sting…
În urmă lor doar umbra coroanelor ucise,
O nălucă buimacă va fi ce-o avânta spre zori,
Iar razele de soare ce-s veșnic neînvinse,
Vor coborî iar falnic pe treptele de nori.
………………………………………………………
Am ascultat în tăcere și simt, cum mă doare,
Mușcătura amară, a gândului rău…
Când buzele-ți rostesc cuvinte de alinare
Și-n priviri mă adună apa ochiului tău
Încerc, poate-i găsesc însingurării vină
Și să-mi adun trăirea de dincolo de gând
În alte stări de-acu’ o să mă aprind lumină
Pentru mai vechi trăiri care au pierit pe rând…
Încă mai zac în suflet ,,dorurile amânate”
Încă mă mai așteaptă la margine de frig…
Adună-mă în mine atât doar, cât se poate
Când mă inundă dorul și nu mai pot, să strig!

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(Din volumul ,,Preludii autumnale”, 2018 ”)

 

Anatol COVALI: Limanul

Limanul

 

Limanul, iată,
apare-n zare.
Ce sărbătoare
pe-a mea fregată!

Râde-a mea ceată
nerăbdătoare
de-o debarcare
nemaisperată.

Vântul ce-adie
a ţărm miroase,
păduri stufoase
să vin mă-mbie.

În nostalgie-i
foşnet de coase
prin lanuri grase
de bucurie.

Ce farmec poartă-n
ea regăsirea!
Să-ţi vezi iubirea
crezută moartă,

să simţi că-ţi iartă
brusc rătăcirea
şi că-amintirea
nu te mai ceartă!

Sufletul cântă
când de pe faţă
lacrimi de gheaţă
surâsul zvântă.

Tristeţea-nfrântă
să râdă-nvaţă
când către viaţă
nava-mi se-avântă.

————————————–

Anatol COVALI

București

4 ianuarie 2019

Nina TĂRCHILĂ: Iubire

Iubire

 

iubirea asta ce-mi îmbată firea
mă face să mă văd prin ochii tăi
smulgându-mi timpul vieţii din rugină
şi dăruindu-i tainic alte căi.
mă răscolesc prin tine anotimpuri
născute-ntâia dată pe pământ
iar când invoc vreun drept la fericire
ca-ntr-un ecou doar tu mi-eşti legământ.
şi când mă dori, replămădesc chemarea
ca-ntr-o beţie fără de sfârşit
de mă scufund c-o undă în adâncuri,
alta mă-nalţă spre plus infinit.
când mi-este frig de mine şi de viaţă
în tine îmi fac cuib cu-nfiorare
dincolo de tăceri sau de cuvinte,
rămân mereu şi nici nu vreau scăpare
şi mai frumoasă … n-am fost niciodată
decât mi-e umbra-n ochii tăi arzând!
despovărând de nepăsări amurguri
simt răsăriturile şi pe sub pământ.
foşneşte viaţa a polen din soare
când mă respiri sub gene şi zâmbeşti,
mă nasc copilăreşte înc-odată
pentru că-ţi sunt şi pentru că îmi eşti.

——————————

Nina TĂRCHILĂ

Timișoara

5 ianuarie 2019

Valeriu CÎMPEANU: Coşmar nocturn

Coşmar nocturn

 

Azi noapte se făcea
că inventasem robotul electronic
de citit gânduri şi spus adevărul curat
ne-mpopoţonat şi fardat…

Eram măreţ, fălos şi glorios
Priveam totul de sus
ca un dumnezeu orgolios
că-ndreptasem lumea Făcută pe dos

Dar paradoxal
nimeni n-a vrut să se supună
citirii gândurilor sale
Ba, dimpotrivă, mulţimea
a vrut chiar să mă omoare
să mă linşeze cu pietre şi coase
că puteam să-i descopăr
ce erau cu adevărat în carne şi oase
„Huuuuuuooooo! strigau toţi
într-un glas,
e periculos, omorâţi-l,
omorâţi-l cu pietre,
Vedeţi să nu scape
loviţi-l în cap pe la spate”…

Când m-am trezit buimăcit
eram năduşit şi nervos
că făcusem o invenţie
dar fără de folos…

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

5 ianuarie 2019

Carmen CIORNEA: De rușine

DE RUȘINE

 

Ar fi fost păcat
și mi-a fost rușine
să nu caut vederea luminii prin
ochiul orbului în rugăciune.

Ar fi fost păcat
și mi-a fost rușine
să nu ascult aria vieții prin
urechea surdului în rugăciune.

Ar fi fost păcat
și mi-a fost rușine
să nu miros florile de mai prin
nările văzduhului în rugăciune.

Ar fi fost păcat
și mi-a fost rușine
să nu mă adăpostesc de frig prin
iubirea ce-a ales să fie rugăciune.

——————————

Carmen CIORNEA

4 ianuarie, 2019