Dacă stăm și analizăm cu grijă vom bagă de seama că toate întâmplările vieții, tot ce ni se întâmplă; întâlniri, treceri, vizite, ocupații, absolut toate, au un caracter personal. În tot ce facem intrăm în relații personale și, finalmente subiectiv-afective; toate se așează sub semnul “bine” sau “rău”, cu “rost” sau fără rost. Măsura în care suntem capabili să recunoaștem, să “conștientizăm” acest adevăr, ne așează în rândul persoanelor sensibile sau a indivizilor care sunt număr socio-economic. Încă mai rău această neputință sau lipsă de voie în a recunoaște nesfârșita și fermecătoarea diversitate și frumusețe din jurul nostru ne poate așeza în rândul fanaticilor, oameni ai unei singure (și adesea foarte găunoase) idei și, să nu ne amăgim, fanaticii sunt cea mai periculoasă și mai jalnică dintre categoriile umane.
În privința relației cu “locurile” prin care trecem prima condiție în a le înțelege și apropia este de a recunoaște că “locurile” au personalitate și au memorie. În toate comunitățile organice (și cel mai evident este acest lucru în “sate” care sunt cel mai superb exemplu de comunitate organică) trecerea unei vieți sau schimbarea unei generații, nu sunt privite cu indiferență. Într-un sat, când o persoană trecea la cele veșnice sau o generație era înlocuită cu alta, dincolo de schimbări de decor inevitabile, ”locul” avut de ele nu era uitat instantaneu. În urmă celor trecuți rămânea un spațiu pe care cei rămași și-l aminteau, uneori transfigurat, multă vreme.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Locurile”
Autor: logosadm
Lucian-Victor BOTA: ,,lumea în care orbii alungă lumina”
Bota Lucian-Victor (n. 04.12.1986, Ocna – Mureş). A urmat cursurile Grupului Școlar Agricol „Alexandru Borza” din Aiud și este absolvent al Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca. Locuiește în Municipiul Aiud. Din anul 2008 publică în diverse reviste literare, bucurându-se de un real succes.
Volumul de debut, ,,lumea în care orbii alungă lumina” semnat de tânărul poet Lucian-Victor BOTA, apărut la editura Napoca Star Cluj-Napoca 2017, o surpriză pentru poezia modernă.
Cine este Lucian-Victor BOTA? Un poet înghețat ,,în casele unde doar frigul / pătrunde / prin crăpăturile vieții” . Un creator preocupat de destinul poeților ,,care își vând cărțile / la colț de stradă / pentru-a le dospi / …/pâinea din pământ”.
Continue reading „Lucian-Victor BOTA: ,,lumea în care orbii alungă lumina””
ICR New York: Expoziția “Drepturile Omului pentru Toți”
ICR New York (care, în cadrul acestui proiect de diplomație culturală, colaborează cu Misiunea Permanentă a României la ONU, cu Comisia Națională a României pentru UNESCO și cu Asociația “Liber la Educație, Cultură și Sport”, din România) organizează expoziția intitulată “Drepturile Omului pentru Toți”, menită a celebra Ziua Internațională a Drepturilor Omului (10 decembrie – dată la care, în 1948, Adunarea Generală a ONU a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului). Vernisajul expoziției este programat în 8 decembrie 2017, dar expoziția va fi pe simezele ICRNY până la data de 20 decembrie 2017.
Având în vedere succesul proiectelor internaționale din ultimii doi ani, desfășurate în parteneriat cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Ambasada României în Regatul Belgiei și Ambasada României în Japonia, Asociația “Liber la Educație, Cultură și Sport” (www.educatie.ong) s-a adresat ICR New York cu propunerea organizării în acest an, la New York, în luna decembrie 2017, a expoziției cultural – educative intitulată “Drepturile Omului pentru Toți”.
În urma jurizării comune cu partenerii de proiect, asociația mai sus amintită a selectat lucrări reprezentative, care vor face parte din această expoziție de la sediul ICR New York.
Continue reading „ICR New York: Expoziția “Drepturile Omului pentru Toți””
Pavel PANDURU: Ce mult ne lipseşte eruditul „învăţător” Artur Silvestri
Trecerea în veşnicie a cărturarului Artur Silvestri – marele „Părinte al Patriei”, a adus multă tristeţe în sufletele celor care l-au cunoscut şi apreciat. De trei ani mormântul său de la mânăstirea „Pasărea” este locul de pelerinaj pentru cei care-l plâng şi-l pomenesc neîncetat realizând ce au pierdut şi pe cine au pierdut.
Discret şi aristocrat, celebru şi frumos, dârz şi plin de talent artistic şi oratoric, şi-a încheiat viaţa după ani de muncă într-o zi de sfârşit de toamnă, ca un înger, plâns dureros de toţi cei dragi, dar mai ales de distinsa scriitoare Mariana Brăiescu Silvestri, scumpa sa soţie rămasă în singurătate.
Viaţa sa, de 53 de ani, plini de osteneli, s-a topit ca o lumânare, o candelă ce şi-a consumat tot săul. Am putea spune că viaţa lui a fost o jertfă, o permanentă renunţare şi dăruire pentru alţii, marele cărturar devenind o legendă încă din timpul vieţii.
Prin tot ce a făcut şi-a găsit loc în inimile oamenilor care l-au înţeles fiind un model, o lumină pentru întunericul întâlnit pretutindeni. A fost un dangăd de clopot uriaş care a trezit din amorţire conştiinţe şi destine, a redat speranţe, influenţând viaţa multor oameni, tineri şi bătrâni, prin credinţa şi dârzenia sa, prin cuvintele sale de nuanţă filozofică şi profetică. A impresionat prin blândeţe, căldură sufletească, iubire şi bunătate care amintesc de acelea pe care le aveau bunicii noştri.
Continue reading „Pavel PANDURU: Ce mult ne lipseşte eruditul „învăţător” Artur Silvestri”
Eleonora SCHIPOR: Ne mândrim cu succesele profesorilor noștri
Anul acesta a avut loc tradiționalul concurs «Învățătorul anului – 2017», etapa a II-a, regională, la care au participat mai mulți pedagogi din regiune la diferite obiecte. Printre nominanțiile anului curent se numără limba și literatura română. La etapa regională a acestui concurs au luat parte patru participante din trei raioane cu populație compact românească din nordul Bucovinei, dar și din centrul regional. Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Ne mândrim cu succesele profesorilor noștri”
Ovidiu CREANGĂ: Eu și… Brigitte Bardot
ICI (Imperial Chemical Industries Ltd.), avea o mulţime de „sateliţi”. Avea multe firme şi firmuliţe cu profil mai mult sau mai puţin chimic, ce se lipiseră de gigantul ICI. De pildă avea asociat firma „Tioxide”, cu sediul în Londra, care producea bioxid de titan având o fabrică în Anglia. O altă fabrică, pe care am vizitat-o împreună cu soţia mea Laura, era la Calais în Franţa, pe malul Mării Nordului. Şi mai avea şi o fabrică în Huelva în sudul Spaniei, la malul Mediteranei, aproape de Valencia. Fabrica din Huelva am vizitat-o cu fata mea Monica. Am făcut într-un an o afacere record, am importat bioxid de titan de la „Tioxide” de 10 milioane de dolari, produs la Huelva. Dar, pe lângă ICI se mai aciuase şi o firmuliţă de cosmetice pentru bărbaţi, ape de colonie, after shave, deodorante etc. Ei aveau o fabrică numai în Anglia, care abia se înfiripaseră şi îi puseseră şi un nume curios de alde „Francisco de Goya”, numele celebrului pictor spaniol îndrăgostit de Ducesa de Alba, datorită careia a creat pe celebra şi splendida lucrare „La Maja Desnuda”, care o prezintă pe ducesă întinsă lasciv goală pe un pat imaculat.
Eu treceam drept negustor abil, avusesem norocul să trag, vorba românilor „un tun” răsunător… Importasem de la „Pharmaceuticals Division” zece tone de nilverm care valora peste un milion de lire sterline. De afacerea mea fulminantă se dusese vestea în tot ICI-ul, dar colegii mei englezi nu erau invidioşi pe mine… deoarece eu nu puteam să le iau „pâinea lor”.
Cezarina ADAMESCU: Un scriitor realist și cartea lui memorialistică
CREANGĂ Ovidiu
CU ŞI FĂRĂ SECURIŞTI
(Prefaţa Paul Goma)
368 pagini
Editura Vicovia
Bacău, 2009
Cu discernământ şi responsabilitate, autorul, născut în urmă cu 90 de ani, în satul Vărzăreşti, plasa Nisporeni, judeţul Lăpuşna, în apropiere de Chişinău, ne dezvăluie, în cartea de faţă importante amănunte din culisele securităţii. Unele informaţii, prea puţin ştiute de omul de rând, mai cu seamă după cotitura din decembrie 1989 au ajuns de notorietate. Dar Ovidiu Creangă este posesorul unor informaţii inedite, aflate şi trăite pe propria piele, în venerabila sa viaţă de aproape un secol. Nu e de mirare, aşadar, că s-a gândit să le pună pe hârtie şi să le ofere cititorilor, la 20 de ani după revoluţie, cu gustul amar că aproape nimic nu s-a schimbat în configuraţia politică a ţării, decât formal, vechile structuri fiind încă la putere, peste care s-au calchiat structuri noi, coercitive, asupritoare, cu mult mai îngrozitoare şi mai apăsătoare pentru omul simplu, decât în perioada anterioară.
Continue reading „Cezarina ADAMESCU: Un scriitor realist și cartea lui memorialistică”
George ROCA: Interviu cu venerabilul scriitor canadian Ovidiu Creangă
George ROCA: Distinse domn, Ovidiu Creangă, vă mulţumesc pentru acceptarea acestui interviu. Ştiu că sunteţi un „scriitor” ocupat! Scrieţi cărţi şi publicaţi frecvent în multe reviste şi ziare virtuale româneşti. Vă rog să vă prezentaţi pentru a vă cunoaşte mai bine.
Ovidiu CREANGĂ: Stimate domnule George Roca eu trebuie să vă mulţumesc pentru că mi-aţi oferit prilejul să apar în prestigioasa dumneavoastra publicaţie „Romanian VIP” cunoscută în prezent pe toate meridianele mapamondului. Când pronunţă cineva cuvântul „scriitor” eu mă uit împrejur să văd cui i se adresează, căci eu nu sunt decât un inginer, sau mai corect „un fost inginer”, căci dacă mă luaţi „la bani mărunţi” chiar şi ingineria mea este din… secolul trecut. Ştiu că la interviuri trebuie să nu minţi, să nu te „dai mare”… deci, neavând încotro, am să va spun purul adevăr cu toate că uneori nu-mi este favorabil.
M-am născut pe 14 februarie 1921 în satul Vărzăreşti, sat cam la vreo 60 de kilometri de Chişinău. Tata era din comuna Stoileşti, judeţul Argeş şi mama din comuna Gura Nişcov judeţul Buzău. După „alipirea” Basarabiei la Patria Mamă, pe 27 martie 1918, părinţii mei au fost trimişi în Basarabia care ducea lipsă de funcţionari căci mulţi din cei vechi plecaseră în Rusia. M-au declarat la primărie şi m-am botezat în aceiaşi zi, 10 martie din care cauză în actele mele apare această eroare, adică „născut pe 10 martie 1921”. Şi uite aşa, am devenit mai tânăr cu aproape o lună! Dar ce contează o lună la matusalemica mea vârstă de 89 de anişori!
Continue reading „George ROCA: Interviu cu venerabilul scriitor canadian Ovidiu Creangă”
Elena BUICĂ: Scriitorul Ovidiu Creangă și-a luat rămas bun de la noi !
Nu ne este dat să întâlnim prea adesea un asemenea caz – inginer renumit, priceput terapeut al unor practici paramedicale şi pe deasupra, scriitor apreciat cu debut la 80 de ani. Cărţile lui stau mărturie pentru toate acestea.
Pasionat inginer chimist, cu invenţiile lui s-a ridicat pe înalte trepte ierarhice, s-a impus prin prestigiul său şi a speriat-o pe chimista, „savanta de renume mondial” atrăgându-şi urgia pe capul lui. Aşa s-a făcut că şi-a luat lumea în cap şi a ajuns în Canada.
Continue reading „Elena BUICĂ: Scriitorul Ovidiu Creangă și-a luat rămas bun de la noi !”
Radu BOTIȘ: De taină voci…
De taină voci…
O rază-și cerne-n sufletu-mi splendoarea
Din Absolut,luceferi poposesc
Strivind greșeala dintr-un timp lumesc,
La căpătâiul nopții plânge marea.
De taină voci acoperă-mi retina
În așternutul clipei nepereche,
Iar mesageri din cronica cea veche
Vor spulbera tot hăul cu Lumina.
O geometrie mult prea rostuită
Un gând ascuns în vechiul mit,
Dau vieții sens,înaltul nesfârșit
Înnobilează starea neîmplinită.
————————————–
Radu Botiş
Ulmeni
4 decembrie, 2017