ÎN FORMĂ CONCRETĂ
În această viață,
am ales… să fiu Om;
lăsându-mi aripile-n Cer
pe o poliță, am coborât
podul din culori fantastice
prăbușită,
m-am arătat lumii
inocentă și nudă
fără să fi gustat din
Pomul Cunoașterii,
m-am înfricoșat,
doar când florile
îmi suspinau din palmă
copacilor le cădeau frunze
când mi-ai căzut drag,
îngerii ne priveau dulce
printre nori străluceam
ca sorii, când macii
fierbeau lângă noi.
VÂND ROCHIE DE MIREASĂ
bătăi de joc…
ritmuri nebune deșiră încheieturile
o pală de vânt mă surprinde
dezvelindu-mi misterele
de deasupra coapselor
ielele pocnesc între degete
colțul unde sunt fisurată
de aproape se aude
descântecul zânelor
într-un vortex,
nemurirea îmi zboară emisferele
alerg polii prin minusuri și plusuri
în măruntaiele pământului germinez
scurm tuneluri
nasc labirinturi
fără ieșire-
să nu mă răzgândesc
arunc inelarele
la răscruci de vânturi
rochia albă de mireasă
stă atârnată și grea
de umerii mărului…
strig:
vând rochie
rochie de mireasă…
De când s-a cuibărit
arde-nflăcărat pe boltă,
ceru-i senin
stelele lucesc
e trează și luna…
DESFRUNZITĂ Continue reading „Corina Ligia PĂTRAȘCU: Vând rochie de mireasă (poeme)”
VISUL