Miezul nopților eu îl iau după bunul meu plac, să adun din el liniștea și tihna lui, să mi-o cuibăresc la mine în suflet, să o menționez pe când îmi stabilesc programările în întâlnirile cu ielele, sirenele dezamorțite pe plajele spălate de valuri spulberate în raze de lună, apoi cu muzele mele și în special cu umbra trecută a iubitelor și iubirilor mele, devenite amintiri aromate în visarea timpului galactic.
O Doamne, cât de minunat este ceea ce fac!
De fiecare dată simt, adică-n fiecare noapte, cum inspirația îmi vine îmbrăcându-mă într-o manta de purpură înflăcărată, alunecând chiar și pe luciu de ape, dar fără vreo luntre cioplită recent, levitând pe același preș de nori cu îngerii, ținându-mă de balustrada turnului de clopotniță cu dangătul lui cu tot până mi se sparge pe rând câte un timpan stafidit mult prea devreme și așa găurit cum rămâne, să treacă prin mijlocul lui câte o rază a zorilor …
Vai clopot mare și viteaz de clopotniță, care știi să înfrunți nu numai timpul, ci și oștile de Serafimi și Heruvimi, ce-mi faci tu mie?
_______________
Corin V. PETRARU
Martie 2020
Când ți se ia ceva, când pierzi ceva (libertatea de mișcare), ce lucru mai frumos decât să descoperi valoarea lucrurilor pe care le ai? Pe care le aveai tot timpul lângă tine…
Sc
Cartea, recent apărută, intitulată “Sărbători, tradiții, în România – Însemnări de reporter “ semnată de Elena Trifan, având o prefață de prof.dr.Niculina Bercea, de la colegiul “Ion Luca Caragiale” din Ploiești, ca și autoarea, este un evantai policrom, precum niște “cinerame ale comunității noastre spre care vin tinerii pentru schimbul de taine și preluarea ștafetei “(.dr.Niculia Bercea ).
Întreaga lume se găsește în spaima și așteptarea gripei Coronavirus. Oamenii de știință nu știu nimic despre ea, nu știu cum evoluează această nouă boală și, mai pe scurt nu știu ce este. Ceea ce, acești ,,oameni de știință” știu, este ce se vede, ceea ce văd toți oamenii.