afară nu’i nimeni
am venit
aici, între voi
căutam zadarnic un om
eram străin
de lume, de casă
plecasem în lume
cu o pană și o rimă
privirea tăcută, amară
sădeam amintiri în tașca iar goală
fugisem în vară din școală
păseam facultăți, mă loveam de netoți
uneori adunam mătănii de pe drum
viața mea, un cuvânt
era târziu, plecasem
nu am mai rămas
nu aveam casă, nu era nimeni acasă
am rămas lângă cruce
pe drumuri trecând
nu mai puteam duce blestemul
era noapte, drumul era ud
plouă Doamne în lume
ia-mă cu tine veșmânt
ca să cânt printre flori
la un nai prin ropot de cai
cai liberi în noapte aleargă spre rai
bat în uși, nu se deschid
domnii stau la taclale
ce le pasă lor de un poet nebun
mă ascund în noapte, dar zidul e rece
timpul s-a oprit
a stat
bate vântul, plânge toaca
fac o cruce în ceruri
privind la cel de sus
și iar plec pe picioare de lut
spre tainic apus
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
Martie 2019