ȘI GER PESTE TOT
… sărutul din poartă îndrepta o noapte stâlcită
era muțenie totală din muză,
negurile erau înghesuite-n zăpada de dincolo de drum,
drumul amuțit de-a dreptul, se lăsa schingiuit de ger,
și ger peste tot !
ger peste tot …
că mi se făcea o greață teribilă,
viața nu scotea o vorbă !
uneltise mereu, și mereu, și mereu contra visului,
uneltise tot mai mereu împotriva-mi eului …
se hrănise pe alese cu amintirile paștizate
și Dunărea era atât de departe, atât de departe …
nu-mi închipuisem această banchiză
loveam cu călcâiul să fac o copcă …
măcar o copcă !
nu ținusem vreodată undița-n mână,
dar strecuram de momeală perechi de câte 20 de ani,
dar cifra nu mai era chiar așa de rotundă
și zecimalele mi se cuibăreau în gleznă,
știu,
nu mai era fir de iarbă …
chiar și dădusem fila !
era a patra cataractă, dar încă atâta pustiu,
dar izvorul e proaspăt, e limpede, e viu …
dar din sus veneau puhoaiele trecutului,
riscam apa sâmbetei,
noaptea nu-mi vrusese vorbi,
avusesem câteva ademeniri însă … însă !
ceva își înfige hălcile-n vis
și visul recurge la banderola albă,
gerul simte și mușcă, mușcă, mușcă …
idiosincrazii despletite își lipesc buzele de perete,
dau iama clipe decrepite,
desenul se lasă zgâriat pe cercul polar,
țâșnesc milioane de aurore,
curcubee stinse mai au în ugere lapte …
și-aș pleca –ntr-un plâns de lumânare,
sărutul din poartă mi-a promis să mă-ndrepte …
și teiubescul se aruncă despuiat în zăpadă,
LACRIMĂ NĂSCUTĂ DIN IUBIRE PENTRU POEM
se zloboadă …
… frunte-mi plecată-mi ție, Cititorule !
——————————
Marin BEȘCUCĂ
Saldabagiu De Munte, Bihor
23 martie 2018