Călătorul
eu voi pleca iubire
cu toamna, cu ploile, cu vântul
tu mă aștepți în prag
când cade seara în larg
eu nu voi fi acel pribeag
cerul va fi rece și trist
și vor suna talângile a jale
căsuța va fi alta
eu voi pleca iubire
fără copaci și pomii verzi
fără altarul zărilor senine
doar triste păsări vor hohoti în prag
eu voi pleca în noaptea ultimului an
voi rătăci nostalgic
pe al făgaș, pe alt meleag
singur cu lumea, fără cel drag
voi fi acel uitat de mult
lângă pîrâul ce a secat pe drum
dar râul plânge trubadur în vânt
murmură stele pe boltă
sângerează munții în mare
vorbesc cu amurgul
e liniștea clipei, mereu trecătoare
pășesc călător spre infinita visare
ating eternitatea cu ultimul gând
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
9 noiembrie 2019