Isabela VASILIU-SCRABA, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse

Wikipedia is not an objective resource […] in large part is controlled”. Adică acest website al Wikipediei nu este o sursă obiectivă de informare pentru că este în mare parte controlată de intelectuali cu intenții ascunse: „is a website that in large part is controlled by intellectuals who seek re-write the history…These authors have systematically yet subtly rewritten key passages of thousands of Wikipedia entries.” Dar cum poate fi controlată o enciclopedie la care zice-se că orice utilizator poate scrie? Desigur prin administratorii săi, informați instantaneu de modificările anumitor articole pe care le urmăresc. (Isabela Vasiliu-Scraba).

Motto: “Manipularea prin uniformizarea gândirii şi tendinţa de reprimare a libertăţii de expresie au rămas sechele greu de înlăturat după abolirea comunismului” (Filozofi români, SUA, 2011, p.60)*.

Lucian Blaga nutrea convingerea că după individualismul secolelor XIX si XX ar urma o convergență a eforturilor cunoașterii omenești, ceva de tipul sinergiei „transumanismului” (apud. Titus Filipaș, Transhumanismul ca o nouă sinergie? , 29 april. 2013), dar fără acea latură excesiv de utilitară tipică vremurilor noastre. Știind bine că nimeni „nu poate sări peste umbra lui, și nu poate sări nici peste marginile vremii lui”, profesorul Nae Ionescu întrezărise la rândul său că ideea „însingurării uscate și cu nimic îndreptățitei individualizări” ar putea avea o contrapondere în „bucuria comunierii” la adăpostul anonimatului. Multă vreme n-am înțeles nici ideea blagiană a cărei necesitate filozoful o dedusese din presupoziții de filozofia culturii, și nici varianta (de tentă religioasă) a unicului filozof român care a făcut școală. Inițiatorul Școlii trăiriste observa și în prefața volumului Roza vânturilor îngrijit de asistentul său (tânărul Mircea Eliade)   că lumea noastră este „pustiită de personalism” (Nae Ionescu, Prefață la selecția sa din publicistica anilor 1926-1933 editată în 1937; ediția II-a, anastasică, în 1990).

După ce am colaborat la Wikipedia.ro, mi-am dat seama că proiectul, în latura sa cea mai generoasă, ar putea fi privit ca o sinergie, ca o îngemănare de eforturi anonime spre binele public. Poate chiar așa o fi fost pornit proiectul inițial al Wikipediei, dacă ne gândim că firma Google vroia să transforme însuși   motorul ei de căutare într-un soi de „inteligență artificială” (30 aprilie 2013,Titus Filipaș; blogideologic.wordpress.com/tag/ideologia-scolilor-centrale/ ). Apoi am citit cu surprindere că “Wikipedia is not an objective resource […] in large part is controlled”. Adică acest website al Wikipediei nu este o sursă obiectivă de informare pentru că este în mare parte controlată: „is a website that in large part is controlled by intellectuals who seek re-write the history…These authors have systematically yet subtly rewritten key passages of thousands of Wikipedia entries.” Cum vedem, obiectivitatea Wikipediei este ruinată de intelectuali cu intenţii ascunse care în mod sistematic modifică anumite fișe pe care le urmăresc îndeaproape. De aceea universitățile occidentale indreaptă studenții către alte surse de informare ceva mai obiective, insistând asupra rezervei cu care să folosească informațiile furnizate de Wikipedia.

Dar cum poate fi controlată o enciclopedie la care zice-se că orice utilizator poate scrie? Desigur prin administratorii săi, informati instantaneu de modificările anumitor articole pe care le urmăresc (1). Ascunşi după pseudonime, pe care le mai schimbă din timp în timp spre a nu fi recunoscuţi, ei sunt atenţi (de exemplu) ca în ro.wikipedia.org să nu dispară atitudinea partizană (şi nu neutră cum ar trebui) perpetuată odată cu păstrarea surselor de stigmatizare colectivă a românilor (/de inoculare a ruşinii de a fi român). Ei veghează (de pildă) păstrarea variantei post-comuniste a rasismului anti-românesc datând de la 1848, din vremea lui Lajos Kossuth, maghiar incitând la ură pe motive rasiale, care scria că românii ar fi fost „o hoardă mai josnică decât vita” (Corneliu Florea, Cine tulbură liniștea Transilvaniei). Administratorii enciclopediei ro.wikipedia.org au grijă să nu dispară insultele lui H.-R. Patapievici (perpetuând părerea lui Kossuth) prin reformularea după care “românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă” (H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, 1996). Or, tocmai acestă frază au găsit cu cale s-o traducă niște nostalgici ai rasismului german (“Die Rumaenen koennen kein Volk sein, weil sie nicht mehr wert sind als eine Herde”) într-un articol închinat Hertei Muller. Continue reading „Isabela VASILIU-SCRABA, Wikipedia.ro confiscată de o mafie cu interese ascunse”

Irina Lucia MIHALCA: Înspre lumină deschidem ferestrele (poeme)

O taină începută

 

 Totul a început cu o privire

și zâmbetul tău cald – reacții spontane,

pași risipiți

prin frunzișul pământului.

 

Emoția ta și-a mea, abia desprinse de izvor,

sunt una, doar.

Suave accente se rostogolesc,

candele aprinse,

pacea și liniștea clipei.

 

O muzică siderală, seducătoare,

coboară în clarul ființei,

în note balsamice, în ritmuri călătoare,

în acorduri luxuriante.

O lume nouă ni se-nveșmântă

în sunet și lumină.

 

Gânduri în zbor, cuvinte dulci, năucitoare,

clipe captive palpită în delir

și dau năvală

în sinele deplin,

dinspre început

înspre căutarea noastră.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Înspre lumină deschidem ferestrele (poeme)”

Buchetul prieteniei

,,Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii”.

Aristotel

Doamna Vavila Popovici, o prezență remarcabilă în viața literaturii române, este înainte de toate frumoasa noastră prietenă.

Așa cum bine precizează George Danciu, cu ocazia zilei de naștere a doamnei Vavila,  prieteniile sunt întărite, adesea, și de conjunctură, dar consolidate și  pline de viață atunci când ele sunt  unse sufletește, atrase și menținute prin ceea ce are celălalt, în el, intrinsec, sau ca nevoie în împlinirea celuilalt, tocmai atunci când se află sus, în mare bucurie, sau jos, căzut la pământ, în tristețe.

Împreună cu George, și cu mulți alții, suntem într-o relație privilegiată cu doamna Vavila în care comunicarea și simțirea noastră s-a topit sufletește rupând multe din barierile pe care oamenii  le pun între ei din varii motive, deloc străine celor care mânuiesc cuvintele cu har și cu mare răspundere.

Imaginile primite, însoțite de un scurt mesaj privind biruința vieții, sunt înălțătoare.

Domnule George,

Ieri am împlinit 83 de ani. Incredibil, nu? Am pășit spre 84. Doamne ajută! Va trimit pozele făcute.

Cu prietenie,

Vavila

Continue reading „Buchetul prieteniei”

Dragoş G. UNGUREANU: Se împlinesc 100 de ani de la moartea marelui scriitor George Coșbuc

George Coşbuc (1866 – 1918) poet din Transilvania născut la Hordou. A absolvit liceul din Bistriţa-Năsăud şi studiile academice la Facultatea de Filosofie şi Litere din Cluj. Publică la revista Tribuna din Sibiu,  la revista Convorbiri literare din Iaşi şi la revistele Viaţa literară, Vatra, Foaie interesantă, Semănătorul, Scena, Flacăra din Bucureşti.

Temele lui sunt iubirea, natura, evenimente din viaţa satului, revolta socială şi Războiul de Independenţă. La 15 ani scrie prima poezie „Pe o foaie pedagogică din Ardeal” care s-a pierdut între timp. Scrierile lui sunt cu substanţă şi nobleţe, fără a se mândri, însă spunea că „poeziile mele le compun cântându-le” fiind un visător deja din tinereţe. Cel mai cunoscut volum de poezii este Balade şi Idile (1893) scris în opt ediţii, dar şi poeziile scrise la Revista Vatra: Fata mamei, Mama, Iarna pe uliţă, Pe deal, care au fost introduse ulterior în manualele şcolare. A făcut parte din colectivul scriitorilor pentru manuale şcolare „Carte de citire pentru clasa a III –a urbana”. Prima sa poezie de marcă a fost Nunta Zamfirei care are 26 de strofe, scrisă în anul 1889 după răscoalele ţărăneşti. Cu un an mai târziu se mută definitiv la Bucureşti.

A fost atras de limba greacă, de mitologia greco-latină prin simplitatea stilului, de unde a tradus ca. 500 de poezii. Deşi Coşbuc nu îşi formează reguli de scriere, el este cel care prelucrează fără a fi constrâns de un anume model. Continue reading „Dragoş G. UNGUREANU: Se împlinesc 100 de ani de la moartea marelui scriitor George Coșbuc”

Ștefan DUMITRESCU: Caragiale și Dumnezeu

 Poemul este o meditație amară, profundă, plină de un umor dulce amestecat cu o  melancolie amară asupra  istoriei neamului nostru, asupra metehnelor și defectelor poporului român,  care nu a învățat nimic din tragediile prin care a trecut. De aceea Dumnezeu și sfântul Petre  încercând să îl salveze prin corijare își pun întrebarea dacă poporul român poate fi salvat. Poemul  „CARAGIALE ȘI DUMNEZEU” ne pune tuturor întrebarea, se poate poporul român schimba,  poate  el fi  schimbat ? Se poate salva  poporul român în istorie ?

 

        CARAGIALE ŞI  DUMNEZEU

 

Ia du-te Sfinte Petre şi vezi ce mai e pe pământ,

I-a zis   Dumnezeu,

Ce mai fac noroadele mele

Pentru că aud prea multe jelete şi ţipete, şi mai mult decât toate,

mă asurzeşte zăngănitul de arme.

I-auzi ce bubuie tunurile, şi ce mai plâng bietele mame şi bieţii copilaşi!

Vezi ce mai fac popoarele ălea,

Că le aud numai plângând şi gemând…

 

Continue reading „Ștefan DUMITRESCU: Caragiale și Dumnezeu”

Alexandru NEMOIANU: Despre Dragostea de Țară

Există în momentul de față două tendințe, am putea spune încă mai exact, două ispite, de-a stânga și de-a dreapta, în exprimarea relațiilor cu realitatea covârșitoare numită “țară”. Iar în spațiul românesc, după cum se știe, ”țară” este și patria dar și țărișoarele-văi, din Maramureș și până în Țara Almăjului.
Ispita “de-a stânga” află de bine să ponegrească tot ce se referă la “țară”.
Tot ce este românesc, după acești înverșunați, este   rău, superficial, neautentic, înapoiat, etc. etc. Aceste generalități negative sunt rostite cu glas tare, fără drept de apel, cu anume bucurie și, culmea, cu aerul unor înțelepciuni speciale. Punctele de referință existențial pentru Neamul Românesc, de la Ileana Cosânzeana la Făt Frumos și de la Eminescu la Caragiale, sunt minimalizate, calomniate, întinate. Este o manifestare de, cum ziceam, înverșunare fără argument; afirmație și atâta.
Este de spus că orice generalitate, orice afirmație “la grămadă”, este din capul locului suspectă.
Ce înseamnă “tot”? Cine sunt acești “toți”? Care este relația dintre înverșunații cu pricina și restul “toților”?
Fără îndoială cei căzuți în asemenea strășnicie ar trebui să își facă, din când în când, un examen de conștiința, ar trebui să se privească în oglindă și, de vor putea fi sinceri, măcar atunci când sunt singuri, vor vedea stultiția căreia i-au căzut pradă.
Dar în plus de asta cei care se avântă în asemenea aproximații intelectuale sunt chiar cei care pierd. Deci cei care s-au erijat în procurori, avocați și judecători sunt cei care arată întunerecul lor interior. Căci capacitatea de a produce doar venin arată frustrare, oportunism, infantilism râzgâiat și neputință existențială. Chiar venite din partea unor opozanți din temperament asemenea afirmații arată lașitate, ranchiună și elementară lipsă de bun simț. Acești oameni practică cu pasiune autoflagelarea degradantă.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Despre Dragostea de Țară”

Anna-Nora ROTARU: Mă legene… m-afundă

MAREE, CU BARCA ”SPERANȚA ( ELPIDA ) ”

pictură personală pe pânză, în ulei a Annei-Nora Rotaru

 (dimensiuni 70 x 50 cm)

prezentă în volumul de poezii și picturi,  ” UT PICTURA POESIS “

***

 

MĂ LEGENE… M-AFUNDĂ…

 

Coboară asfințitul pe valurile mării…
Un soare sângeriu în agonie geme…
Că-ncet curmându-se sub pragul zării,
Se stinge pâlpâind la poalele-nserării,
Pană ce noua zi, veni-va iar să-l cheme,
Făcându-i din raze diademe…

 

Se lasă noaptea-albastră, se-nveșmântă,
Împodobindu-se-n sclipiri de miriade stele…
Valul se zvârcolește, cu mânie se avântă,
Bucăți de țărm mușcând, dureros frământă,
La fel ca-n trupul meu și-n gândurile mele,
Sihastre zboruri și rebele…

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Mă legene… m-afundă”

Mugurel PUȘCAȘ: Noapte de iarnă

NOAPTE DE IARNĂ

 

Îmi amintesc… Noapte de iarnă…
Gustând amor, păcat tacit,
Transfiguraţi de dor, în taină,
Pluteam încinşi spre infinit.

 

Era o iarna ca-n poveste,
Fulgii dansau în dalb sacou,
Calpi heruvini dădeau de veste,
Al inimilor, cald, rondou.

 

Focu-n cămin ardea molatic,
Pe masă un pahar cu vin…
Amorul nostru enigmatic,
Balsam pe suflet, dar divin.

 

Gemând uşor, cu ger la tâmple,
Trupuri boeme, jar încins,
Dulci mângâieri, delicte simple,
Ne-au izgonit în… paradis. Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Noapte de iarnă”

Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române

Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române  24 ianuarie 2018, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română, în calitate de organizație unionistă din cadrul Alianței pentru Centenarul Marii Uniri, a contribuit cu forțe mici, la crearea unei atmosfere de frățească sărbătoare la București, cu reprezentanți ai diverselor zone românești, inclusiv a Basarabiei.

Marele eveniment național – Unirea Principatelor Române, a fost sărbătorit concomitent cu lansarea noii cărți de poezie ,, Lepădarea din hamuri” de Maria Simion, membră a USELR. Protagonista întâlnirii de suflet a electrizat de această dată, nu doar prin măiestria de moderatoare, ci și prin recitalul de versuri, marcate de puternice sentimente patriotice ale unei unioniste vibrând de iubire, mândrie de neam, grijă pentru prezentul și viitorul României. Tradițional, la evenimentul de la Centrul de agrement ,,Bingo Chez Gabi”, local care găzduiește faimoasele serate literar-muzicale organizate de Maria Simion, publicul a fost delectat cu inspirate discursuri ale unui șir de personalității din viața culturală a ambelor Maluri de Prut.

Poeta Clara Mărgineanu, membră a Uniunii Scriitorilor din România, a copleșit atât prin aspectul lirico-filosofic al viziunii expuse, cât și prin căldura unui suflet împlinit prin susținerea talentului bunei sale prietene, Maria Simion. A copleșit publicul și prietena poetei, jurnalista Daniela Badea, care a semnat postfața noului volum, iar pentru a participa la eveniment, a parcurs o impresionată distanță, sosind din Italia. Oratoarea și-a exprimat încântarea pentru sinceritatea si intensitatea trăirilor poetic exprimate, deopotrivă cu alesele calități ale personalității autoarei. Tot mai intens valorificata platformă culturală a Mariei Simion, de colegii de echipă de la Chișinău, a abundat în lacrimi și îmbrățișări între romanii de pe cele două Maluri ale Prutului, Chișinăul fiind reprezentat de Delegația USELR. Aceasta a fost formată de poetul, Prof. Ștefan Sofronovici, cercetător științific la Academia de Științe a Moldovei, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și de președinta Uniunii Scriitorilor Europeni de Limbă Română, Prof. Diana Ciugureanu-Zlatan, teleradio-jurnalistă, cantautoare, textieră. Cei doi vorbitori au comentat și au declamat cu pasiune, poeme din cartea lansată, i-au înmânat cadouri din partea întregii echipe de 170 de membri și au apreciat înalt rarisimul exemplu de dăruire misionară în numele unionismului și al culturii, demonstrat de Maria Simion.

Sugestiva susținere a platformei culturale a poetei, din partea celor 30 de filiale ale Asociației Culturale ,, Pro Basarabia și Bucovina”, membre ale Alianței pentru Centenarul Marii Uniri, se manifestă tot mai pregnant, prin participarea la acțiunile recente, a Președintelui Marian Clenciu. Actrița Doina Ghitescu, interpreți de diverse vârste, de la Vanghele Gogu, la elevi, precum și Maeștri ai folk-ului românesc: Dana Florian, Cristinel Dohatcu, Viorel Ștefănescu, Ion Ioniță, au sensibilizat inimile reunite în hora românească. Drapele tricolore răvășeau la lacrimi, frații reuniți. Pentru a fi o gazdă ospitalieră, protagonista întrunirii a fost prezentă timp de 12 ore, alături de toți invitații însetați de poezie, muzică și comuniunea spirituală redobândită de romanii de pretutindeni. Astfel, evenimentul a constituit un prilej pentru stabilirea noilor idei de proiecte unioniste. Primul dintre acestea, a fost discutat cu emoții, de poeta Clara Mărgineanu și Delegația USELR, care vor anunța în curând, despre preconizata serată literar-muzicală la Clubul ,,Poduri de Dor” al Bibliotecii Naționale de la Chișinău. Continue reading „Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română cu sediul la Chișinău, a sărbătorit la București, Unirea Principatelor Române”

Corina Ligia PĂTRAŞCU: Poeme

VISUL

fugeau lumile dintr-o secundă

mâna dreapta a Domnului răsfira iţe

într-un război  din care se ivea

un covor fermecat multicolor

multicelular şi multidimensional

pe care am urcat să te caut…

 

au ţâşnit luminile printre

coastele  pământului

împărtăşindu-mă apoi

m-au întors în mână stângă

 

se făcea că…

toate lumile se prefăcuseră

în stane de piatră-

capetele mângâiau pământul

picioarele, cerul

 

Continue reading „Corina Ligia PĂTRAŞCU: Poeme”