Valea Almăjului, ”este un loc care se află ca și cheie de boltă a Neamului Românesc.
O “țară” românească, fără început în istorie, din totdeauna, care alcătuiește un model al ființei românești și înțelegerii românești a diferenței dintre bine și rău. Se poate spune fără exagerare că și de ar rămâne ca singur loc românesc (să nu fie așa!) și Neamul Românesc s-ar putea regenera din și prin Valea Almăjului.
Între trăsăturile care fac Almăjul, trecutul sau istoric și pe locuitorii săi cu totul speciali, se află împrejurarea că întotdeauna, în tot cursul existenței sale, cum spuneam fără început, a existat o completă și indiscutabilă stare de libertate.
Locuitorii Almăjului au fost liberi nu doar ei ca persoane, dar și toate proprietățile lor individuale și comunale, munți, ape, pășuni.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre ,,concesionări” în Almăj”
Autor: logosadm
Emilia ȚUȚUIANU: Rămas bun, Minodora Ursachi!
Poate această ultimă întâlnire cu un simbol al urbei Romanului să ne facă mai buni, mai înţelegători și mai umani, în aceste clipe când dictonul memento mori ne învăluie pe fiecare…
Există Demnitatea care nu ţine de șansă: acea atitudine morală de excepţie care ne distinge de ceilalţi, fiind destinată idealurilor nobile. Este acea preţuire ce ne înconjoară – de multe ori fără să ne dăm seama – prin această aureolă doamna Minodora Ursachi și-a câștigat respectul tuturor celor din jurul său.
Demnitatea a fost calitatea de căpătâi a domniei sale. Prin Demnitate și-a îndeplinit datoria, atât profesional cât și spiritual.
Continue reading „Emilia ȚUȚUIANU: Rămas bun, Minodora Ursachi!”
Vasilica GRIGORAȘ: Haiku
ploaie de toamnă –
cuvintele mai grele-n
scrisoarea mamei
—————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
3 decembrie, 2017
Galina MARTEA: Importanța și necesitatea zilei naționale pentru poporul român
Dacă să pornim de la înțelesul cuvântului „necesitate”, atunci esența fenomenului exprimă latura fundamentală a unui lucru destul de important în existența individului. Acest lucru se plasează între utilitate și semnificație, aspecte ce satisfac anumite exigențe ale omului, dar și ale societății acestuia. În contextul dat, fenomenul de necesitate și importanță are o tangență majoră și cu zilele de sărbători, evenimente ce au loc în cadrul unei societăți, acestea, la rândul lor, satisfăcând cerințele spirituale/sufletești/istorice ale cetățenilor. Deci, sărbătoarea este o zi în care se comemorează un anumit eveniment istoric/religios/cultural/etc., iar omul este acel care își întrerupe activitatea obișnuită de muncă pentru a se bucura de manifestările organizate în cadrul țării cu acest prilej. Astfel, în asemenea mod se sărbătorește și ziua națională, zi în care un popor își marchează o întâmplare foarte importantă din istoria propriei țări. Respectiv, este vorba de Ziua Națională a României, 1 decembrie, eveniment sărbătorit de întregul popor român, eveniment de o mare pondere ce caracterizează și reprezintă identitatea unui stat și a unei națiuni.
Continue reading „Galina MARTEA: Importanța și necesitatea zilei naționale pentru poporul român”
Valeriu DULGHERU: Locomotiva Dorin Chirtoacă mai are oare aburi?
”Nu dor nici luptele pierdute,/nici rănile din piept nu dor, /
cum dor acele brațe slute /care să lupte nu mai vor.
Înfrânt nu ești atunci când sângeri,/ nici ochii când în lacrimi ți-s./
Adevăratele înfrângeri,/ sunt renunțările la vis”.
(Radu Gyr. Îndemn la luptă)
Nu este o întrebare retorică, este una principială după câte s-au întâmplat în ultimul timp cu Partidul Liberal, în general, și Dorin Chirtoacă, în particular. Pe parcursul alegerilor de orice nivel de la 2007 încoace Dorin Chirtoacă a fost locomotiva Partidului Liberal, a fost omul care a transformat Partidul Liberal în unul parlamentar, omul care după 7 aprilie 2009, a adus încrederea tinerilor într-un viitor mai luminos al acestei așchii de țară (speranță atât de terfelită de găinăriile politice ale unor găinari, care numai politicieni nu pot fi numiți!), omul care a câștigat de trei ori primăria în lupte crâncene cu rechinii comunisto-socialiști.
Continue reading „Valeriu DULGHERU: Locomotiva Dorin Chirtoacă mai are oare aburi?”
Naționaliștii ucraineni continuă să-și bată joc de românii din Cernăuți
Noua Lege a Educației din Ucraina, adoptată de deputații Radei Supreme și promulgată de Președintele Ucrainei Petro Poroșenko în luna septembrie anul curent, a nedumerit minoritățile naționale din Ucraina, inclusiv comunitatea românească. Naționaliștii ucraineni nu le pot ierta românilor din nordul Bucovinei faptul de a fi sesizat înaltele instituții și foruri europene. Protestul autorizat din 17 octombrie, ca și celelalte acțiuni publice de nemulțumire și respingere a prevederilor discriminatorii din art. 7 al legii sunt catalogate drept acțiuni separatiste, iar organizatorii acestor acțiuni de legitim protest sunt etichetați nitam-nisam drept oameni ai lui Putin și ai FSB-ului rusesc. E tocmai la modă să-ți speli păcatele dând mereu vina pe Kremlin! Așa poți să crezi că de toate nemulțumirile din țară, generate de clasa politică ucraineană, vinovat e Putin și numai Putin.
Continue reading „Naționaliștii ucraineni continuă să-și bată joc de românii din Cernăuți”
Alexandru NEMOIANU: Răspunsul Sfântului Nicolae
În anul 313 d.Chr. Împăratul Constantin cel Mare dădea Edictul de la Milano prin care persecuția creștinilor lua sfârșit. Creștinismul nu devenea religia “oficială” a Imperiului dar era recunoscut ca religie apărată sub lege. Din acel moment cumplitele persecuții anti creștine luau sfârșit și Biserica creștină putea să se manifeste pe față. Cele trei veacuri de persecuție întăriseră credința și aleseseră pe cei credincioși dintre cei necredincioși. Dar în același timp, profitând de vremi, tot soiul de învățături străine de cele ale Bisericii apucaseră să se împrăștie. Pentru a le pune capăt Împăratul Constantin a convocat un “Conciliu Ecumenic”, un sobor a toată lumea, la care să participe toți Episcopii Bisericii, care erau, atunci, peste o mie la număr. Conciliul avea ca scop să stabilească “simbolul” Credinței și să emită primele legi canonice. Dar înainte de toate acestea Conciliu trebuia să dezbată o fioroasă erezie, învățătură contrară Bisericii, și anume cea răspândită de preotul Arie. Conciliu s-a întrunit la Niceea în 325 d.Chr.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Răspunsul Sfântului Nicolae”
Carmen Druțu ONICA: Poesis
Aritmat
Măruntaie de stele
În peniţe au ritmat,
Dans sinistru,
Surâs clacat,
Coifuri de lumina Continue reading „Carmen Druțu ONICA: Poesis”
Vasilica GRIGORAȘ: Secvenţe senyu
Ipostaze: secvenţă senyu
suflete pereche –
dânsa prea decoltată
el cam deocheat
x
George ANCA: Exemplul Mahavira (versiuni)
EXEMPLUL MAHAVIRA
Mircea Eliade „From Primitives to Zen”: DOCTRINE JAINE ȘI PRACTICI DE NONVIOLENȚĂ
EXEMPLUL MAHAVIRA
(„Akaranga-sutra, I, 8, 1-3-IV-8)
Vardhamarma Mahavira („Marele Erou”) a fost contemporan al lui Buddha. Se spune că el și-a părăsit casa la vârsta de treizeci de ani și a rătăcit timp de doisprezece ani în căutarea mântuirii. La vârsta de patruzeci de ani, el a obținut iluminarea și a devenit un „cuceritor” (jina, termen de la care Jain și-a luat numele). Mahavira a întemeiat un ordin de călugări nuzi și a învățat doctrina sa de mântuire timp de treizeci de ani. A murit în 468 î.H., la vârsta de șaptezeci și doi de ani, într-un sat din apropierea orașului Patna.
1.3. Timp de un an și o lună nu s-a dezbrăcat. De atunci, Cel Venerabil, lepădându-și haina, era nud, renunțând la lume, fără adăpost (înțelept).
- Apoi a meditat (mergând) cu ochii fixați pe un spațiu pătrat dinaintea lui de lungimea unui barbat. Mulți oameni s-au adunat, șocați la această vedere; l-au lovit și au strigat.
5. Cunoscând (și renunțând) la sexul feminin în locuri mixte de adunare, el medita, găsindu-și singur drumul: eu nu duc o viață lumească.
6. Lăsând deoparte anturajul oricăror gospodari, el medita. Întrebat, nu răspundea; mergea și nu se abătea de la calea cea bună.
7. Pentru unii nu este ușor (să facă ce a făcut el), să nu răspundă celor care salută; el a fost bătut cu bâte și lovit de oameni păcătoși.
10. Timp de mai mult de doi ani a dus o viață religioasă fără a folosi apă rece; își dădu seama că singurătatea îi păzea trupul, avea intuiție și era calm.
11. Cunoscând temeinic corpurile pământului, apei, focului și ale vântului, licheni, semințe și germeni,
12. A înțeles că, inspectate de aproape, ele sunt imbibate de viață și a evitat să le rănească; el, Marele Erou.
13. Imobilele (ființele) sunt transformate în mobile, iar ființele mobile în cele imobile; ființele care sunt născute în toate stările devin păcătoase individual prin acțiunile lor.
14. Venerabilul înțelege astfel: cel care este în condițiile (existenței), acel nebun suferă durere. Știind bine (karman), Cel Venerabil evită păcatul.
Continue reading „George ANCA: Exemplul Mahavira (versiuni)”