Foaia școlărelului?
– Dacă vremea pleacă sau
Vine-n urma noastră, zău,
Ciudă nu mi-ar fi deloc,
Dacă fapta-ți e ecou.
…
Astfel, tatăl rac înșiră
Vorbe-alese cu folos;
Dar voinicul casei mari,
Nu prea află al lor rost.
S-a gândit, curând copilul,
Să privească împrejur;
Dar… Nimic.Totu-i tăcere,
Ca voința-i de sejur:
În penar, are stiloul
Cu penița fermecată;
Măcar ea va înțelege
Să-și facă temele odată.
În zadar… Trece minutul,
Încă altele, o sută;
Foaia-i goală. Nici creionul
Curcubeu nu îl ajută.
…Așa trece vremea școlii,
Anotimpul mult prea drag,
Școlăreilor din case,
Veseli, ei pășind de prag.
Ca și ziua, ca și noaptea,
Trec și ei copilăria;
Neștiind că jocu-și schimbă
Regula și jucăria;
Deodată, în oglindă,
Ei, privindu-se uimiți,
Se admiră în tăcere,
Schimbându-se în fericiți
Omuleți, cu fețe fine,
Parfumați și bucălați;
Mai frumoși și mai vii parcă,
Spre-orizonturi avântați.
…Hopa!… Deodată parcă,
Se trezesc cu foaia-n față:
Ca s-o umple cu știința
Adunată-n prima viață;
Culmea, din pasivitate
Înțeleg că neștiința
Nu poate să scrie-n foaie,
Cât de mare li-i voința?
Ce păcat… Rămâne-n urmă
Viața lor, precum e-n foaie…
Zău, eu cred că nu e glumă,
Ci s-au cam făcut de oaie!
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
Martie 2019
Imagine internet