Îmi așezi în ochi privirea unui joc nebun, păgân.
Astăzi vine vara doar cu verde-nmugurit,
Când ninsoarea caldă cerne, peste tot ce n-am iubit.
Se varsă în lume amare-amintiri,
Șuvoaie de vorbe rostite în ceață,
Cu picurii ploii cernute-n priviri
Mă dezbraci de-amintiri și îți spun că îmi pasă.
Ne dor niște oase rămase epave,
Genunchii troznesc la fiece pas,
Mă plimbi, mă ridici pe culmi neștiute,
În țara făr’ de prihană, mă duci la ultim popas
Din săruturile calde neoprite-ntreaga noapte,
Am furat ceasuri păgâne, strigând șoapte după șoapte.
Mi-ai scos inima în palme, mi-ai umplut un suflet gol,
Teamă îmi era de o clipă de iubire, nu de-o noapte de amor!
Ți-e inima caldă îmbrăcată în gheață
Și plină îți e de dulcea absență a mea.
Îmi spui în șoapte, în săruturi, în patimi:
” Nimeni n-o să te ierte, cât timp n-ai să te poți ierta!”
Credința-mi orbită de legi prea-ncâlcite,
Nedreapta și cruda fărădelege-a firii-omenești
Mă țin atât de departe de tine și știu ca de astăzi,
Din noaptea păgâna, nu-ți sunt, dar îmi ești.
Te-a fascinat un diavol, fost înger în devenire…
Dar știm amândoi că n-om fi nici diavoli, nici zei,
Doar aluat trecător făcut pentru patimi,
Uciși de robia din suflet. Ce cumpliți farisei!
Spre dimineață, când vara încet se va duce,
Când pământul de pașii mei va fi murdărit,
Mărul dă-n floare, luna se scaldă-n oglindă
Și-ți spun printre gene, plutind printre vise,
Că-i noaptea în care eu am iubit.
Îți sterg rujul rămas amintire și-ți șterg sudorile
Reci, din atâtea zvâcniri ce te fac pierdut să surâzi,
Îți fur un oftat, îl păstrez pentru mine și-ntreb:
Erai însetat de o falsă iubire? Ori ai vrut de Dumnezeu, o noapte să râzi?
———————————–
Simina PĂUN
6 decembrie 2019