Motto:
„Nimic nu este mai cald și mai apropiat de sufletul omului decât muzica.
Doresc tuturor femeilor din lume să aibă parte numai de căldură,dragoste și bucurii!”
Am primit pe facebook o postare de mare valoare pentru mine! Reprezintă un cor de copii interpretând la unison „Ave Maria” de Gounot… În rândul întâi cânta desigur solistul, singurul cântăreț adult al grupului, iar acela nu era altcineva decât mult regretatul cântăreț de operă Mario Lantza. Era atunci foarte tânăr, deși noi l-am văzut întotdeauna numai tânăr pe marele și pe micul ecran, căci el a părăsit lumea noastră la numai 38 de ani, timp în care a reușit să dea o interpretare magistrală rolului neîntrecutului Enrico Carusso. Dar nu am spus încă totul despre filmulețul nostru. Lângă solistul Mario Lantza era un adolescent, poate împlinise doar 11-12 ani, care avea și el o parte solistică. Cu o minunată voce de soprano specifică vârstei, băiatul a cântat singur o mică parte din tot, continuând apoi un duet fascinant cu tenorul, care l-a îmbrățișat cu duioșia unui frate mai mare. Mario Lantza a întrevăzut în acele momente viitorul talent al copilului de lângă el. A avut dreptate, partenerul său mic se numea Luciano Pavarotti!
De la începutul veacului trecut și până în prezent, s-au perindat pe scenele lirice ale lumii mulți artiști valoroși, o întreagă colecție de „bijuterii prețioase” interpreți mari pentru toate rolurile de soprane, tenori, baritoni, bași, contratenori. Fiecare a lăsat în amintirea iubitorilor de muzică timbrul și culoarea specifică vocii sale, modul său personal de înțelegere și interpretare a rolurilor,prezența sa scenică, inconfundabilă. Aș vrea să scriu câte ceva despre fiecare ,pe măsura cunoașterii și priceperii mele de a-mi exprima gândurile și admirația. Astăzi însă simt nevoia să vorbesc numai despre un tenor foarte apropiat inimii mele, dar și tuturor contemporanilor care l-au adorat. Deci,mai întâi Luciano Pavarotti, neîntrecutul tenor italian, acela care ne-a părăsit cel mai recent și mult prea devreme, lăsând în urma sa multă durere și regrete, atât pentru familie, cât și pentru imensa sa familie de admiratori.
Luciano s-a născut la Modena, un oraș mic din nordul Italiei.Tatăl său era un bun cântăreț, care se evidenția la slujbele religioase din biserica localității. Se pare că vocea sa frumoasă de tenor a constituit sursa de existență pentru întreaga familie, soția, o fiică și fiul Luciano. Acest fiu care a moștenit vocea de la tata, a primit sprijinul și binecuvântarea acestuia de a începe studii de canto clasic la un profesor din Mantua. Pleca diminețile cu trenul către marele oraș, iar după lecții se întorcea acasă în aceeași după amiază. Avea și o tovarășă de drum spre același profesor, cu care discuta în cursul călătoriei despre muzică. Această colegă de studii,devenită ulterior vedetă internațională cu mult înaintea lui Pavarotti, era prea renumita Mirella Freni.
În anul 1961 Luciano a reușit la un concurs de interpretare, primind un angajament. Dar abia cu ani mai târziu el și-a câștigat recunoașterea în lume ca celebritate. Asta s-a întâmplat spre sfârșitul anilor 60 și în anii 70. Tot atunci Pavarotti s-a căsătorit cu Adua, prima iubire din anii de liceu și se pare pentru toată viața .Au crescut împreună trei fiice pe care tenorul le adora. El era un om devotat familiei, îi iubea pe toți, precum își iubea și prietenii mulți de pretutindeni. Când a început să câștige bani,Luciano i-a folosit în primul rând pentru a construi un întreg complex de locuințe pentru toată familia: o casă pentru părinți, una pentru sora și familia ei, și în continuare o clădire spațioasă pentru el, Adua și cele trei fiice, plus o aripă cu birouri, unde soția și-a instalat intreprinderea de impresariat artistic. Prin urmare, cartierul general al familiei Pavarotti s-a instalat la Modena. De aici maestrul pleca în lume ca să cânte alături de artiștii celebri din Europa, iar ulterior și în orașe americane, dar până și în China. Muncea enorm și cu pasiune. Opera era viața sa, cariera și marele său noroc. Nu o dată Pavarotti spunea că este conștient de faptul că mai există mulți cântăreți foarte dotați în lume, însă „eu pur și simplu am avut noroc și sunt recunoscător destinului pentru asta”.
Citind biografia acestui mare artist am căpătat față de el o profundă simpatie ,pe lângă admirația permanentă față de cântăreț și măestria sa vocală. Cartea dezvăluie pagină după pagină imaginea unui OM generos față de toți oamenii din jurul său. Există exemple edificatoare în acest sens: mai întâi acel concurs organizat de el anual pentru descoperirea unor tinere talente,pe care îi ajuta ulterior ,cântând cu ei împreună în spectacole cu scopul de a-i lansa în viața muzicală; pe cei mai buni el îi sprijinea să pătrundă pe scenele teatrelor mari, sau soția sa Adua, ca impresar, le aranja câte un angajament convenabil. Niciodată Pavarotti nu descuraja un tânăr talentat, având deviza „ar fi păcat să las un talent să se irosească”. El însuși povestește cu sinceritate despre „micile sale eșecuri” ceea ce i se poate întâmpla oricui. Dar totodată aflăm despre marile sale succes, despre rolurile celebre din nu mai puțin celebrele opere ale compozitorilor renumiți. Sunt de neuitat interpretările date de Luciano Pavarotti rolurilor din operele: Boema, Tosca, Turandot (Puccini), Aida, Trubadurul, Traviatta (G.Verdi) ca și multe alte roluri minunate ale marilor compozitori clasici.
Ceea ce însă îl aduce pe cântăreț în mijlocul maselor largi de melomani sunt mai ales canțonetele, acele cântece italiene atât de apropiate de sufletul poporului din Italia și de pretutindeni. Vocea minunată, strălucitoare a lui Luciano Pavarotti, o voce care curgea ca mierea caldă încălzind inimile tuturor celor care îl ascultau, a ajuns la toate genurile muzicale, chiar și la cele mai ușoare. El participa cu binevoință și la concerte de muzică rock, alături de cântăreți de muzică ușoară. Avea un principiu: „Eu am venit să particip la muzica voastră, dar și voi trebuie să ascultați muzica mea!”.
Luciano Pavarotti a părăsit lumea noastră mult prea devreme, când ajunsese pe culmile cele mai înalte ale succesului. A lăsat însă omenirii sunetele minunate ale vocii sale inconfundabile care nu se vor stinge decât o dată cu toate generațiile de melomani în amintirea cărora el continuă să trăiască.
––––––––-
Hedi S. SIMON
Tel Aviv, Israel
8 Martie 2019
M-am născut în luna septembrie a anului 1978, în orașul Craiova. Studiile liceale le-am urmat și finalizat la Colegiul Național „Frații Buzești”, urmând apoi facultatea de Științe Economice cu specializarea „Relații Economice Internaționale” și un Master în „Integrare Economică Europeană”.
Însoţită de mama ei, doamna Adriana Bittner, românca noastră de la Nürnberg, Ionela van Rees-Zota, ambele jurnaliste şi ambele cu domiciliul în Germania de mai mulţi ani, au parcurs recent Bucureştiul nu ca turiste de ocazie şi ca invitate la mai multe posturi de televiziune, radiouri şi la câteva publicaţii din Capitala de pe Dâmboviţa.
Pictură de Luis Pla
* Nu veni la mine cu o rămurică de măslin… Vino cu măsline!
sunt străinul aprig rătăcit în vers