Icoana mării
Mă simt un suflet ce liniştea îşi caută
Asemeni spumei valurilor după furtună
Mă-ntrec cu vântul în furia sa crescută
Imi sting suspinele-n val atunci când tună
Sufletul meu caută liniştea să poată iubi,
Adun culorile mării din oglinda răsăritului,
Şi surâsul soarelui să pot furtuna a o răzbi
Ca apoi să mă-nalț liberă pe culmea valului
Voi desena în răsărit, cu raze de soare,
Cu perle, sidef şi chihlimbar, chipul tău,
Intr-un tablou în nuanțe de vis şi culoare
Să te am mare, o icoană în sufletul meu
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila