Îngenunchiați unul în fața celuilalt
Stăteam îngenunchiați unul în fața celuilalt
jurându-ne dragoste…
Pe degetele
împletite cu degetele celuilalt
ne înfloreau stele.
Cald, pământul respira adânc, sacadat…
Până și lespedea grea ce ne servea de altar
pe care aprindeam pârga viselor,
levita.
Înspre zori,
pe când îți sărutam entuziasmat genunchii
savurând gustul crud al țărânii,
printre malurile brațelor mele te scurgeai
precum bătrânul Danubius
la capătul de jos al satului.
De atunci, între apă și țărână alergător,
caut genunchii tăi înfloriți în rugă,
mirosind a stele căzătoare.
Altar,
pe care aprind candela amintirii
lespedea din fața casei
colindătorilor cu îngerii,
bunici…
Dans în cerc
Să-mpărțim la doi
Ziua de apoi,
Iar apoi s-o înmulțim cu noi…
Eu sub crengi de prun
Virgule să-ți pun
Și-n căușul palmei să te-adun
Tu sub ram de brazi
Zilnic să mă scazi,
Radical din ieri să fie azi.
Precum doi cocori
Să zburăm sub nori
Aripile fâlfâind, viori,
Să nuntim în munți
Peste fagi cărunți
Din iubiri cioplind eterne punți.
Risipiți în ploi
Îngeri triști și goi
Cerul îl vom trage după noi…
Continue reading „Nicu GAVRILOVICI: Existența ca o roată (poeme)”
Hai Aniţă-n deal, la nuc,
