Grădina ta
Oră strecurată-n oglinda altui tărâm
te strig cu inima, lumină destrămată
printre primăveri rostogolite pe ramuri
și-atâta noapte sângerează-n pietrișul de stele
și-atâtea văzduhuri de poala singurătății agățate
Plecare sfâșiată-n sticlă și-n uitarea din floare
te-adun din mâhnirea icoanei,
psalm trecător prin pădurea de semne
Te-ascund în melcul gândurilor mele,
în nebuloasa speranței sfâșiate
de păsări, de veacuri și de pietre.
Înserată-n ochiul despărțirii mi-e taina,
cu tăcerea cerului înnodată.
Umbră împrimăvărată-n mine,
rămân grădina ta.
—————————–
Alice PUIU
20 martie 2019
Foto: Pictură Mark Preston