Chryssa Nikolakis: Dorință

Fotografie de Germain Droogenbroodt, Lacul Como, Italia       

***

 

Dorință

 

Te ador, ești îngerul căzut

și înălțat la ceruri,

bând apa cristalină.

Te ador ca floarea care află

izvorul de cleștar castilian
din al evreilor deșert.

Te ador ca lacul ce visează
să-și afle albia ce duce

spre-ntinsul ocean,

spre împreunare.

 

Aș vrea să fiu eu boare

ce buzele-ți alină

și apa ți-o sărută,

  • dar nu-i prea mic potirul,

pentru a mă sătura?

Chryssa Nikolakis, Grecia, 1977

Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

 

 ***

ΠΟΘΟΣ

Σε θέλω

σαν έκπτωτος άγγελος

που έφτασε στον Παράδεισο

κι ήπιε από πηγή καθάρια.

Σε θέλω

σαν λουλούδι

στην  Ιουδαία έρημο

που βρήκε την Κασταλία Πηγή.

Σε θέλω

σαν λίμνη που αποζητά το αταξίδευτο

Ωκεανός να γίνει ν’ αποδράσει.

Σε θέλω

άνεμος γίνομαι στα χείλη σου

φιλί να με κεράσεις

μα είναι το λαγήνι σου μικρό

και πώς θα με χορτάσεις;

 

Chryssa Nikolakis, Greece 1977

Dorel SCHOR: Victoria perseverenței

   Nu mai ţin minte exact cum am ajuns tocmai la domnul Solomonică, pentru că povestea a început cu câteva luni în urmă. În orice caz, aveam nevoie de un dulap, sau cel puţin, aşa hotărâse soţia mea. Adevărul este că se adunaseră o mulţime de boarfe, mă refer la rochii şi fuste, lucruri de ale copiilor, unele demodate, altele rămase mici care nu mai aveau loc în şifoner. Eu opiniasem că le-am putea plasa unor prieteni cu copii mai mici, ar fi un gest frumos şi am mai ieşi din casă cu ocazia asta, am putea face câteva vizite fără să venim cu mâna goală. Asta a fost părerea mea, aşa că împreună cu soţia am decis că avem nevoie totuşi de un dulap.

   Nu e desigur nici o problemă să cumperi un dulap, există atâtea firme concurente şi atâtea magazine specializate, care îţi oferă şi un cadou, nişte umeraşe, de pildă. Numai că locul ales pentru plasarea dulapului era precis dimensionat, avea 148 de centimetri. Dacă nu aţi ştiut până acum, aflaţi că toate dulapurile din comerţ au sau un metru cincizeci, sau doi metri, sau tot aşa, o cifră rotundă. Mă refer la lăţime.

   Pe scurt, a trebuit să apelăm la domnul Solomonică. L-am preferat pentru că e înalt, solid şi e român de-al nostru. În plus, mi-a făcut o reducere. Aşa că el a luat măsurătorile (1,48), a făcut o schiţă (parcă ar fi proiectat un cartier), a încasat un avans (cincizeci la sută pentru materiale) şi dus a fost. De atunci nu l-am mai văzut.

   Termenul iniţial era de trei săptămâni. Mi s-a părut puţin exagerat pentru un dulap care nu are nici măcar unu cincizeci, dar am cedat. După circa o lună, i-am telefonat, Omul, foarte amabil, îmi lăsase două numere de telefon. Continue reading „Dorel SCHOR: Victoria perseverenței”

Al. Florin ŢENE: Între caracter și inteligență n-ar trebui să existe alegere (Eminescu)

Decalogul 39, vârsta lui Mihai Eminescu când a trecut în nemurire

 

    Toate aforismele de mai jos sunt scrise de cel mai mare ziarist al românilor.

 

1. Pasiunile înjosesc, pasiunea înalță.

2. Oamenii se impart în două: unii caută și nu găsesc, alții găsesc și nu-s mulțumiți.

3. Cele mai înțelepte planuri ne-ncoronate de succes se numesc nerozii.

4. E în zadar să vorbești celui care nu vrea să te asculte.

5. Oamenii veseli comit mai multe nerozii decât cei triști; dar aceștia comit mai grave.

6. Viațá este un moft, o prostie.

7. Tot ce respire-I liber, a tuturor e lumea.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Între caracter și inteligență n-ar trebui să existe alegere (Eminescu)”

Liliana DEREVICI: Revărsare de har și dar pe aripi de colind de praznicul Sfântului Ierarh Nicolae în Parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Cluj-Napoca

Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae ne-a oferit astăzi 6 decembrie o stare de spirit înălțătoare, plină de bucurie și iubire prin minunatul concert susținut de corul „PSALMODIA TRANSILVANYCA” care ne-a bucurat inimile fiecăruia dintre noi.

Ne-a cântat sufletul și ni s-a întărit credința prin ascultarea acestui recital armonios al renumitei formații celebre, corul   „Psalmodia Transylvanica”, format din bărbați, preoți, diaconi ai Catedralei Mitropolitane și teologi.

După săvârșirea tainei Sfântului Maslu de către vrednicii slujitori ai altarului Parohiei „Adormirea Maicii Domnului” în frunte cu părintele prof. univ. dr. decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, VASILE STANCIU, domnia sa a adresat un cuvânt de învățătură, picurând nectar în inimile noastre. A devenit o tradiție ca în Postul Crăciunului împreună cu taina Sfântului Maslu ca acest renumit cor să ne aducă vestea cea bună a Nașterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos prin colindele noastre tradiționale românești.

În cuvântul său de învățătură părintele decan VASILE STANCIU a exprimat câteva gânduri legate de viața și personalitatea acestui mare sfânt al bisericii prăznuit în fiecare an la 6 decembrie. Pornind de la troparul sfântului, o cântare care sintetizează viața unui sfânt care se cântă în ziua respectivă, părintele decan a evidențiat virtuțile Sfântului Ierarh Nicolae.

„Îndreptător credinței și chip blândeţilor, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate, părinte Ierarh Nicolae, roagă-l pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

Cele câteva calități de seamă care reies din acest tropar sunt:

Nu numai că s-a născut în credința adevărată ci a și promovat-o, a transmis-o mai departe și la nevoie a și apărat-o cu fermitate în fața atacurilor eretice, intrând în conflict cu Arie. De aici reiese că trebuie și noi să ne apărăm credința prin exemplul personal ca atunci când oamenii ne văd să aprecieze că au văzut un creștin autentic.

Blândețea este o altă virtute de căpetenie a oricărui păstor de suflete. Mântuitorul le spune apostolilor: „Veniți la mine că sunt bând cu inima”. El nu se uită la fața omului ci în sufletul său, acolo văzând multă suferință trupească și sufletească, vindecându-i pe toți pe unde trecea.

Sfântul Nicolae era un învățător al înfrânării de la toate faptele rele-minciuna, viclenia, răutatea, furtul și celelalte păcate grele ce apasă pe viața oamenilor. El însuși s-a înfrânat ca păstor de suflete, dându-ne propriul său exemplu.

Pentru aceasta cu smerenia , cu modestia a câștigat cele înalte. Aceasta înseamnă să nu ne punem pe noi în centrul atenției care marchează, semnifică egoism și egocentrism ci pe cei din jurul nostru. Mântuitorul s-a smerit pe sine chip de rob luând, ascultător făcându-se până la moarte și încă moarte pe cruce.

Sărăcia, o altă virtute cu care se poate câștiga Cerul. Sfântul Ierarh Nicolae a vândut toată bogăția sa căci ca și călugăr și ierarh nu avea nevoie de bogăție materială și astfel câștigând bogăția spirituală. Și noi avem mare nevoie astăzi de această bogăție spirituală pe care să o câștigăm prin sărăcia cu duhul.

După aceste gânduri puse la sufletul nostru de părintele decan, a urmat concertul extraordinar de colinzi cuprinzând cele mai frumoase colinzi tradiționale românești printre care: un colind dedicat Sfântului Apostol Andrei, După datini colindăm, Închinarea păstorilor, Linu-i lin, La Vifleem colo-n jos, Dormi copil sfânt, Legănelul lui Iisus, Astă seară-i seară mare, Floricica, Colind din Maramureș, Bună dimineața la Moș Ajun, concertul încheindu-se cu o urare: Sorcova.

 După îndelungi aplauze părintele protopop paroh dr. DAN HOGNOGI a mulțumit oaspeților pentru starea de spirit creată, pentru bogăția sufletească primită, pentru bucuria adusă în inimile noastre, invitând oaspeții să servească câte un colăcel preparat de doamnele din parohie. Iar credincioșii au primit la ieșire, din partea parohiei câte o iconiță cu Sfântul Ierarh Nicolae.

Dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate!

—————————-

Prof. Liliana DEREVICI

Cluj-Napoca

6 Decembrie 2019

Gheorghe Constantin NISTOROIU: URARE de MOŞ NICOLAE

URARE  de MOŞ NICOLAE

 

 

Moşul iubit aduce iarăşi daruri dragi

Odraslelor gingaşe ce fug la ciuboţele.

Şoapte şi chicote, îmbujorări de fragi,

Nicolae sfântul e unul din trei Magi,

Iureşul în casă e zbor de rândunele.

Copiii râd şi cântă suava bucurie…

O! Câte steluțe lucesc în ochii lor,

Lacrimi de soare pe chipul Mamelor

Aduc mireasmă vieţii din mirul clipelor,

Edenul se pogoară în Sfânta Românie. 

 

 

Daruri, colinde, bucurii şi mulţi ani!

 

În mod expres pentru Nicoleta Nistoroiu,

Nicolae Plopeanu şi Tuturor

purtătorilor sfântului Nume!

 

+ Sfântului Ierarh Nicolae – Ocrotitorul Familiei creştine

 

GHEORGHE  CONSTANTIN  NISTOROIU

6 decembrie 2019

Camelia CRISTEA: Scrisoare…

Scrisoare…

 

Moșule în acest an, ghete nu mai pun la geam
Am primit daruri mereu de la Bunul Dumnezeu!
Dar te rog să duci colaci chiar la oamenii săraci,
Un bănuț să lași de-o pâine, cel sărman să creadă-n mâine!

 

În spitale să duci mir celor ce sunt mai umili
Să le pui și pansamente din trăiri ce-au fost absente,
Credința să le-o ții trează, celor ce încă veghează
Și-n tăcerea nopților uneori poate oftează…

 

Răni să vindeci de vei vrea chiar cu mare mila Ta,
Unde-i frig să duci caldură, pentru cei ce încă-ndură
Răului să-i pui și piedici cum ne spun și marii clerici,
Bucuria să-nflorescă ca-ntr-o glastră la ferestră!

 

Te-aș ruga să dai lumina celui ce nu poartă vină,
Gârbovitului să-i ei chiar povara dacă vrei
Schiopului să-i dai toiag și o inimă cu nard,
Fiecare să primească Pâinea Sfântă Împărătească!

 

Sfinte Mare Nicolae și în iesle să duci paie,
Când vine Domnul Hristos să le pui aici… pe jos
Să încălzești ușor pereții cum am spus chiar și profeții,
Pruncul să fie vegheat de un Înger luminat!

 

Iar în fiecare casă să pui lampa cea frumoasă,
Cu credință și nădejde, toate astea par mai lesne,
Pentru fiecare dar, clipe ce-au primit și har
Îți spun Sfinte Mulțumesc vreau să învăț să dăruiesc!

—————————–

Camelia CRISTEA

5 Decembrie 2019

(foto sursa internet)

George ANCA: Artur Silvestri, de două ori ocult(at)

          Ocultul literar are, sub comunismul târziu, un “cuptor alchimistic” în scriitura lui Artur Silvestri, republicat, în multe cărţi, după 1989, la Carpathia Press, cu minime addenda, dublat şi de proza imobiliarului, un jurnalism literar arborat în avangarda tranziţiei prelungite. Clăditul parcă nu se putea să nu se prelungească în publicaţii virtuale, reconciliind, odată în plus, vechea “zicere de coduri” cu “eseismul” noii scriituri specializate, amintindu-i scriitorului şi afaceristului/bussinesman (“eu nu câştig din cărţi ci din afacere”) de Vlădica Antonie Plămădeală, “socotit de biserică prea literat şi de literaţi prea bisericesc”.

         De o parte, arhetipul călugărilor sciţi, originismul, renaşterea isihastă, brâncovenismul literar, reconquista profetică etc., de altă parte, retrocedarea secolului, România în anul 2010, exerciţii de exorcism social, ţara consultanţilor cu pistolul la brâu, şase blocuri de 40 de etaje în Herăstrău, în locul Muzeului Satului etc. Rămânem, poate, între cele două istorii – a ocupantului, a autohtonului -, fluturându-ne “înfăţişasrea Caesarului ocult, a protectorului tainic din vremea de dincolo de istorie”, dar ne şi retrocedăm, dintre “incendiatorii semidocţi”, retroculturii, “tradiţie a blestemului antropologic”, sau “românitate de Ahasver”. Ne va fi unind “patologia neîncrederii”. “Suntem în spaţiul fenomenului horal”, în Cucuteni, cu Mircea Vulcănescu şi Romulus Vulcănescu (acesta răspunzând, la îndemnul lui Gusti, spaţiului mioritic al lui Blaga cu fenomenul horal). Şi cu Petrus Diaconus, “personalitate enigmatică”, şi cu Petre Diaconu, de la Păcui-Vicina.

          În fapt, adevărata literatură a lui Artur Silvestri este cea din ocultul imobiliar (altoit pe anteriorul esoterism medievist-matein): “Toate otrepele ce trebuiau să-şi afle locul în ‘Curtea miracolelor’ dau tonul azi şi instituie o cenzură fără precedent prin efectele răsturnării aproape complete de proporţii naturale. Ucigaşi, demolatori şi paricizi, vânzători de iluzii şi născocitori de teme false, tăinuitori şi uneltitori mărunţi, de un lăutărism şocant prin chiar lipsa de talent în cântatul după ureche, toată această pegră de şcoală nouă constituie o viermuială de saturnalie contemporană şi de lupanar, unde pare că lipsesc numai vrăjitoarele călărind pe mătură spre a avea pictura de extracţie infernală” (Prostologhikon. Vremea clownilor: cum se fabrică suprarealitatea de ziar, 2008, p.4). “Puţini înţeleg, însă, că preţul secret al pârjolului de la noi nu este o temă ce priveşte banii ci însăşi viaţa noastră istorică, sacrificată cu cinism de mâinile apucătoare ale căror unghii vor trebui tăiate într-o zi, alături de mâna toată care a apucat” (ibidem, p. 83).

        Şi totuşi, în volumul Loc şi persoană. Eseuri despre geografia tainică, “Utopia etnografică” (1988) succede afinitar eseului “Duhul locurilor” (1990), înapoi, de la Marin Preda la Brâncoveanu, via casa, “Reşedinţa de la Băneasa a Mareşalului Ion Antonescu s-a înălţat în 1936 prin osârdia arhitectului G.M. Cantacuzino şi datorită gândului pătrunzător al acestui intelectual a cărui redescoperire integrală rămâne de împlinit. Privită mai de departe, casa mărturiseşte urme ce o situează în prelungirea stilului brâncovenesc, reprodus simbolic după sute de ani: pridvorul, ca un foişor de culă oltenească, masivitatea austeră şi totuşi somptuoasă, simetriile ce amintesc o voinţă valahă de clasicitate ca şi ornamentaţiile în stucaturi aurite ce dau chenarului unei ferestre dinspre răsărit o Continue reading „George ANCA: Artur Silvestri, de două ori ocult(at)”

Simina PĂUN: Erai însetat sau ai vrut doar să râzi?

 

Îmi așezi în ochi privirea unui joc nebun, păgân.

Astăzi vine vara doar cu verde-nmugurit,

Când ninsoarea caldă cerne, peste tot ce n-am iubit.

 

 

Se varsă în lume amare-amintiri,

Șuvoaie de vorbe rostite în ceață,

Cu picurii ploii cernute-n priviri

Mă dezbraci de-amintiri și îți spun că îmi pasă.

 

Ne dor niște oase rămase epave,

Genunchii troznesc la fiece pas,

Mă plimbi, mă ridici pe culmi neștiute,

În țara făr’ de prihană, mă duci la ultim popas

 

Din săruturile calde neoprite-ntreaga noapte,

Am furat ceasuri păgâne, strigând șoapte după șoapte.

Mi-ai scos inima în palme, mi-ai umplut un suflet gol,

Teamă îmi era de o clipă de iubire, nu de-o noapte de amor!

 

Ți-e inima caldă îmbrăcată în gheață

Și plină îți e de dulcea absență a mea.

Îmi spui în șoapte, în săruturi, în patimi:

” Nimeni n-o să te ierte, cât timp n-ai să te poți ierta!”

 

Credința-mi orbită de legi prea-ncâlcite,

Nedreapta și cruda fărădelege-a firii-omenești

Mă țin atât de departe de tine și știu ca de astăzi,

Din noaptea păgâna, nu-ți sunt, dar îmi ești.

 

Te-a fascinat un diavol, fost înger în devenire…

Dar știm amândoi că n-om fi nici diavoli, nici zei,

Doar aluat trecător făcut pentru patimi,

Uciși de robia  din suflet. Ce cumpliți farisei!

 

Spre dimineață, când vara încet se va duce,

Când pământul de pașii mei va fi murdărit,

Mărul dă-n floare, luna se scaldă-n oglindă

Și-ți spun printre gene, plutind printre vise,

Că-i noaptea în care eu am iubit.

 

Îți sterg rujul rămas amintire și-ți șterg sudorile

Reci, din atâtea zvâcniri ce te fac pierdut să surâzi,

Îți fur un oftat, îl păstrez pentru mine și-ntreb:

Erai însetat de o falsă iubire? Ori ai vrut de Dumnezeu, o noapte să râzi?

———————————–

Simina PĂUN

6 decembrie  2019

Al. Florin ŢENE: E mai rușinos să nu înțelegi un articol al unui ziarist celebru decât să fi mințit de el

Decalogul 37 pentru ziariști

 

1. Cel mai rușinos fapt al unui ziarist este nedreptatea dintr-un articol înzestrată cu amenințări fizice.

2. Nimeni nu cunoaște soluția pentru a atinge succesul, dar, în mod sigur, pentru a fi neâțeles e suficient să încerci să mulțumești pe toți cititorii.

3. Face mult zgomot un ziarist debutant care eșuează, decât toată redacția care muncește în tăcere.

4. Toate articolele sunt necesare la vremea lor.

5. Ziaristul pesimist vede dificultăți în fiecare oportunitate.Ziaristul optimist scrie despre oportunitate ca fiind o dificultate.

6. Sfântul Ambrozie de Milan spunea: “ În iubire se află cea mai bună apărare a noastră.

 7. “Pe hoții mărunțI îI trimitem la închisoare, iar pe cei mari îi numim în funcții publice.“ Scria Esop.

8. Spuneam dăunezi la un prieten că nu mă interesează să fiu cel mai lăudat ziarist din cimitir.Pentru mine contează să mă culc și să-mi spun: “ Am mai scris azi ceva minunat pentru cititorii mei.“

9. Recunoașterea unui talent în jurnalism este atunci când cititorul care-l citește cade pe gânduri.

10. Iertarea este aroma pe care mărgăritarul o lasă pe călcâiul care l-a călcat. Parafrazândul pe Mark Twain.

                                                                                                Al.Florin Țene

Mircea Dorin ISTRATE: Căsuța mea

CĂSUȚA  MEA

 

Cum să îmi vând căsuța de la țară

În care-mi tăinuiesc copilăria,

Cât ține ea, în minte am pruncia

Din ierni de basm și arșițe de vară.

 

Cum să îmi vând căsuța gârbovită

Sub timpul nemilos ce mi-o apasă,

Acolo-i dorul meu, de-ntors acasă,

Spre lumea  de poveste, ce-a trăită.

 

Cum să îmi vând căsuța mea bătrână

Ce are-n ea viață adunată,

Tristeți și bucurii de altădată,

Ce sufletul în șoaptă mi-l alină.

 

Cum să îmi vând căsuța de poveste

Ce-i darul meu de preț pentru nepoți,

Acolo mi-s piticii de doi coți

Și-o zâna bună care-i ocrotește.

 

Cum să îmi vând căsuța mea de vise,

Pierdutul rai de-aici, din pământesc,

Când nu știu dacă altul mai găsesc

Când voi pleca sper ceruri necuprinse.

 

Cum să îmi vând căsuța mea de dor

Ce-a stat sub o icoană însfințită,

Prelungă vreme-n toate risipită,

De candelă păzită-n somn ușor.

*

Căsuța mea, când nu-i mai fi pe lume

Voi pierde tot ce vine din trecut,

Cu lacrimi însfinți-voi cela lut,

Cuibar de vis, de dor, de-nțelepciune.

**

Căsuță veche, vreme lacrimată,

Mai stai și tu cu mine o clipită,

Să-mi fii visări mele cea arpiă,

Ce să renvie lumea de-altădată.

***

Nu vindeți casa veche, părintească,

Că sufletul vi-l vindeți și-i păcat,

Acolo vi-i trecutul neuitat,

Încremenit sub pronia cerească

——————————–

Mircea Dorin ISTRATE

6 decembrie 2019