Emma POENARIU SERAFIN: În brațe la tine

În brațe la tine

În brațe la tine, viața-mi luminează
În brațe la tine nu pot obosi,
În brațe la tine ingeri-mi dansează
În brațe la tine, de-i ploaie peste zi.

În brațe la tine, lupta nu mă luptă
În brațe la tine n-am teamă de nimic,
În brațe la tine și de-am speranța ruptă
În brațe la tine, cu tine mă ridic.

În brațe la tine, nu-mi pasă de n-am pâine
În brațe la tine și versurile-mi scriu,
În brațe la tine va mai veni un mâine
În brațe la tine și mor, dar iar înviu.

În brațe la tine nici liniștea nu-i tristă
În brațe la tine, se nasc și mor zăpezi,
În brațe la tine ființa mea există
În brațe la tine, mă trec spre cer, să vezi !

În brațe la tine, nu-mi pasă de-am dreptate
În brațe la tine, cresc floare şi-n ierbar,
În brațe la tine, mă vecui peste toate
În brațe la tine și moartea-mi pare dar.

În brațe la tine, mă trec de întuneric
În brațe la tine mă însănătoșesc ,
În brațe la tine și Iadul e feeric
În brațe la tine ,simt că mă nemuresc.

În brațe la tine, mă trec prin tot ce-i bine
În brațe la tine uit gândul de-a fi eu,
În brațe la tine şi-n clipe clandestine
În brațe la tine, îl simt pe Dumnezeu!

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

29 ianuarie 2019

Sofia Doina GAVRILĂ: Sentimente

Sentimente

Am adunat un pumn de stele
din ochii tăi, când mă priveai,
să-mi luminez nopțile cu ele,
când prea departe, plecat erai.

Și-n întunericul opac, de smoală,
în taină, mi-erau far și călăuză,
cu amurguri sângerii pe coală
scriam scrisori, chiar fără muză.

În suflet am tot strâns… comori
doar cu tine să le împart doresc,
sunt amintirile neprețuite, fiori,
fluturi de lumină ce-n jur roiesc.

Sunt armonii primite din astral
vibrații cântate pe corzile inimii
măști triste sau vesele de carnaval
straniu joc al umbrelor și luminii.

Toate le-am strâns în sipet de fag
pentru nopțile reci de toamnă târzie,
când la gura sobei, vei răsfoi cu drag
un caiet cu foi-ngălbenite, de poezie.

Sentimente, frunze călătoare pe vânt,
lacrimi nevăzute, pierdute în picături
de ploaie, tăcut, trist, nerostit cuvânt,
purtat pe aripi frânte de efemeri fluturi.

—————————–

Sofia Doina GAVRILĂ

1 februarie 2019

Mariana POPAN: Cântare de primăvară vremelnică

Cântare de primăvară vremelnică

Păşind în taină, pretutindeni,
Ca o fantasmă de zăpadă,
Deasupra port un cer cu raze
Care, căldura o înnoadă.

Privind în jur, cu bucurie
Încondeiez iar, clipele,
Privind mereu, plăcut spre dealuri,
Spre păsări mici, sensibile,

Dezleg simboluri prin natură,
Alerg cu gând necontenit
Pe urmele iernii-ncâlzite,
Din lanul viu, iar încolţit.

Mă bucur, recitind iar cerul,
Pe urmele-i dumnezeieşti!
M-abat, şoptind în faţa lumii
Dureri vădite din poveşti.

De pot, aduce-voi un zâmbet,
Măcar pe chipul soarelui;
Un chip copilăresc şi tandru,
Vădind din chipului cerului.

Voi apăra cu multe inimi
Şiragul nesfârşit şi lin
Al versurilor de-altădată,
Mai vii, frumoase ca un crin.

Lăsând departe giuvaeruri,
Cu-al lor venin, păcat de iad,
Mai dau o şansă re-nvierii
De poezii cu chipul dalb.

Dar voi stârpi neiertător,
De-s caldarâmuri dărâmate,
Oricâte-ofrande ar şopti,
Unele parcă, tot mai moarte.

Din vechea noastră, minunată
Natură, parcă mai frumoase,
Voi readuce-m vechi tablouri,
De tinere grădini pioase.

În ele, numai paşi de îngeri,
Ce-au recitit din legi nescrise,
Vor avea cum să se îmbete
De-aroma lor, de soare-aprinse.

Nimicul din nimic renască,
Cum totul dintr-un tot dispare,
Aşa cum luna ştie sigur
Că ziua este zi cu soare.

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare

2 februarie 2019

Camelia CLENCI: Miezul de lumină

Miezul de lumină

Lărgimea interiorului
m-a cuprins cu tăcerea lui…
gândurile au devenit neputincioase
precum ologul care urcă pe scara
ce duce către alergatul în jurul lumii.

Sâmburele a încolțit din lumină
și a devenit un pom în care
m-am urcat tăcută,
de acolo privesc cum îi cresc rădăcinile
interminabile și încep să trăiesc clipa,
să gust din nemurirea miezului de lumină.

Mi-am întors fața către oglinda mea
și m-am văzut schimbată …
parcă nu mai eram eu.

————————–

Camelia CLENCI

2 februarie 2019

Emma POENARIU SERAFIN: Toarnă-mi Doamne!

Toarnă-mi Doamne!

Toarnă-mi Tu din bolta plină
Sunt un biet suflat de om
Și-un atom, lângă atom
Fă-mă Doamne iar Lumină!

Toarnă-mi flori de nu le număr
Stele, noaptea din mister
Vara, iarna prinsă-n ger
Iar Luceafărul, pe umăr….

Toarnă-mi Doamne, viscol, vânt
Toarnă-mi apa din fântână
Toarnă-mi prispa mea bătrână
Alinare, pe Pământ. …

Toarnă-mi Doamne ceai de tei
Când ai timp să-l bei cu mine
Și în liniștea ce vine
Să te odihnești… de vrei !

Toarnă-mi Doamne cupa plină
Și adună-mă de-s arsă
Parcă. ..vreau sa plec acasă
Unde stelele…lumină. ..

Doamne, tu să nu mă dori
Nu te-ascunde după șoapte
Toarnă-mi Doamne zi și noapte
Dumă-n Rai…de subsiori…

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

31 ianuarie 2019

Emilia-Paula ZAGAVEI: Timp

Timp

Topește timpul peste lume
Un amalgam de neajuns,
Pe un penel tăcit să-ndrume
Cuvântul cel de nepătruns.

Poveste încâlcită-n spume,
Un mut poem care apune,
Străin azi costumat în glume
Ce se apleacă-n iertăciune.

Aleargă iute printre vise
Golind copacii de frunziș,
Îmbracă ale noastre case
Într-un alean ce stă pieziș.

Și-n vuietul pe care-l lasă
La trecerea de peste ani,
Găsim povestea dureroasă
În care-am devenit orfani.

Și lacrimi curg peste durerea
Închisă-n labirintulul firii,
Împărtășindu-și azi părerea
Uitată-n glastra nemuririi.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

1 februarie 2019

Cristian Gabriel VULPOIU: Valsul iubirii

VALSUL IUBIRII

Ispite curg din candele de basm,
Și petale curățate de păcat
Peste toamna mirosind a balsam
După al vântului surâs bacant.

Iubirea ne sărută-n ritm de vals,
Raze fierbinți se unduie-n vitralii
Un bulgăre de stea ne prinde-n transă
Îngeri ne cântă-n echinocții simfonii.

Dansăm în clepsidra morții,
Învăluiți de un sâmbure de foc
Ne amăgim cu evantaiul sorții
Ceasul îmi ține infinitu-n loc.

Cad îngeri din icoane,
Și sfinți și eterne absoluturi
Acum ne închinăm la prane
Provenim dintr-ale morții luturi.

Ne iubim după tipare din neant,
Lacrimi tardive aduc aripi frânte
Definind un viitor casant
Ce nu se vindecă cu un descântec.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

1 februarie 2019

Anatol COVALI: Vine-o vreme tristă

Vine-o vreme tristă

Vine-o vreme tristă
când e frig şi-s brume,
când mai ştergi un nume
de pe-a vieţii listă,

când o falsă pistă
te scoate din lume,
când doar în albume
ce-ai iubit există.

Şi atunci te doare
întreaga fiinţă,
gemi de neputinţă
cu încrâncenare,

şi-ai vrea să fii tare
dar nu-i cu putinţă,
că-orice biruinţă
e de fapt cedare.

Rătăceşti frenetic
ponegrind ursita
ce-a fost dinamita
ce te-a făcut petic,

spui că nu e etic
să-ţi vezi frântă-orbita,
când destinul sita
o mişcă bezmetic.

Cel din veşnicie
vede impasibil
cât eşti de penibil
în a ta mânie

şi doar Dânsul ştie
de mai e posibil
să mai fii teribil
în vreo parodie !…

————————————–

Anatol COVALI

București

1 februarie 2019

Elena NEAGU: Ne naștem mai rar, murim tot mai des

Ne naștem mai rar, murim tot mai des

Motto: ,,Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea „.- Adrian Păunescu

Și noi ca și alții, ne plângem blestem,
iubim și urâm, de asta mă tem…
Ne plângem secunde ce mor fără noi,
când uităm că unul cu altul …fac doi;
ne strângem la piept doar tăceri
și clipa prezentă o exilăm într-un ieri :
ne naștem mai rar, murim tot mai des ,
o cruce iubirea și iad e ades,
n-am ști ce-i raiul de n-ar fi potop ,
ne naștem iubind și murim la un loc …
Și noi, ca și toți, iubim răstignit
și eu, ca și tine, te visez Răsărit …
…ca și ieri, tu mi-ești lacrimi și Nord
și mă dori când te simt
zbătându-te la mine în cord…
Iubim și urâm, de asta mă tem
și totuși, iubirea-i … blestem …
” Și tu și iubirea există
și moartea există în ea” și-o trăim ,
fă-o nod la batistă, șterge lacrima-stea
și-apoi, repetăm cum murim…

————————-

Elena NEAGU

Dr. Viorel ROMAN: Teocrația ortodoxă moldo-valahă (82) / opinii

AT: Aoleu! Tot respectul pentru curajul tău, dragă Viorel! Nu e de colea să vii cu argumente care nu sunt pe linia „corectitudinii politice”! (dar, după cît te ştim nu eşti „la prima abatere“)

EM: O excelentă adunare de idei, la care aș adăuga doar că nu trebuie să uităm că Lumea Bizanțului nici măcar nu a cunoscut Renașterea, nu a trăit-o, nu a asimilat-o, drept care nici vreo reformă n-are șanse. Cam așa cred eu…

DG: Draga Viorel, ai dreptate in analiza ta lucida asupra societatii romane. Marea Unire a introdus in Transilvania si Banat, coruptia valaha de la Bucuresti, mitocanismul, smecheria si hotia. Incet, incet toate posturile importante din administratia noastra (inainte de tip german) au fost ocupate de „mititeii” de la Bucuresti, Craiova, etc.

Bine-nteles ca si in Ardeal/Banat a existat un potential de ciurucuri umane, vreo 10 -15% putori, betivani, smecheri si coruptibil de care s-a folosit Bucurestiul. Acum populatia romana, mai ales cea de la orase, influentata de o mass-medie ciudata si mai ales de TV care tot mai mult pare a fi un TV al tiganilor, incet se tiganizeste. Limba vorbita este acum ca a tiganilor de aici in anii 1950-60.

Nimic nu se va schimba in urmatorii 50 de ani. Nu exista material uman decent care este dispus sa lupte pentru democratie, natie, etc. Politicieni corupti, pusi pe japca se inconjoara si sunt sprijiniti de acelasi soi de oameni. Romanul, bun la suflet si ne-educat social-politic, iarta politicienilor orice abuz! Puscariasii deci conduc tara! Ce mai vrei?

Tragedia este ca o UE corupta si ea accepta starea de lucruri din Romania! Atata timp cat pot sa profite nemtii, francezii, austriecii, olandezii de resursele de aici, nu le pasa.Poate ca peste vreo 50 de ani, o noua „desteptare” si o noua ordine va fi posibila. Sansa ca Romania sa devina RRomania unde va fi sediul mondial al tiganilor (din India/Pakistan si pana in America Latina) este posibila.

https://ioncoja.ro/viorel-roman-romania-stat-mafiot/

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf

Teocratia ortodoxa moldo-valaha (81)

… Biserica nationala, ritul, Statul, Partidul unic, glia … si Securitatea …

Securitatea-i de vină, bat-o vina! Eugen Matzota în dialog cu Viorel Roman (II.)

Eugen Matzota: Mă uit de fiecare dată la imaginile de atunci (de la Revolutia de Craciun 1989) și sunt șocat de cât de diferiți eram, naivi, aș zice, oricum mult mai puțin șmecheri decât azi, cinstiți în interior și, poate, și în societate.

Viorel Roman: Atunci era speranta refacerii unitatii crestine, a egalitatii ortodocsilor cu occidentalii. Nu a fost sa fie si acest serial ne ajuta sa intalegem de ce si cum a ajuns tara la mana șmecherilor, tiganilor romanes romi, ca jumatate din forta de munca activa sa refuga in occident.

http://www.gandaculdecolorado.com/tiganizarea-romanilor/

http://romaniamare.info/tiganizarea-romaniei/

http://www.logossiagape.ro/2019/02/01/dr-viorel-roman-teocratia-ortodoxa-moldo-valaha-80-81/

https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/

–––––––––––-

Dr. Viorel ROMAN

1 februarie 2019

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor.