Irina-Cristina ŢENU: Aș fi vrut

Aș fi vrut

 

Aș fi vrut să nu las cuvintele să îmi fure condeiul sufletului
și în miez de noapte să-ți picteze iubirea în inimă.
Aș fi vrut să te trăiesc
cum se trăiește codrul verde,
iarăși și iarăși,
inspirând, expirând,
trăgându-și seva
din adâncul pământului veșnic tânăr.
Aș fi vrut să mă trăiesc
oglindu-mă în privirea ta făr’ de amurg,
ascultând glasul munților ce ne slăvesc iubirea,
scriindu-ne în piatră simțirea.
Dar pașii ne umblă aievea,
prin trăiri ce tulbură necontenit ființa.
Drumu-i greu, tăcerea-i posacă,
pionii atacă regina ce cade răpusă de un dor
rătăcit pe-a sa cale.
Vântul sună din goarnă, e timpul de luptă,
nebunii s-adună, furtuna răsună,
trăirea din noi se răzbună,
cerul privește și tună,
lacrimi amare îi curg pe obraz,
strălucesc precum un topaz.
Mă trăiesc într-o lume ce plânge de necaz,
pe front regina a căzut,
să te trăiesc, nu am putut, cum aș fi vrut.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

13 martie 2019

Dunia PĂLĂNGEANU: Ilustrată de la ţara

Dunia Pălăngeanu la Gogoșari, jud. Giurgiu

***

Ilustrată de la ţara

 

Dimineaţa la ţară,
cu primăvara revărsată
peste umerii cruzi ai livezii
în care mugurii pufoşi pocnesc încet
pe crengi luminoase şi îndrăzneţe.
Miroase a iarbă, a var, a senin,
în tinda roind de furnici
iar sunetul lanţului de fântână
pare mai cald, mai prelung,
pe când apa se zbate săltând
între pereţii de abur ai ciuturii.
Privesc, cum se aruncă soarele năvalnic
în zăvoiul parfumat,
de dor de primăvară
mă dor încheieturile mâinilor
avide de atingerea pătimaşă
a narciselor şi brebeneilor
iar sub tălpile supuse, acoperite cu rouă,
vuieşte pământul, respirând lacom
în vase pline de linişti.
Dimineaţa la ţară…
îmi lipesc urechea de trunchiul salciei
şi ascult cum urcă seva vieţii triumfătoare
binecuvântând frunzele blajine,
ce luminează depărtările,
semănând vise, în cuibul regăsit,
răsfirând coamele de azur ale cailor
spintecând zarea cu trupurile năduşite.
Fete şi flăcăi împletesc cunune răcoroase
din ierburi vrăjite, legăminte tresar
de albastru, de verde, de aurul polenului
căzând fascinate de-atâta splendoare.

—————————————————–

Dunia PĂLĂNGEANU

 

Ioana CONDURARU: Mai purtăm măști

Purtăm măști mereu Iisuse
Sub un zâmbet trist, formal,
Înșelăndu-ne cu vise
C-am fi oameni ideali.
Aruncăm cuvântul tandru,
Apoi revenim la fel,
Ne interesează banul
Și ce reprezintă el.
Admirăm frumosul vremii,
Dar puțin privim în jur
Să vedem iubirea lunii,
Când e cerul de azur.
Suntem orbii fericirii,
Nu lăsăm clipa să ningă
Cu rubinul izbăvirii
Nici în ultima secundă.
Purtăm măști, o, Doamne Sfănt
Nepăsarea este-n suflet,
Nevăzând cum omul blând
Duce crucea fără scâncet.

Te rog iartă-mă de poți
Blând Păstor din veșnicie,
Orbul sunt și stau la porți
Dând din sufletu-mi simbrie.
N-am râvnit la bogății,
Lacrima mi-a fost alint
Și Ìn nopțile târzii
În simțiri mi-am revenit.
Crud amarul mă apasă
Când privesc iubirea vremii,
Cum e crudă, vanitoasă
Rănind clipa ìnserării.
Cu sfială mă plec ție
Lăsând față la pământ,
Iartă-mi Doamne-a mea trufie
Și mă înalță în cuvânt.

———————————-

Ioana CONDURARU

11 martie 2019

Alexandru NEMOIANU: ,,Imperialismul cultural”

Este bine știut că atunci când un popor este subordonat cultural, atunci când tradițiile și credințele sale sunt înlocuite cu altele, străine lui și aparținând unor civilizații depărtate, subordonarea politică și economică este iminentă, în fapt ea a și avut loc. Abandonarea identității și personalității culturale reprezintă formă de capitulare absolută și de ieșire din istorie a unui Neam.

În această înțelegere ar trebui să fie limpede că păstrarea Tradiției și identității reprezintă o necesitate care nu poate fi negociată, de ea depinde viața unui Neam. Iar în această înțelegere rezultă și obligația ca formele de guvernământ și formațiunile politice, care caută să înlocuiască identitatea Neamului, trebuiesc combătute prin orice mijloace. Nu poate exista compromis în această confruntare!
Cel care va avea atașament față de Tradiția, Credința și identitatea Neamului său va putea avea curajul să critice o anume administrație vremelnica și va avea demnitatea să acuze formațiuni politice și de interes care stau împotriva identității Neamului sau…Aceasta fiind diferența între un iubitor de Țară și Neam și un profitor și un fripturist.

Dragostea de Neam și de Țară stau deasupra oricărei forme de guvernământ și deasupra oricărei formațiuni politice. Iar atașamentul față de Tradiția Neamului este încă mai necesară în condițiile în care o anume formă de guvernământ și anume formațiuni politice militează pentru o direcție culturală fără legătură cu Neamul și împotriva lui. Este ceea ce în momentul de față fac grupările politice zise de “opoziție” din România: USR, PLUS, ”julien”, și contraptiile care le sunt asociate: Organizații Ne Guvernamentale, abominatia #rezist,  ”Pentru o Românie curată”, etc. O situație care în mod limpede arată că în România aceste formațiuni reprezintă RĂUL CEL MARE, care trebuie combătut prin toate mijloacele cu putință.Încă mai gravă este împrejurarea că formațiunile amintite se află la voia intereselor transnaționale, care înseamnă Bruxelles, Soros, și care urmăresc promovarea “globalismului”, adică perpetuarea actualelor inegalități obscene dintre oameni și dintre țări.

Această acțiune de subordonare este dusă prin multe mijloace și foarte adesea prin războaie imperialiste crude, declarate “inițiative de democratizare”. Am văzut foarte bine ce au însemnat aceste acțiuni de “democratizare” în Afganistan, Irak, Libia, Siria și în alte părți. Au însemnat sute de mii de morți și schilodiți, orașe distruse, economii nimicite, milioane de refugiați și lagărul de exterminare de la Guantanamo. Doar cei complet năuciți și cei de rea credință mai pot crede în bunele intenții ale “globalismului” (și uneltelor lor din România, pe care le-am pomenit). Dar încă mai perversă este calea infiltrării ideologice. O acțiune care ar dori să uniformizeze pe toți oamenii, să îi transforme în “indivizi”, numere socio-economice, lipsiți de orice atașament etnic sau social, preocupați strict de materialismul cel mai vulgar, fără trăsături masculine sau feminine ferme. Un soi de eunuci sodomiți tânjind după un lagăr de concentrare cu confort de patru stele.

Prin ONG-uri și prin “imbecili utili” este promovată ideologia “societății deschise”, cea care, prin impunerea unui relativism absolut, pune semnul egal între bine și rău, între urât și frumos, caută să acrediteze ca pozitive: sodomia, pedofilia, satanismul. Este de reținut că această promovare a “toleranței” se oprește când este vorba de Creștinism și Biserica Ortodoxă. În acest caz sunt folosite toate mijloacele pentru a insulta, de la nătânga lozincă, ”spitale nu biserici”, la atacuri directe, violente. Doar câteva exemple voi da spre a ilustra cele spuse mai sus.

Există o strânsă alianță și colaborare între Departamentul de Stat al USA și organizațiile demoniacului Soros Gyorgy. În 2016 Departamentul de Stat al USA a alocat aproape jumătate de milion de dolari pentru stipendierea ONG-urilor sorosiste din Macedonia. Scopul acelor mercenari era să inoculeze în Macedonia “valorile” globalist-sodomite. Iar în ultimii cinci ani” US agency for internațional development” (USAID) a canalizat către agentura sorosista din Macedonia peste cinci milioane de dolari. Singurul scop fiind alterarea, convertirea tradițiilor din Macedonia către globalism-sodomie.

Imediat după ce, prin machinatiunile CIA, în Ucraina s-a alcătuit o entitate ortodoxă zis “autocefală”, al cărei unic scop este divizarea comunității ortodoxe, deci imediat după această proclamare, Secretarul de Stat al USA, Pompeo, a contactat pe “întâistătătorul” pomenitei contraptii. Pompeo a spus că acea alcătuire se va bucura de “sprijinul” USA dacă va avea o mai mare “înțelegere” față de fenomenul sodomiei. Glorios început!

Aceste exemple pot continua dar, esențial ,este să fie arătat care sunt scopurile acestor organizații globalist-sorosiste și prin ce mijloace urmăresc ele să acapareze puterea. Ei bine ele sunt cuprinse într-un manual, alcătuit de un anume Saul Alinsky, ”Rules for Radicals” (Reguli pentru Radicali). Acest manual, de fapt un regulament pentru înlocuirea stărilor legitime, a fost tradus în toate limbile este –europene și distribuit gratuit. El este regulamentul: USR, PLUS, ”julien” și formațiunilor care le sunt atașate. Este bine să exemplificăm prin câteva citate acest regulament al nerușinării și violenței.

Este cu totul semnificativ că “Regulile” încep cu un citat din Lenin ,referitor la acapararea puterii.
În 1917 Lenin spunea că bolșevicii sunt pentru acapararea puterii nu prin tunurile,controlate de puterea legitimă, ci prin vot. Dar tot Lenin adăuga, după luarea puterii, bolșevicii vor schimba această regulă. Comentariile sunt de prisos.

În continuare, “Regulile” descriu pas cu pas modul în care trebuie acaparată puterea: prin zvonuri, prin acuze permanente,prin demonizarea reprezentanților puterii legitime, prin permanentă agitație stradală, prin violență, când este posibil. Sunt metodele pe care le vedem folosite de către “opoziția” din România, de care am pomenit anterior, inclusive încercarea lor de lovitura de stat, de la 10 August, 2018. Încercare care a eșuat strict datorita comportamentului exemplar al Jandarmeriei Romane. Nu are rost să ne facem iluzii, globalist-sodomia este în război deschis cu Neamurile și identitatea lor. În mod extrem de plastic naționalistul polonez, Ruyszard Lugutko, a numit ce se întâmplă, ”imperialism cultural”. În aceste condiții trebuie gândit, ce este de făcut?

În primul rând trebuie să vedem limpede că globalism-sodomia reprezintă răul, zilei de azi și trebuie să i ne opunem din toate puterile. Nu mici detalii legate de comportamentul prezentei administrații sunt primejdia națională. Primejdia o reprezinta „opoziția” de care pomeneam și care este total înregimentată globalist-sodomiei.

Acest rău urmărește acapararea și controlul deplin, economic și politic dar, încă mai grav el urmărește subordonarea ființei intime, altfel spus, urmărește reeducarea Neamurilor. Acest scop sinistru voiește să îl facă prin diversiune și înșelare din “vorbe” dar, acestui mod îi va urma teroarea de plumb, de tip Gestapo, Pitești, Guantanamo.

Nu sunt multe de spus. Acest flagel diabolic trebuie privind drept în ochi și, făcându-ne semnul Sfintei Cruci, în Numele Tatălui, al Fiului și Sfântului Duh trebuie să îl zdrobim pe el și mlădițele lui otrăvite.

——————————-

Alexandru NEMOIANU, istoric

The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, SUA

13 martie 2019

 

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor

Mariana POPAN: Foaia școlărelului?

Foaia școlărelului?

 

– Dacă vremea pleacă sau
Vine-n urma noastră, zău,
Ciudă nu mi-ar fi deloc,
Dacă fapta-ți e ecou.

Astfel, tatăl rac înșiră
Vorbe-alese cu folos;
Dar voinicul casei mari,
Nu prea află al lor rost.

S-a gândit, curând copilul,
Să privească împrejur;
Dar… Nimic.Totu-i tăcere,
Ca voința-i de sejur:

În penar, are stiloul
Cu penița fermecată;
Măcar ea va înțelege
Să-și facă temele odată.

În zadar… Trece minutul,
Încă altele, o sută;
Foaia-i goală. Nici creionul
Curcubeu nu îl ajută.

…Așa trece vremea școlii,
Anotimpul mult prea drag,
Școlăreilor din case,
Veseli, ei pășind de prag.

Ca și ziua, ca și noaptea,
Trec și ei copilăria;
Neștiind că jocu-și schimbă
Regula și jucăria;

Deodată, în oglindă,
Ei, privindu-se uimiți,
Se admiră în tăcere,
Schimbându-se în fericiți
Omuleți, cu fețe fine,
Parfumați și bucălați;
Mai frumoși și mai vii parcă,
Spre-orizonturi avântați.

…Hopa!… Deodată parcă,
Se trezesc cu foaia-n față:
Ca s-o umple cu știința
Adunată-n prima viață;

Culmea, din pasivitate
Înțeleg că neștiința
Nu poate să scrie-n foaie,
Cât de mare li-i voința?

Ce păcat… Rămâne-n urmă
Viața lor, precum e-n foaie…
Zău, eu cred că nu e glumă,
Ci s-au cam făcut de oaie!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Martie 2019

Imagine internet

Elena VOLCINSCHI: Dă-mi mâna ta iubite

DĂ-MI MÂNA TA IUBITE

 

Dă-mi mâna ta iubite, promit s-o culc cuminte
Pe pieptul meu ce-și arde fiorii-n adorare,
Să glăsuiască iar apuse- simțăminte,
Ochii de-nchid, m-adune dorința din visare!

Dă-mi mâna ta iubite că vreau, s-o culc cuminte,
Pe fruntea-mi neîntinată de gânduri inutile,
Al dragostei potir să-l bem ca și înainte,
Fără a mai rătăci prin rechemări fragile.

Dă-mi mâna ta iubite, promit s-o culc cuminte,
Mă lasă doar să-ți ard în brațe pătimașă!
Mai torc fuior de vise, din vara cea fierbinte
Și încă mai roșesc timid ca o cireașă….

Dă-mi mâna ta iubite, promit s-o culc cuminte
Pe pântecul ce-și saltă emoțiile și-n toamnă,
În fluxul febrei iarăși, înfașă-mă fierbinte
Și lasă-mă să uit, că sunt, o mare doamnă!

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(din vol. ,,Cu slove toamna-mi înfrunzesc”, 2016)

 

Zamfira CIOBANU: Primăvara anotimpul iubirii

Primăvara anotimpul iubirii

 

Acum când este primăvară
Lasă-ți inima să zburde
În cântul ei sub sălcioară
Iubirea-n suflet va pătrunde.

Privește câmpul către zare
Cu florile multe-n culori
Și dorul tău intr-o strigare
Zburând cu aripi pân’ la nori.

Prin iarbă verde mergi ușor
Să nu strivești firele crude
Când inima-ți saltă de dor
Și tril de păsări se aude.

Frunzele se leagănă pe ram
Podoaba-și flutură sub soare
Raze aurii ce bat in geam
Încântă inima spre floare.

Un inceput pentru iubire
În anotimp de primăvară
Cu fluturii spre răvășire
Iubind ca-și întâia oară.

Zeiță frumusețe rară
De fiecare dată-mi vii
În apusu-ce-mi coboară
Luna și stelele argintii.

Mireasma crudului de verde
Cu zboru-n puf de păpădii
Iubiții ce-n iubire crede
Și-n dragostea in nopți târzii.

—————————–

Zamfira CIOBANU

12 martie 2019

Alexandra GĂLUȘCĂ: Prăvălia de vis

Prăvălia de vis

 

Am ajuns in fata unei minunate vitrine
Avea sticluțe colorate, bunătăți, praline,
Mă atrăgeau toate să intru, să le cumpăr
Aveam un banuț, iar ele erau fară număr

Împinsă de pofte am intrat în prăvalie,
Pe rafturi erau sticluțe puse să te îmbie,
Intr-o sticlută era parfum de mângâiere,
Alta era însemnată cu picaturi de durere

Pe raftul prim era o sticlă roz cu fericire,
Pe cel de jos erau prafuri dulci cu iubire,
Intr-o cutie aurie era halva cu sănătate,
Erau ciocolate albe, negre, cu bunatate

În coşuri cu etichete erau condimente,
Unul avea bomboane cu complimente,
Altul conținea rujuri roşii pentru sărutări,
În altul am găsit pastile albe de iertări,

Am întrebat cu-n ban ce pot cumpăra,
Mi-a dat praf de iubire, a nu mă supara
Mi-a spus că voi avea parte din toate
Şi aşa în viață-mi vor fi toate realizate

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

9 martie 2019

Ioana CONDURARU: Doar o simplă poezie

Mâna…cade pe hârtie,
Dorind să redea un vers,
Când din bolta azurie,
Razele cad în avers’
Și la geam valsează fluturi
Cu aripi de chihlimbar,
Dăruind atâtea mituri,
Nopții mândre de cleștar!
Eu mă plec în adorare
Ținând tocul apăsat,
Scriind vers spre încântare,
Gingășei lumi care mi-a dat,
Din nectar, o cupă-ntreagă,
Leac să-mi fie când mi-e greu,
Iar din inimă, flamură
În culori de curcubeu.
Daru-mi este poezia
Și-ale mele stihuri dragi,
Ce-au umplut cu dor câmpia
Suspinând prin flori de maci,
Iar la ceasul fericirii,
Sfânta doină de la noi,
Am cântat-o împreună,
Astfel uitând de nevoi.
Doar o simplă poeziei,
N-am pretenții de poet,
Dau din suflet ca simbrie,
Versul pe un șevalet
Și când inima scâncește,
Las iubirea s-o alinte,
Cu o rimă din povestea,
Florilor de pe coline.
Nu mă condamnați
Dacă darul mi-i sărac,
Dați-mi veto, o iubire
Cu flori dulci de liliac
Și când geana se va-nchide,
Prea grabnic, nu mă uitați,
Spuneți doar atât de bine:
,, Domnul poart-o către înalt,
Pe aripile de îngeri”
Și de-a fi să-mi plângă dorul,
Să-l lăsați acolo unde,
Suspină mai lin izvorul.
Într-o simplă poezie,
Viața-mi este însăși scrisă,
Căci din inimă simbrie,
Dat-am clipa, de dor ninsă.

———————————-

Ioana CONDURARU

Ella IAKAB: Am văzut cu zoom măcelul rațiunilor cu viermi

Am văzut cu zoom măcelul rațiunilor cu viermi

 

În odaia unde plânsul e delir de gramofon
Dumnezeu din mine însămi, mi se pare omofon…
Pacea, drama și-ndurarea nu se-mpart în părți egale
Între slugi și Zei de plumb, sclavi și mințile regale…

Au făcut umbrele cheta și-mi oferă-mbrățișări
Când mă izolez de îngeri și mă-mbrac în remușcări.
Am gustat angoasa fricii și-am bătut la poarta Morții
Însă-atunci Dumnezeirea mi-a spart temnițele sorții.

Am jucat din mine însămi Domino spre Mântuire
Și cu cât picam mai des, tot mai multă răzvrătire
Închegam în simț și-n fapte tot cerșind făgăduințe
Și-am uitat că Răsăritul se ascunde și-n sentințe…

Când mustrările te-ajung și-ți tranșează idealul
Vei vedea cum înflorește din percepții, irealul.
Buzduganele tăcerii te vor avea ca și țintă
Însă-n ele Adevărul nu-ndrăznește să te mintă.

Un măgar doar paie vrea nicidecum vreun gram de aur
Cum să dibuiești Lumina daca bezna ți-e tezaur?
Dacă grație-ți oferă Michiduță prin păcate
Cum să nu ai către pace toate căile spurcate?

Am văzut cu zoom măcelul rațiunilor cu viermi
Ca să pot sădii în carne trandafirii mei inermi…
Mi-am legat la cap de rană și blestemele și Crezul
Însă doar în ploi sărate mi-am putut primi botezul.

Astăzi vina și rușinea fac întrecere spre pod
Care să mă nimicească și din care să dau rod…
În odaia unde dorul mi-a-mpăienjenit pereții
Nici Potopul n-ar lua Calea a tot ce-au prezis profeții…

Solitudinea mă paște și orgoliul mi-e sortit
Mi-e retina catacombă cu toți cei ce m-au iubit…
Dacă fi-va-n lume Pace și regretele s-or stinge
Să vă amintiți că focul apa nicicând n-o învinge.

——————————

Ella IAKAB

13 martie 2019