Clipa purificării
Păşesc uşor
cu sfiala magnoliei
pe ramul brumat
ţi-aud glasul plăcut
puţin răguşit
care mă scoate din
făgaşul mărunt
al oboselii
şi tresar
văzându-ţi ochii verzi
cu flugere scurte şi vii.
Am un simţământ
uşor de indicat
dar nu la fel de uşor
de explicat
pot spune doar
că inima a pornit
în galopul
cailor înaripaţi
spre clipa purificării
confirmare a iubirii.
————————————
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
23 martie 2018
Arată-mi locul unde să te găsesc
Sub un cer incert, ascult cum cântă tăcerea
– “ încă o zi a mai trecut fără tine ”
cu voce slabă mă chemi.
Desprins uşor din adâncuri, în noi e cuvântul,
în zborul lui spre inimile noastre.
Printre oglinzile mişcătoare – un labirint
spre capătul speranţei – stau mărturii
inscripţii pe pietre, papirusuri şi ceruri.
Arată-mi locul unde să te găsesc!
Stau cu privirea înspre tine,
în soare te caut,
clepsidra îmi cântă cadenţa nisipului,
între două respiraţii
ascult cum creşte secunda,
privesc cum îşi închide pleoapa,
cu fiecare val număr clipele
ce se-ntorc la ţărm.
Un gest de uimire las în fiecare scoică –
un fir prelungit în undele noastre.
O stea s-a născut în fiecare copil,
o taină a adormit în fiecare ceas.
Arată-mi locul unde să te găsesc!
În larg a pornit corabia noastră,
pătrunde în abisuri,
precum pescăruşul, străpunge timpul,
seamănă vise, deschide cărări de lumină,
culege azurul cu vântul prielnic
ce suflă prin clopoţei şi-ntinsele pânze albe,
cu echipajul spre nemurire,
pluteşte liniştită peste valuri.
Arată-mi locul unde să te găsesc!
Tu care ţii în mâini oglinda
– un întreg univers – eşti vântul şi marea,
corabia, căpitanul şi echipajul.
Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Poesis”
Anual în luna martie, când marcăm ziua de naștere al marelui clasic al literaturii ucrainene T.Gh. Șevcenko, în școli, licee, biblioteci, cămine culturale, redacții, au loc diferite manifestări – prezentări de carte, expoziții, lecturi literare, seri comemorative, întâlniri cu scriitori și ziariști etc.
Anual la CIE Cupca au loc felurite măsuri dedicate Cobzarului ucrainean. Am relatat deja despre expozițiile de ziare, cărți, despre relatările privind traducerea operei șevcenkiene de către poetul sucevean Ion Cozmei, despre tematica lecțiilor susținute…
Recent a avut loc un montaj-literar susținut de elevii claselor a V-a și a X-a despre viața și opera poetului. Elevii au citit și au înscenat fragmente din viața și copilăria sa, au declamat versuri, iar elevii clasei a V-a Vasile Alerguș și Maxim Țugui au interpretat la saxofon o melodie pe versurile lui Taras Șevcenko.
La pregătirea acestei măsuri a contribuit nemijlocit profesoara de limba și literatura ucraineană și ucrainologie, doamna Mariana Alerguș.
Sincere mulțumiri părinților acestor copii care au avut grijă de costumația lor.
Asemenea măsuri educă la elevi dragostea față de marii înaintași ai literaturii clasice, dar și cunoașterea perfectă a vieții și operei lor.
————————–
Eleonora SCHIPOR
Cupca, Ucraina
23 martie 2018
ȘI GER PESTE TOT
… sărutul din poartă îndrepta o noapte stâlcită
era muțenie totală din muză,
negurile erau înghesuite-n zăpada de dincolo de drum,
drumul amuțit de-a dreptul, se lăsa schingiuit de ger,
și ger peste tot !
ger peste tot …
că mi se făcea o greață teribilă,
viața nu scotea o vorbă !
uneltise mereu, și mereu, și mereu contra visului,
uneltise tot mai mereu împotriva-mi eului …
se hrănise pe alese cu amintirile paștizate
și Dunărea era atât de departe, atât de departe …
nu-mi închipuisem această banchiză
loveam cu călcâiul să fac o copcă …
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: Și ger peste tot…”
Buna Vestire
Sfânt este anotimpul zămislirii
Ce scoate inimile din robire
Şi clipa de-nceput a mântuirii,
Adusă-n taină de Buna Vestire.
Când Dumnezeu îşi arată iubirea,
Trimite îngerii să binevestească,
Vede în crinul alb neprihănirea
Din care Iisus urmează să se nască.
Arhanghelul Gavriil coboară
Trimis din cer de Însuşi Dumnezeu,
Să vestească nenunţita Fecioară
Că va fi Maica Sfântă a Fiului Său.
Când află vestea că a fost aleasă,
Fecioara Maria tresaltă de uimire,
Duhului Sfânt îi devine mireasă,
Spre a aduce-n lume pace şi iubire.
Preacurata Fecioară se împodobeşte
Cu cel mai de preţ dar trimis de Sus,
Din puritatea ei lumea se mântuieşte,
Prin naşterea Mântuitorului Iisus.
––––––––––––
Ștefania PETROV
București
Martie 2018
ULTIM FESTIN
Nu întreba nimic… Stai lângă mine!…
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.
Nu întreba nimic… Uite cum plouă!…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti… Nu te mai simt a mea.
Eşti tristă, ştiu… Nu te mai pot atinge
Să-ţi mângâi tâmpla… Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta, vetuşti vom stinge
Ce-a mai rămas din iarnă, jar, în noi.
E primăvara, totul se topeşte,
Priveşti cu ochi senini şi visători,
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.
La Marea Schisma, în anul de grație 1054, populaţia globului, circa 200 de milioane, trăiau la cheremul tiranilor tribali, cu superstiţii, boli, foamete, razboaie. Progresul generat de Europa, face ca azi șapte miliarde să trăiască în condiţii incomparabil mai bune. Expectativa de viaţă e de trei ori mai mare.
Religia iudaico-creştină a depăşit superstiţiile, credinţa oarbă în caracterul ciclic al timpului şi a introdus noţiunea lineară de progres. Imitaţia Creatorului, Imago Dei, obligatorie pentru fideli, face ca omul, devenind el însuşi creator, sa stăpânească el natura, nu invers, ca la pagânii idolatri. Papalitatea a sacralizat în sec. 11-13 moștenirea Romei, Atenei și Ierusalimului, persoana, statul de drept, libertatea de mișcare și de exprimare, rațiunea și școala, etica și morala, fundamentul civilizației occidentale.
Mănăstirile au salvat cultura latină periclitată de năvălirea barbarilor, au propagat valorile muncii fizice și intelectuale, au devenit şi primele întreprinderi cu evidenţa costurilor şi a profitului, care era reinvestit, folosit pentru noi investiţii, nu imediat consumat. Înălţarea catedralelor era modelul vizibil al investiţiilor mai multor generaţii.
Puţini la număr, călugării descopereau și promovau tehnologii productive. În evul mediu o treime din Europa era condusă direct de Biserică romană, în limba latină, cu codul canonic romano-catolic, acquisul comunitar de azi, adica totalitatea drepturilor și a obligațiilor comune care decurg din statutul de stat membru al Uniunii Europene, din care face partie de jure și România din 2007.
Europa nu e numai un loc geografic, ci înainte de toate e o noţiune culturală şi istorică, care s-a forma prin forţa creştinismului, el domină din toate punctele de vedere, este elementul central şi definitoriu al întregii istorii a continentului nostru.
Creştinismul a imprimat continentului identitatea proprie, care s-a consolidat pe antichitatea clasică greco-romana, dreptul roman, etica și morala şi pe diferitele contribuţii etnice, mai ales germanice, şi culturale de a lungul secolelor. Se poate afirma pe bună dreptate, credinţa creştină a format cultura europeană, lăsând la o parte ruptura dureroasă dintre Occident şi Orient, Marea Schisma din 1045.
Continue reading „Viorel ROMAN: Dilema germană/Constituția europeană”
I-a fost dat să vină pe lume în ziua de 22 martie a unui an cam greu, 1944. Pe stil vechi sărbătorim în această zi 40 de sfinţi.
Aşa a vrut soarta, probabil, ca tot într-o zi de primăvară să plece subit, neaşteptat, pe alt tărâm. Iată că la 18 martie, anul curent, s-au împlinit deja 10 ani de când nu-l mai avem printre noi. Nu-i mai auzim vocea cu un tembru deosebit, nu-i admirăm statura dreaptă şi ţinuta-i demnă. Profesorul, publicistul, autorul de cărţi, omul şi crăsneanul Nicolaie Motrescu a plecat într-un martie al anului 2008 spre zările albastre. A fost şi a rămas pentru totdeauna fratele mai mic al regretatului poet crăsnean Ilie Motrescu.
A fost un bun român, un mare patriot al neamului şi baştinii chiar şi în acele vremuri de restrişte, fapt pentru care a suferit toată viaţa. Alături de regretatul său frate Ştefan Motrescu, fizicianul cu suflet de poet, a ţinut făclia românismului aprinsă acolo, în Crasna lor dragă, susţinuţi şi îndemnaţi şi de ceilalţi fraţi şi unica lor soră Maria.
A reuşit să scoată (mai mult pe cheltuială proprie) în cei 64 de ani cât i-a fost hărăzit pe acest pământ 3 cărţi de valoare pentru baştina-i dragă:
„Biserica „Sfânta Treime” din Crasna”,
„Crasna Bucovinei” – publicistică,
„Crasna Bucovinei” – folclor.
La un an după neaşteptata-i dispariţie subsemnata a scos de sub tipar cartea „Ca bradul la poale de munte” în memoria şi amintirea-i luminoasă…
Profesorul, publicistul, folcloristul Nicolae Motrescu avea încă multe de spus şi de scris… dar n-a reuşit să ducă la bun sfârşit intenţiile, să-şi realizeze visele…
Aşa i-a fost hărăzit…
Pe urmă, acel lucru început de dânsul, adunarea şi selectarea folclorului crăsnean, l-a continuat, luptând cu greutăţile vieţii, draga lui soră d-na Maria Motrescu-Popescu.
Iar nouă nu ne rămâne decât să facem ceva frumos în amintirea sa, să nu uităm acea urmă de neuitat, înveşmântată în cărţi, ziare, fapte bune, activitate intensă, demnitate, curaj, profesionalizm, corectitudine, mândrie şi românism de care a dat dovadă neuitatul om şi crăsnean Nicolae Motrescu.
——————————–
Eleonora SCHIPOR
Cernăuți
22 martie 2018
Pas în doi (3)
dacă mă mai iubeşti
pune-mi toamna în ochi
şi scutură-mi gândul cu tine
din copacul care mă privește
de când am schimbat
verdele frunzelor mele
pe bruma zborului tău de pe tâmple
mă arunc în tine ca-ntr-o fântână
în ochiul tău stâng
îmi las dorința sub pleoapă
la uşa sufletului tău
apoi umblu tiptil cu pașii mici
mă tulbur mă înfior te respir
pe sub oase se-aprind licurici
inima ta bate pentru amândoi
tu respiri și pentru mine
mirosim amândoi a floare-a iubire
dacă mă mai iubeşti
lasă-mă să păşesc desculţă
pe iarba ta
să te iau de mână să plutim orbi
să ne lovim de lucruri de oameni de pomi
deschide-ți sufletul și lasă-mă să trec
cu hergheliile mele de fluturi
de îngeri beți
fără tine nu aș mai fi
îmi ești aer lumină și sânge
să ne-aruncăm din înalturi îți zic
unul în altul ținându-ne de mână
într-un vertij aiuritor
o, câtă spaimă se arată
parcă am zbura pe cai înaripați pe fluturi
în schimb nu-mi vine să cred
că te ating pe suflet și că îmi e frig
dacă mă mai iubești
spune-mi poveşti
despre zboruri căzute din stele
şi lasă-mă să mă ascund de mine însămi în tine
eu sunt o pasăre migratoare
dragostea mea
——————————————–
Adriana Popa & Petre Ioan Creţu
Timișoara, Timiș & Slobozia, Ialomița
21 martie 2018
Sculptură de Marie-Paule Deville Chabrolle, Franța n. 1952
*
Aseară în somn m-ai căutat
și azi din nou te zbați neliniștit
zadarnic prefăcându-te că dormi.
Căci împreună până-n Ceasul Învierii
rămâne-vom, așa că lasă-mă s-ascult –
din nou cuvintele pe care-n vis le murmurai.
Yalal ad-Din Rumi (1207 1273)
Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg
***