Mariana GRIGORE: ,,In nuce”!

,,In nuce”!

 

Tu mi-ai dat din nemurire doar bastardul nenăscut
Joacă umbrele prin mine în roituri fără stup
Iar spășirilor de semne, morți căzuți în închinare
Le-ai facut un loc de cruce pe altare fără soare

Te petreci cu mine-n drumuri, mă înalți într-o osândă
Îmi torni frigul între lacrimi și-apoi pleci când mă inundă
Golul plin de mult prea cuget și trăire amorțită
Cu amnarele jilave vrei să îl aprinzi ispită

Umbra ta reverberează rană în canatul porții
Din a cuielor rugină ce-a căzut din fierul sorții
Și-ți dorești să calc în ele ca să simt cum e păcatul
Că te-am vrut în alb de ceruri când tu ești pământ de veacuri

Aș țipa în zări absurde și-aș cânta cu glas de cuci
Să mă-nalț în zbor de pradă și ucideri de năluci
Dar în primăvara asta ce-nflorește la răscruce
Vreau blestemul de iubire ca osândă scris ,,in nuce”.

—————————–

Mariana GRIGORE

21 Martie 2019

Hedi S. SIMON: Mari interpreți ai muzicii de operă – Luciano Pavarotti

Motto:

„Nimic nu este mai cald și mai apropiat de sufletul omului decât muzica.

Doresc tuturor femeilor din lume să aibă parte numai de căldură,dragoste și bucurii!”

Am primit pe facebook o postare de mare valoare pentru mine! Reprezintă un cor de copii interpretând la unison „Ave Maria” de Gounot… În rândul întâi cânta desigur solistul, singurul cântăreț adult al grupului, iar acela nu era altcineva decât mult regretatul cântăreț de operă Mario Lantza. Era atunci foarte tânăr, deși noi l-am văzut întotdeauna numai  tânăr pe marele și pe micul ecran, căci el a părăsit lumea noastră la numai 38 de ani, timp în care a reușit să dea o interpretare magistrală rolului neîntrecutului Enrico Carusso. Dar nu am spus încă totul despre filmulețul nostru. Lângă solistul Mario Lantza era un adolescent, poate împlinise doar 11-12 ani, care avea și el o parte solistică. Cu o minunată voce de soprano specifică vârstei, băiatul a cântat singur o mică parte din tot, continuând apoi un duet fascinant cu tenorul, care l-a îmbrățișat cu duioșia unui frate mai mare. Mario Lantza a întrevăzut în acele momente viitorul talent al copilului de lângă el. A avut dreptate, partenerul său mic se numea Luciano Pavarotti!

De la începutul veacului trecut și până în prezent, s-au perindat pe scenele lirice ale lumii mulți artiști valoroși, o întreagă colecție de „bijuterii prețioase” interpreți mari pentru toate rolurile de soprane, tenori, baritoni, bași, contratenori. Fiecare a lăsat în amintirea iubitorilor de muzică timbrul și culoarea specifică vocii sale, modul său personal de înțelegere și interpretare a rolurilor,prezența sa scenică, inconfundabilă. Aș vrea să scriu câte ceva despre fiecare ,pe măsura cunoașterii și priceperii mele de a-mi exprima gândurile și admirația. Astăzi însă simt nevoia să vorbesc numai despre un tenor foarte apropiat inimii mele, dar și tuturor contemporanilor care l-au adorat. Deci,mai întâi Luciano Pavarotti, neîntrecutul tenor italian, acela care ne-a părăsit cel mai recent și mult prea devreme, lăsând în urma sa multă durere și regrete, atât pentru familie, cât și pentru imensa sa familie de admiratori.

Luciano s-a născut la Modena, un oraș mic din nordul Italiei.Tatăl său era un bun cântăreț, care se evidenția la slujbele religioase din biserica localității. Se pare că vocea sa frumoasă de tenor a constituit sursa de existență pentru întreaga familie, soția, o fiică și fiul Luciano. Acest fiu care a moștenit vocea de la tata, a primit sprijinul și binecuvântarea acestuia de a începe studii de canto clasic la un profesor din Mantua. Pleca diminețile cu trenul către marele oraș, iar după lecții se întorcea acasă în aceeași după amiază. Avea și o tovarășă de drum spre același profesor, cu care discuta în cursul călătoriei despre muzică. Această colegă de studii,devenită ulterior vedetă internațională cu mult înaintea lui Pavarotti, era prea renumita Mirella Freni.

În anul 1961 Luciano a reușit la un concurs de interpretare, primind un angajament. Dar abia  cu ani mai târziu el și-a câștigat recunoașterea în lume ca celebritate. Asta s-a întâmplat spre sfârșitul anilor 60 și în anii 70. Tot atunci Pavarotti s-a căsătorit cu Adua, prima iubire din anii de liceu și se pare pentru toată viața .Au crescut împreună trei fiice pe care tenorul le adora. El era un om devotat familiei, îi iubea pe toți, precum își iubea și prietenii mulți de pretutindeni. Când a început să câștige bani,Luciano i-a folosit în primul rând pentru a construi un întreg complex de locuințe pentru toată familia: o casă pentru părinți, una pentru sora și familia ei, și în continuare o clădire spațioasă pentru el, Adua și cele trei fiice, plus o aripă cu birouri, unde soția și-a instalat intreprinderea de impresariat artistic. Prin urmare, cartierul general al familiei Pavarotti s-a instalat la Modena. De aici maestrul pleca în lume ca să cânte alături de artiștii celebri din Europa, iar ulterior și în orașe americane, dar până și în China. Muncea enorm și cu pasiune. Opera era viața sa, cariera și marele său noroc. Nu o dată Pavarotti spunea că este conștient de faptul  că mai există mulți cântăreți foarte dotați în lume, însă „eu pur și simplu am avut noroc și sunt recunoscător destinului pentru asta”.

Citind biografia acestui mare artist am căpătat față de el o profundă simpatie ,pe lângă admirația permanentă față de cântăreț și măestria sa vocală. Cartea dezvăluie pagină după pagină imaginea unui OM generos față de toți oamenii din jurul său. Există exemple edificatoare în acest sens: mai întâi acel concurs organizat de el anual pentru descoperirea unor tinere talente,pe care îi ajuta ulterior ,cântând cu ei împreună în spectacole cu scopul de a-i lansa în viața muzicală; pe cei mai buni el îi sprijinea să pătrundă pe scenele teatrelor mari, sau soția sa Adua, ca impresar, le aranja câte un angajament convenabil. Niciodată Pavarotti nu descuraja un tânăr talentat, având deviza „ar fi păcat să las un talent să se irosească”. El însuși povestește cu sinceritate despre „micile sale eșecuri” ceea ce i se poate întâmpla oricui. Dar totodată aflăm despre marile sale succes, despre rolurile celebre din nu mai puțin celebrele opere ale compozitorilor renumiți. Sunt de neuitat interpretările date de Luciano Pavarotti rolurilor din operele: Boema,  Tosca, Turandot (Puccini), Aida, Trubadurul, Traviatta (G.Verdi) ca și multe alte roluri minunate ale marilor compozitori clasici.

Ceea ce însă îl aduce pe cântăreț în mijlocul maselor largi de melomani sunt mai ales canțonetele, acele cântece italiene atât de apropiate de sufletul poporului din Italia și de pretutindeni. Vocea minunată, strălucitoare a lui Luciano Pavarotti, o voce care curgea ca mierea caldă încălzind inimile tuturor celor care îl ascultau, a ajuns la toate genurile muzicale, chiar și la cele mai ușoare. El participa cu binevoință și la concerte de muzică rock, alături de cântăreți de muzică ușoară. Avea un principiu: „Eu am venit să particip la muzica voastră, dar și voi trebuie să ascultați muzica mea!”.

Luciano Pavarotti a părăsit lumea noastră mult prea devreme, când ajunsese pe culmile cele mai înalte ale succesului. A lăsat însă omenirii sunetele minunate ale vocii sale inconfundabile care nu se vor stinge decât o dată cu toate generațiile de melomani în amintirea cărora el continuă să trăiască.

––––––––-

Hedi S. SIMON

Tel Aviv, Israel

8 Martie 2019

Irina ALEXANDRESCU: Eu și poezia față în față

M-am născut în luna septembrie a anului 1978, în orașul Craiova. Studiile liceale le-am urmat și finalizat la Colegiul Național „Frații Buzești”, urmând apoi facultatea de Științe Economice cu specializarea „Relații Economice Internaționale” și un Master în „Integrare Economică Europeană”.

Am început să scriu versuri în timpul studenției, ca o modalitate de dialog sincer cu mine insămi, cu tot ce trăiam. Nu am mințit vreodată coala de hârtie și am prezentat trăirea mea, cruntă adeseori, în toată goliciunea ei. După mulți ani, acum un an, am simțit nevoia să deschid caietele mele în fața cititorului. Poeziile mele au fost publicate în antologia „Vara Cuvântului”, antologie realizată sub conducerea scriitorului Ioan Romeo Roșiianu, colaborări cu reviste de specialitate –  cu revista „Sintagme literare” – redactor – poetul Geo Găletaru, în care lunar, îmi sunt publicate poezii, dar și proză, Revista „Oltart”, sub conducerea Profesorului Constantin Voinescu, revista „Poezia” sub egida Uniunii Scriitorilor din România.

În anul 2018 am publicat volumul de debut „Cuțite la țintă vie”, editura „Scrisul Românesc”, o autobiografie în versuri. Criticii consideră poezia mea un elogiu adus suferinței. Eu spun altfel: Nu elogiez suferința. Poezia mea este pătrundere în sine, introspecție, dar eu merg în colțurile în fața cărora mulți oameni (pe bună dreptate și pentru autoapărare) pun ziduri. Acolo eu dărâm tot, intru și le trăiesc. Sau mi le amintesc și le evoc. Așa este atmosfera în toate poeziile mele. Nu mi-am propus fericirea ca tematică, nici durerea, nu a fost „la alegere”! Am scris ce am trăit. Da, am avut nevoie de „amorsa cu morfină”, adjuvant în stările mele de rău, în întâlnirile cu mizeria umană, da, „Urletul zace în mine” odată cu plângerea pierderii copilului meu…și apoi „Mi-au tras clopotele” a moarte peste viață…Cine nu are dureri? Dar câți spun? Mai mult, câți scriu?  Eu am propus varianta „live” a poeziei, am jucat la masa campionilor inducției stărilor de bine, cu așa cărți mici, fără flacoane cu parfum.

***

POEZII

 

NUFERI LA BUTONIERA FRACULUI MEU DE MIREASĂ

 

la marginea drumului
au crescut nuferi,
peste noapte…
o cămila înfometată îi culege
rădăcină cu rădăcină
şi mi-i dă pentru cinci lei…
îi îndes în capătul mâinii,
în podul nepodit al palmei
şi-i plantez dincolo de dune
unde-i nisipul mai fin şi se încălzesc
cobrele negre
de păcate …
ieri am înălţat un zmeu cu aţă peste ei
şi la umbra lui
au încolţit şi alţii !
nu mai am vise colorate,
nu mai am sahare de cules,
lacuri de secat,
nu mai am voce să te strig!
fermoarul ăsta mi-a scrijelit buzele cu care te sărutam
pe interiorul
cordului, cînd fugeai pe drumul
mireselor de-o noapte !
din cer cad pietre lucioase…
le ţin într-un echilibru precar
în gură…
voi fi un mare orator,
un nebâlbâit orator
la banchetul nunţii mele!
trebuie să ţin un discurs în lipsa
tatălui
mort …
mâne voi culege nuferi
şi-i voi pune la butoniera
fracului meu de mireasă !

 

 

ACEASTA NU ESTE VIAȚA MEA

 

Aceasta nu este viaţa mea şi
nici nu a fost!
Eu trăiesc mereu înapoia sau după
minele retuşat cu cărbune de turbă
în toate zilele impare .
În zilele pare am alte treburi..
îmi reconstruiesc venele smulse,
spăl geamurile ochilor cu irişi
infipţi haotic în barul de azi noapte,
când am jucat darts ,
aorta o leg bine de inimă.
mi-a scăpat de câteva ori
şi a făcut ravagii…
Îmi ascut durerea şi scrijelesc
pielea degetelor până la os…
cu falangele las mai uşor
urme pe sufletul oricui,
plus că …sunt albe!
Toată bucătăria asta de
autoaranjare sintetică o impachetez
linistită!
si liniştită o arunc in abisurile mele…
doar balenele ucigaşe o mai ciopârţesc uneori
lovind un ocean de vise
cu coada îndoită…
Eu doar mă uit!
Este un spectacol uluitor !
am gene bune…din păcate…

 

 

NEINCESTUOS

 

În fiecare zi adun cioburi
şi le pun concave şi convexe
în fasciculul de lumină al sufletului !
Mi le drămuiesc să ţină apa
sau s-o îngheţe în stalactita
irisului tău ,
Continue reading „Irina ALEXANDRESCU: Eu și poezia față în față”

Dan TEODORESCU: Tur de forță în București pentru Ionela van Rees-Zota

Însoţită de mama ei, doamna Adriana Bittner, românca noastră de la Nürnberg, Ionela van Rees-Zota, ambele jurnaliste şi ambele cu domiciliul în Germania de mai mulţi ani, au parcurs recent Bucureştiul nu ca turiste de ocazie şi ca invitate la mai multe posturi de televiziune, radiouri şi la câteva publicaţii din Capitala de pe Dâmboviţa.
Au fost emisiuni frumoase dedicate doamnelor Ionela şi Adriana, în primul rând la „Naşul TV” (alături de vestitul Radu Moraru) şi la Radio „Smart FM”, dar şi la postul de televiziune TVR Internaţional.

Despre recenta vizită în România natală, Ionela van Rees-Zota, născută la Moineşti, dar care a trăit mulţi ani şi la Râmnicu Vâlcea, a menţionat: „Pentru mine şi mama mea a fost un adevărat tur de forță în periplul nostru pe la televiziunile din Bucureşti, radiouri și presa scrisă din România, unde am acordat mai multe interviuri pe patru teme diverse:

  1. Migrația românilor în Germania şi în general în ţările din Europa.

  1. Promovarea  Mărțișorului în cadrul Carnavalului Internaţional de la Nürnberg  (FASCHINGUMZUG), din 3 martie 2019, acest eveniment reprezentând cea mai mare promovare din istorie a acestui simbol al Primăverii în România, într-o manifestare tradiţională din Germania. La acest capitol vă mai spun că membrii Centrului Cultural Româno-German „Dumitru-Dorin Prunariu” de la Nürmberg au fost invitaţi, în premieră, la marele Carnaval din 3 martie 2019, cu o temă aleasă de noi, iar noi am ales MĂRŢIŞORUL. Vom veni la Carnaval îmbrăcaţi în costum popular românesc sau în orice alt costum de carnaval, vom defila în faţa a peste 100.000 oameni şi vom împărţi publicului  10.000 de mărțișoare și câteva sute de kilograme de bomboane. Va fi frumos, cu siguranţă, dar şi emoţionant pentru noi, românii din Germania!

  1. Preluarea de către mine a conducerii LARG – Liga Asociațiilor Româno-Germane din Germania, unde am fost aleasă recent preşedintă, prin vot democratic.

  1. Discuţii despre activitatea de la Centrul Cultural Româno- German de Ajutor și Integrare „Dumitru-Dorin Prunariu” din Nürnberg, cu probleme de statistică și proiecte. Acest Centru a fost inaugurat anul trecut, în octombrie, în prezenţa cosmonautului român Dumitru-Dorin Prunariu, un om deosebit şi care face cinste României, oriunde participă. Menționez faptul că, în toate interviurile care mi s-au luat în Bucureşti s-a pus un mare accent pe situația românilor din Germania, iar noi am prezentat în primul rând aspectele pozitive ale activităţii compatrioţilor noştri ajunşi în centrul Europei.

Vă mai informăm că, în perioada 17-20 martie 2019, juristul şi jurnalistul Ionela van Rees-Zota va reveni în România, pentru a participa la evenimentele ocazionate de desfășurarea proiectului Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, intitulat „Itinerar pentru Jurnaliști Români de Pretutindeni”, Proiectul menţionat are ca obiect facilitarea contactelor între reprezentanții mass-mediei române din afara granițelor țării cu cei din România și promovarea valorilor românești la nivelul comunităților din care aceștia provin.

În final, Ionela van Rees-Zota ne-a mai declarat: „Mă bucur că voi veni din nou în România în perioada 17-20 martie, mai ales că, pe 18 martie este şi ziua mea de naştere şi atunci voi fi alături de dragii mei compatrioţi!”.

Ionela van Rees-Zota, căsătorită şi mamă a trei băieţi frumoşi şi luminoşi, este Directorul Fondator al Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu” din Nürnberg (Deutsch-Rumänisches Kulturzentrum Nürnberg), preşedintele LARG şi managerul general al Agenţiei de Presă „Aşii Români” şi al ziarului „Vocea Ta”, ambele cu sediul central la Nürnberg. Ziarul „Vocea Ta” se distrubuie gratuit românilor din Germania, Austria, Belgia, Olanda, Elveţia şi Franţa, dar ajunge şi în diverse oraşe din România, precum Bucureşti, Iaşi, Braşov.

––––––––––

Dan TEODORESCU

București – Iași

martie 2019

Corina JUNGHIATU: Răsfăț în tihna improvizației

Răsfăț în tihna improvizației

 

Ce sunt poeții?
Modelatori de conștiințe,
de gusturi și sensibilități
direcționând istoria omenirii
prin semnalul primit din alte lumi
își mizează viața pe o literă moartă
generând emoție rafinată
ca o rază răsfrântă într-o prismă
în tentativă de asasinare a clișeului.

———————————

Corina JUNGHIATU

Ziua Internațională a Poeziei

21 Martie 2019

***

Corina JUNGHIATU, poetă de o sensibilitate aparte având un bogat palmares cultural.

Este Director al PLATFORMEI de LITERATURĂ și ARTĂ, Word Literary Union; Redactor al revistei GRAI ROMÂNESC; Vice campioană  a CAMPIONATULU EUROPEAN de POEZIE; Membră al WORLD POETS ASSOCIATION; Redactor de carte Editura Liric Graph Romania

 

 

 

 

Germain Droogenbroodt: Poem de Ziua Internațională a Poeziei

                                          Pictură de Luis Pla

 

Acvila


Corbii zboară în stoluri
acvila zboară solitar.
Luchino Visconti

 

Atât de aproape de cer
zboară acvila

singură
ca un poet

răbdător așteptând
sosirea cuvântului

până când pana, în sfârșit,
zgârie câteva linii

îndoindu-se încă
de rostul

de zădărnicia
spunerii prin cuvinte.

Germain Droogenbroodt

Traducere: Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

din “În curgerea timpului, Meditații în Himalaya”
Editura Europa, Craiova

Dorel SCHOR: Păcatele tinereții (ziceri)

* Nu veni la mine cu o rămurică de măslin… Vino cu măsline!
* Insuccesul te lasă fără prieteni, dar şi fără duşmani.
* Ca să te ridici, ai nevoie de aripi… Sau de coate.
* Ce s-ar face amintirile maturităţii fără păcatele tinereţii!?
* Cel mai bun este drumul de mijloc, cu condiţia să fie asfaltat…
* Corupţia împarte oamenii în două categorii: Cei consideraţi cinstiţi şi cei care au fost deja prinşi.
* Să ai dreptate e uneori cam riscant.
* Conform regulamentului, regulamentul nu poate fi modificat.
* Lumea se înmulţeşte dar nu în sensul dorit.
* Dumnezeu are umor… Nu îşi râde El de noi toţi?
* În unele situaţii, să ai ghinion e un adevărat noroc.
* Tocmai când ne slăbeşte memoria, avem timp să ne scriem amintirile.
* De ce să cazi pe gânduri când poţi să te aşezi frumos pe ele…
* Astăzi şi veşniciile au devenit mai scurte.
* Nu poţi trăi numai din regrete…
* Fii primul, dar află mai întâi cine e înaintea ta.
* Fiecare carte îşi are cititorii pe care îi merită.
* Estetică – şi o găină trebuie să fie frumoasă.
* Necazurile lucrează în trei schimburi, satisfacţiile mai trag chiulul.
* Scrisoare de la un admirator:”Nu am mai râs atât de mult de când am fost internat ultima oară”.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

20 martie 2019

Irina-Cristina ŢENU: Când iubirea ta a devenit marea mea

Când iubirea ta a devenit marea mea

 

Când iubirea ta a devenit marea mea
M-am aruncat în valurile sale înspumate
Și-am mângâiat cu ele fiecare stea
Din nopțile de primăvară parfumate.

Cu fiecare lacrimă a mării mi-am spălat durerea,
Cu fiecare șoaptă a valului am învins tăcerea,
Mi-am îndemnat inima să-ți declare iubirea,
Iar buzele să-ți sărute privirea.

Timpul însetat de dragoste ne-a unit pe-amândoi,
Am zâmbit fericirii ce pe chip ni se citea,
Mi-ai vindecat sufletul bolnav, plin de nevoi,
Când iubirea ta a devenit marea mea.

———————————

Irina-Cristina ŢENU

20 martie 2019

Alice PUIU: Grădina ta

Grădina ta

 

Oră strecurată-n oglinda altui tărâm
te strig cu inima, lumină destrămată
printre primăveri rostogolite pe ramuri
și-atâta noapte sângerează-n pietrișul de stele
și-atâtea văzduhuri de poala singurătății agățate
Plecare sfâșiată-n sticlă și-n uitarea din floare
te-adun din mâhnirea icoanei,
psalm trecător prin pădurea de semne
Te-ascund în melcul gândurilor mele,
în nebuloasa speranței sfâșiate
de păsări, de veacuri și de pietre.
Înserată-n ochiul despărțirii mi-e taina,
cu tăcerea cerului înnodată.
Umbră împrimăvărată-n mine,
rămân grădina ta.

—————————–

Alice PUIU

20 martie 2019

Foto: Pictură Mark Preston

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Poetul

sunt străinul aprig rătăcit în vers
nu am masă, casă, alt drum am ales
cel dintâi plecat rătăcind pe drum
sprijineam o cruce, un gând, un nebun

 

se scurgea privirea vremurilor tulburi
și bătând la poartă, nu se deschidea
unor bieti poeți , se purtau tot singuri,,
literelor goale, moartea le gasea

 

aruncau o pâine și-o speranță chioară
dar cine ești tu.. Păcatele-ți spală
călcând pe cuvinte, plânset de vioară,
au plecat prin țară cu o geantă goală

doar poetul trist à rămas de veghe
zidind amintiri sub pașii tociți
sub copacul ars, pe o cruce veche
sus pe dealul morții, de-un cui agățat

a rămas cuvântul, plătisem păcatul
am crezut în ei, miroseam vecia
cerul era liber, ei…niște derbedei
mai scriam un vers se citea urgia

un străin la nunta unor crunți atei
mi-era dor de acasă, dor de țara arsă
la final o cruce și niște călăi
dospind taina din adâncuri scoasă

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

20 martie 2019