Alexandru NEMOIANU: Despre ,,sensibilități”

Cu câtăva vreme în urmă am publicat pe pagina de facebook și pe paginile FB ale mai multor grupuri, (între ele si unul dedicate, teoretic, dragostei pentru copii), grupuri cărora le aparțin, precum și în mai multe publicații, tipărite sau virtuale, un articol intitulat, ”Cei “aleși””. În acel articol îmi exprimam părerea că cei “aleși”, din punct de vedere spiritual și salvific, sunt Creștinii și, încă mai exact, Creștinii Ortodocși. Tot acolo spuneam că posibilitatea salvifica nu este garantată prin apartenența la Biserica Ortodoxă, dar este mai lesne de obținut trăind învățăturile și comandamentele Bisericii Ortodoxe, apartenența la Biserica Ortodoxă este un privilegiu potențial. Mai departe spuneam că Ortodocșii nu știu ce se va întâmpla cu cei care nu aparțin Ortodoxiei, că mântuirea acelora ține de Voia lui Dumnezeu, că ei (Ortodocșii) știu unde se află Biserica, dar nu știu unde Ea nu se află. Încă mai departe spuneam că iertarea, posibilitatea obținerii iertării, este trăsătura esențială a Ortodoxiei. Spuneam asta în aceste cuvinte:” Această permanentă posibilitate de iertare și început nou este Taina cea mai adâncă a Ortodoxiei. Se poate spune că aceasta este “pikuach Nefesh” a noastră. (În iudaismul rabinic, ”pikuach nefesh” este injunctia supremă; salvarea unei vieți omenești stă deasupra oricărei alte interdicții sau legiuiri religioase. După ei se aplică doar Ovreilor și asta este altă poveste.)”
Ei bine această nevinovată, adevărată și în bună credință afirmație a fost vehement și vicios atacată de o anume M.M, rezidentă în Israel. (Obiecțiile ei au intimidat pe cel care modera pagina unde am postat la limita spaimei. Bunul preot, față de care am doar sentimente pozitive, a fost atâta de tulburat, cuprins de asemenea panica încât, pentru a îl liniști, am părăsit grupul cu pricina. Precizez că am bucură de a NU fi întâlnit niciodată pe această “doamnă”, M.M!)
Vehementa M.M spunea că, injunctia pikuach nefesh nu ar avea acțiune doar asupra Ovreilor ci și a celor din afară iudaismului, a “goyms”. Orice încercare de a raționa cu ea s-a dovedit fără rost. La orice argument, documentat, al meu, M.M recurgea la stereotipuri și la veșnica, plictisitoarea și veșteda acuză de, ”antisemit”.
Între altele M.M era deranjată de faptul că folosesc termenul Ovrei. Am încercat să îi spun că este un termen legitim și folosit, cu argumentare, de către Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia care, cred, nu poate fi acuzat de “anti-Semitism”. În aceste condiții mă simt obligat sa dau câteva explicații.
Toate învățăturile de credință sunt adresate și privesc grupul care îmbrățișează o anume credință: musulmanilor li se adresează Coranul, Creștinilor li se adresează învățătura Ortodoxă, iar Iudaismului i se adresează Talmudul și cărțile de învățătură rabinice.
În cazul iudaismului rabinic și a celor spuse în Talmud, esențială este învățătură după care, cei care aparțin acelei credințe (Ovreii), au o relație specială cu divinitatea, un statut privilegiat și lor li se aplică legile iudaice. Cei din afară, ”neamurile”, ”goyms”, stau sub alte măsuri și nu se află pe același nivel. Nu pe acești “goyms” îi privesc legiuirile, restricțiile rabinice și injunctia “pikuach nefesh”. În această privința nu au rost dispute, cele spuse sunt un fapt. Un fapt care, cei interesați, îl pot verifica pe larg în lucrările: Justinas Bonaventure Pranaitis, ”Christianus in Talmud iudeorum”, 1892 sau, Johann Andreas Eisenwenger, ”Endecktes Judenthum”.
Faptul că iudaismul rabinic consideră pe adepții săi superiori tuturor celorlalți nu are de ce să surprindă. Este o credință și deci creadă ce vor. Ce surprinde neplăcut este însă superbia unora dintre acești adepți, care nu admit că și între ei pot fi defecte, insuficiențe sau lucruri care ar putea fi îndreptate și expectatia ca normele rabinice si in general conceptul ca Ovreii stau deasupra tutoror, să fie acceptate fără conditii de toți și toate. Iar asta nu se poate! Este atitudinea Fariseului față de Vameș. (vezi Luca 18;914) „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era vameș. Fariseul stătea în picioare şi se ruga în[a sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt că ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar că acest vameș! 12 Eu postesc de două ori pe săptămână[b] şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» 13 Vameșul însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» 14 Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“:”
Este deci vorba despre aroganța și superbia fără hotar a unor oameni care se socotesc pe ei speciali și care consideră că triumfalismul de azi va fi fără sfârșit. Categoric se înșeală dramatic.
Cei care sunt copleșiți de părere de sine nu sunt capabili să își îmbunătățească propriile căi. Ei nu sunt capabili să vădă că toate pe care le cer pentru sine:egalitate,respect,etc.,pentru a le primi,trebuie la rândul lor se le practice. Ei sunt cei care se revoltă la auzul unor termini ca “țara Germanilor”, ”țara Italienilor”, etc. dar nu și când proclamă că țară lor este strict al celor care practică și credință lor. Ei nu se revoltă când vad minoritarii din țara lor hăituiți și împușcați fără milă, o țară care pe față practică apartheidul!
Acestea sunt vicii de comportament dramatice și dublu standard sistematizat și având consecințe tragic și cărora le stau complici și indivizi că doamna M.M. Este trist că aceste false și penibile “sensibilități” de mahala sunt acomodate chiar și bunul preot de care pomeneam și care s-a înspăimântat fără măsură, efectiv a fost năucit de frică. Dar esențial este următorul lucru.
Cei care țin de iudaismul rabinic vor trebui să își amelioreze căile. Le vor ameliora, fie practicând minimală smerenie și toleranță, fie repetând tragediile, care i-au vizitat în cursul istoriei și din care, se pare, prea mulți dintre ei, nu au învățat nimic.

——————————

Alexandru NEMOIANU, istoric

Jackson, Michigan, SUA

4 noiembrie  2019

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre ,,sensibilități””

Mirela ONEA: Ce e omul ?

Omul este…
O ființă trecătoare,
Prea sărac, ori prea bogat,
Prea iubit, ori prea visat,
Colosal, imens, fantastic,
Fabulos și puțin drastic.

Şi sărac și bogat
Și iubit și uitat.
Prea de tot, de nimic,
Și din toate câte-un pic.
O secvență descriptivă,
Un capitol dintr-o carte,
Ori un vers, din Univers.
Prea mirabil, prea fantastic,
Infinit, imens, sarcrastic.
Prea de toate, prea degeba.
Venerare, consacrare,
Dăruire, proslăvire,
Năzuință spre mai bine,
În final, nimic nu-i bine!

Prea din toate o minune,
Prea și rele, prea și bune.
Prea idei ce culminează.
Ca o rază de speranță,
Seculare, milenare, infinite.
Prea cuvinte dezgolite,
Din suflet împărtășite.
Prea iubire, prea povară .
Zici că-i mult și totul este,
O particulă de praf,
Risipită-n Univers,
Printr-un vers.

El, omul este….
O ființă milenară, seculară,
În final el umbră este.
Doar o clipă el trăiește,
Se exhumă, se topește,
Și picură ca o ceară!
Și din tot nimic nu este.
Simplă umbră pentr-o clipă
Se înfiripă și ușor el se disipă.
Lumânare, o văpaie pâlpâind.
În final el se topește,
Asurzește, amuțește.
Apoi el pleacă.
Fără veste!

20 decembrie 2018

——————————-

Mirela ONEA

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU: Pe portativ

Pe portativ

 

Şapte vânturi în furtună
Şapte doruri fremătânde,
Si bemol picând pe strună
În solfegii sângerânde.

Leagă-te tu do-r de noapte
De diezul fără umbră,
Sari apoi din trei în şapte
Şi mă scoate din penumbră

Reculege-mă din spaime
Şi adu-mi din nou iubirea
Scapără-mi pe suflet noime
Ca să-mi ard în sol, mâhnirea.

Ţipă-mi mi-ul mai cu milă
Nu-i mai frânge glasul dulce,
Trage notele din filă
Poate la-ul mi-o aduce

Fa şi re-ul să aştepte
Până plâng lacrimi în noi,
Am să urc câteva note
Şi-am să stau în amândoi.

Zburdaţi sunete măiastre
Căutaţi-o prin suspine
Mergeţi chiar până la astre
Şi plângeti-i despre mine.

——————————

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU

11 noiembrie  2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Pleiadele

Pleiadele

 

Chip bun de Om

Cu sufletul de pâine

Vlăstar din pom

Cu rodul de mâine

Primeşti un sărut

Din ploi de petale

Ce le-au pierdut

Îngerii din zale

Eu te măresc

Prin mii de cuvinte

Şi te iubesc

Uitând de jurăminte…

Voi regăsi în zbor

O ultimă privire

A zorilor cu nor

Furaţi din amintire.

Chip blând de Om

Cu ochii vii de stele

Cer peste pom

Cu roua-n nuiele

Primeşti un sărut

Din stele căzătoare

Ce le-au pierdut

Străine ursitoare

Eu te măresc

Prin nopţi nedormite

Şi te iubesc

Călcând vechi legăminte…

Voi regăsi în zbor

O ultimă privire

A zorilor cu nor

Furaţi din amintire

………………….

A zorilor cu nor

Furaţi din nemurire!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

13 noiembrie 2019

Liliana DEREVICI: Cenaclu literar „Radu Stanca” – Medalionul literar ”Sub semnul sărbătoriri Zilei BIBLIEI”

Cenaclul literar “Radu Stanca” de la „Centrul de Vârstnici nr.2” de astăzi 13 noiembrie 2019 s-a desfășurat sub egida Bibliei,  Cartea Cărților, carte care aduce înțelepciune, educație omenirii și care a fost a sărbătorită astăzi. Ședința a fost deschisă de președintele cenaclului, domnul AL. FLORIN ŢENE care cu entuziasm și lumină a credinței a comentat acest eveniment menționând că datorită Bibliei s-a dezvoltat și limba română, Sfânta Scriptură fiind cea mai citită carte de pe glob, un monument de literatură. Cu această ocazie domnia sa a considerat ca din cele 6 cărți publicate de dânsul,  în acest an, din cele 84 de cărți publicate de-alungul vieții, să dăruiască 3 dintre aceste titluri celor mai activi membri. Cele 3 titluri sunt: „Un ocean de deșert”-despre viața unui academician„Sens și contrasens în înțelepciunile pentru ziariști”și  „Cursă pentru șobolani”, primul său roman polițist.Domnul președinte Al. Florin Țene a continuat cu un eseu științific despre nume de geniu a acestei nații care au fost umilite de presa internațională cum ar fi Traian Vuia, Nicolae Tesla, Louis Pasteur și alții.

A urmat la cuvânt doamna prof. LUCIA ELENA LOCUSTEANU care a enumerat personalitățile remarcabile născute în luna noiembrie: Liviu Rebreanu, creator de roman modern, mare patriot care se remarcă cu „Ion” și „Pădurea Spânzuraților” și unde specifică cuvintele lăsate cu limbă de moarte: „să nu uităm că suntem români”.Vasile Rebrean, Cornel Regman, critic literar, Liviu Rusu, estetician,, Nicolae Tăutu,  Eugen Todoran, critic și istoric literar care s-a ocupat de opera lui Creangă, Eminescu, Slavic, Ion Vlad, Mihai Zamfir, Eugen Ionescu, Aurel Rău, Mircea Dinescu, Ion Brad, N.Manolescu etc.Domnia sa a adăugat că în ultima  a avut întâlniri cu citiotorii în diferite localități din țară unde a lansat cărțile: „Și-au purtat cu demnitate crucea” și „Trecând prin timp”

Apoi domnul prof. VASILE SFÂRLEA a continuat discuțiile cu prezentarea a două subiecte: unul literar privind propunerea de a primi Premiul Nobel  de către Lucian Blaga, și al doilea subiect național-istoric legat de ziua Armatei Române 25 octombrie 1944 . În final domnul profesor a recitat poezia lui Nichita Stănescu închinată eroilor: „Nu-l uitați pe cel căzut în război” care reflectă jertfa strămoșilor noștri. În ultima parte a ședinței, domnul Gh. Şoptireanu a recitat o poezie din creația proprie: „Carpații și Unirea cea Mare” , deoarece se apropie 1 Decembrie, a 101-a aniversare, iar doamna Cristina Marian a recitat poezia „Împăcare” de Mariana Mihai.

Domnul președinte al cenaclului, scriitorul Al.Florin Țene a anunțat că pe 19 noiembrie, ora 11, la sediul Vatra Românească de pe strada Eroilor nr. 2, va susține conferința:„137 de ani de la nașterea ziaristului și a  scriitorului Cezar Petrescu prieten cu Gib I. Mihăescu”,conferință, deja, publicată în presă..

Următoarea ședință va avea loc în 11 decembrie și va avea ca temă „Tradițiile și obiceiurile legate de sărbătoarea Crăciunului” iar doamna scriitoare prof. Lucia Elena Locusteanu își va sărbători a 80-a aniversare.

—————————-

Liliana DEREVICI

Cenaclul „Radu Stanca

Cluj-Napoca

13 noiembrie 2019

Eleonora SCHIPOR: Toamna – anotimpul de aur al anului

   Frumoasă, așteptată, bogată, însorită – toamna este anotimpul iubit al tuturor copiilor. Ei revin la școală, după vacanța mare.

    Anotimpul inspirației poetice este toamna și pentru copiii talentați de la CIE Cupca. Începând ședințele cenaclului literar, ei încearcă să scrie cele mai multe poezii și eseuri despre toamnă. Descriu acest anotimp așa cum îl văd și îl simt ei. Cu venirea la școală, cu frunze colorate, cu păsări călătoare, cu fructe și legume coapte și gustoase, cu crizanteme înflorite, cu vânt, soare, ploaie…

            Iată acum, când deja ultima lună de toamnă ne-a poposit în prag, propunem atenției cititorilor câteva poezii și mici eseuri despre toamnă compuse de membri cenaclului literar „Lămâița”. Unele sunt puțin mai naive, dar dorința de a-și exprima gândurile, de a le expune pe hârtie, de a visa și a contempla – este lăudabilă. Lor și tuturor copiilor talentați din Bucovina noastră, care este un meleag al talentelor, le dorim succese, în care domeniu n-ar activa. Bravo, acelor părinți care-i înțeleg și susțin, și acelor profesori care-i îndrumează și se ocupă cu acești copii. Sunt demni de toată lauda.

 

Eleonora Schipor,

profesoară superioară, conducătoarea cenaclului literar „Lămâița”

 

***

Bună ziua, toamnă

 

Bună ziua,  toamnă,

Bine ai venit!

Bună ziua, toamnă,

Tare te-am dorit.

 

Bună ziua, toamnă.

Ce frumoasă ești!

Bună ziua toamnă,

Zână din povești.

 

Alexandra Bicer,   elevă la CIE Cupca, membră a cenaclului literar  „Lămâița”

 

***

                            Ce ne dăruie toamna?

 

Ciuperci, poame și flori

Rouă rece de pe zori,

Vânt, soare, frunze aurii,

Iarbă uscată pe câmpii.

 Silvia Galan,

elevă la CIE Cupca, membră a cenaclului literar ,,Lămâița”

 

***

                                           Crizanteme, crizanteme

              ( scurt eseu)

    Sunt cele mai frumoase flori ale toamnei. Sunt mesagerii toamnei, cartea ei de vizită. Cresc în grădini, pe alei şi au culori felurite. Aroma crizantemelor e plăcută şi ele rezistă la frig, la brume, la primele înghețuri.

   Albe, galbene, alămâi, roşii, liliachii, cresc, înfloresc, se leagănă ușor în bătaia vântului, şi mult timp ne bucură privirile şi ne aduc bună dispoziţie.

Câte cânteceși poezii sunt dedicate crizantemelor!

  De ziua Profesorilor le aducem în dar bunilor noştrii dascăli.

  De sărbătoarea Toamnei din buchete de crizanteme facem nişte compoziţii frumoase.

  Acasă şi la şcoală le adunăm în buchete, le punem în vază pe mese şi ne bucurăm, le admirăm, le desenăm tot în felurite culori. Crizantemele ne aduc bună dispoziţie. Frumoasele flori ale toamnei.

                                                             Bogdan Opaeț,

                                                 Elev în clasa a VI-a la CIE Cupca, membru

                                                       al cenacului literar,,Lămâiţa’’

 

***

Nucul

 

Nucul nostru de la poartă

Mă petrece și m-așteaptă,

Când eu plec – el e duios,

Când mă-ntorc – e bucuros.

 

El e rege în grădină

Poartă-a frunzelor cunună,

Se înalță tot spre zare:

-Bună ziua, frățioare!

                        Taisia Opaeț, membră a cenaclului literar „Lămâița”

 

***

Toamna fermecătoare Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Toamna – anotimpul de aur al anului”

Ileana VLĂDUȘEL: Purgatoriul

Purgatoriul

 

De-o parte și de alta, rai și iad.

La mijloc, purgatoriul. Întunecat!

Credeam când am făcut  întâiul pas

înspre lumină. Binecuvântat

că-mi este drumul .Dar m-am prăbușit.

O, biet atom!

S-au spart din mine visele și-n zbor,

m-au răstignit credințele deșarte.

Credeam că sunt stăpâna vieții…Toate

s-au frânt cu prăbușirea acestui trup

ce îl credeam nemuritor. Din lut

era…  Biet suflet amăgit!

M-am prăbușit, dar încă n-am murit!

Doar am rămas în temnița închisă

de visele deșarte. Încă mișcă

în derizoriul zilei pasul meu.

Biet om ce s-a crezut o clipă Zeu!

Pășesc prin purgatoriu rătăcind

legată de întuneric. Gând nătâng!

Ce fragedă speranță,

că cerul ar putea să-mi dea o șansă!

Nătângă, m-am rătăcit de mine aspirând

un vis prea greu pe umeri prea plăpânzi.

Și ce durere atroce,

să simți cum neputința te întrece!

Golul din suflet a aprins o zare și arzând,

a aruncat peste pământ,

tăciunii aprinși ai bietului meu gând

și acum mă zbat călcând peste jăratec

să scap din purgatoriul ros de patimi.

Voi reuși? Voi regăsi bun, drumul?

Nu știu…Că lângă mine nu-i niciunul

din visele avute. Va avea

acest atom, ăst lut, un strop de stea?

Voi reuși? Nu știu. Dar voi afla!

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

12 noiembrie 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Călătorul

Călătorul

eu voi pleca iubire
cu toamna, cu ploile, cu vântul
tu mă aștepți în prag
când cade seara în larg
eu nu voi fi acel pribeag
cerul va fi rece și trist
și vor suna talângile a jale
căsuța va fi alta
eu voi pleca iubire
fără copaci și pomii verzi
fără altarul zărilor senine
doar triste păsări vor hohoti în prag
eu voi pleca în noaptea ultimului an
voi rătăci nostalgic
pe al făgaș, pe alt meleag
singur cu lumea, fără cel drag
voi fi acel uitat de mult
lângă pîrâul ce a secat pe drum
dar râul plânge trubadur în vânt
murmură stele pe boltă
sângerează munții în mare
vorbesc cu amurgul
e liniștea clipei, mereu trecătoare
pășesc călător spre infinita visare
ating eternitatea cu ultimul gând

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

9 noiembrie 2019

Mia UNGUREANU: Să-mi fi…

Să-mi fi: „O Veșnicie”!

 

Sub cerul plin de stele, când Luna îmi zâmbește.
Pustiul țărm îmi pare, mai trist că altădat’.
În liniștea profundă, doar marea îmi vorbește.
Îmi spune o poveste, în graiul ei ciudat.

Când vântul e o taină, deasupra peste ape.
Misterul mi se-arată, culeg a ta iubire…
Mă luminez lăuntric, un gând îmi spune-n șoapte;
Ești sufletu-mi pereche, ești har, ești armonie!

Iubirea mea de-o viața, ești sfântă alinare!
Ești mângâiere caldă, când viața mea mă- ncearcă!
Ești leacul suferinței, când sufletul mă doare!
Ești sprijin pentru mine! Plutind pe-aceeași
barcă…

Ești liniștea imensă, ce pacea mi-o aduce!
Te simt mereu cu mine, îmi ești în zbor aripă!
Te regăsesc în toate, iubirea mea cea dulce!
Ești „Curcubeul vieții”, pe bolta însorită!

Când vântul prea năvalnic,mi-adie răsuflarea.
Aș vrea să-ți spun în taină, ce mult îți mulțumesc!
Amurgul meu se-arată, așa-mi șoptește marea…
Te rog să-mi stai aproape, să-ți spun cât te iubesc!

Și-n pacea nopții negre,eu cuget tot la tine.
Te regăsesc în toate, tu-mi ești icoană vie!
Te-aș mai iubi o viață, de-ai fi tot lângă mine!
Te- aș căuta prin stele, să-mi fi de-a pururi mie!
Al meu să-mi fi în toate! Să-mi fi; o „Veșnicie”!

———————————-

Mia UNGUREANU

9 noiembrie 2019

Eleonora SCHIPOR: Când omul are talent…

E vorba de doamna Floarea Lerca, originară din Sinăuții de Jos, locuitoare a orășelului Hliboca. O doamnă talentată, harnică, pricepută…

Doamna Floarea Lerca pe parcursul vieții a lucrat în câteva școli, a fost metodistă la Casa de Creație a copiilor din Hliboca. Specialitatea ei este muzica, cântecul. A fost profesoară de muzică. Are titlul de „Profesoară Eminentă”, diplome, mențiuni, foi de laudă. A participat la zeci de concerte, festivaluri, festivități…

Acum, neobosita doamnă este la odihna binemeritată, dar este mereu în activitate.

            La vernisajul domniei sale, care a avut loc zilele trecute în incinta bibliotecii raionale Hliboca, am avut fericitul prilej să admirăm lucrurile făcute de mâinile ei harnice. Asatfel am aflat că doamna Floarea Lerca a cusut, a brodat, a pictat pe pânză în stil popular. Are covoare, fețe de perne, de masă, prosoape și șervețele, cămăși cusute și brodate. Dar și tablouri, inclusiv portrete.  O altă ocupație a sa este și sculptura în lemn. Diferite figuri: păsări, animale, flori… sunt prezente în lucrurile făcute cu multă măiestrie artistică și ingeniozitate. La sculptura în lemn o ajută și soțul Tanasie.

            Principalul însă am admirat și ascultat cu plăcere cântecele ei pline de nostalgie și romantică, dar și melodiile înterpretate la baianul pe care îl mânuiește cu pricepere. Majoritatea celor interpretate sunt în limba română, desigur, dar cu plăcere cântă și în limba rusă, ucraineană. Unele cântece mai vechi, le-a tradus din română în ucraineană, chiar ea personal, și le interpretează cu plăcere. Are o voce frumoasă, plăcută.

            La recenta ședință a cenaclului literar-artistic raional „Izvoraș”, doamna Alexandra Vozneac, conducătoarea acestui cenaclu, a propus ca talentata Floarea Lerca să fie înaintată la decernarea premiului anual „Olga Kobâleanska” în domeniul artei. Toți am susținut această propunere.

            Cei prezenți vorbind despre talentul și priceperea doamnei Lerca, i-au mulțumit pentru felul ei de a fi, pentru totul ce face. Din partea mea personal a primit în dar și câteva cărți proprii.

            Îi dorim doamnei Floarea Lerca, succese, înspirație în toate domeniile, sănătate deplină și tot binele Pământului.

 

Eleonora Schipor,

membră a cenaclului raional „Izvoraș”, laureată a Premiului „Olga Kobâleanska”