Dragii mei enoriași! La mulți ani cu sănătate, pace și bucurii!
Resetarea Neamului. La cumpăna dintre ani sunt rânduite o serie de evenimente religioase și laice cu profunde semnificații spirituale și ideologice. În acest domeniu Biserica s-a dovedit a fi o adevărată maestră, menită să redea speranțele fiecăruia în parte și tuturor laolaltă. Este încă o dovadă că Biserica a fost mama neamului românesc, cum spunea Mihai Eminescu. O instituție care-și va sărbători peste puțin timp două milenii de conviețuire cu poporul român, o instituție care i-a cunoscut neamului românesc bucuriile și necazurile, înălțările și decăderile, victoriile și înfrângerile, speranțele și deznădejdile. Cu posibilitățile și cu metodele ei, bazate pe învățătura Mântuitorului Iisus Hristos transmisă nouă prin Sfântul Apostol Andrei, prin ierarhi și preoți, prin călugări și misionari, Biserica a reîncărcat de fiecare dată bateriile spirituale, a convins pe fiecare în parte și pe toți laolaltă că nu e totul pierdut, că mâine este o nouă zi, că o luptă pierdută nu înseamnă și un război pierdut, vă Viața este mai puternică decât moartea, că Binele este mai puternic decât răul. Ne-a învățat că deasupra tuturor este un Creator și un Conducător al lumii, care știe și poate totul, că nimic nu se petrece pe lumea aceasta fără știrea și fără voia Lui. Ne-a învățat că suntem fii lui Dumnezeu, că El ne iubește și nu ne părăsește niciodată, că nu suntem singuri și neputincioși în lume, atâta timp cât suntem cu El.
Vine 30 Noiembrie, sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei. Aflăm că acesta a fost primul dintre apostoli, pe care Mântuitorul l-a chemat la propovăduire, aflăm că acest apostol a venit pe pământ românesc și a semănat primele semințe ale Evangheliei lui Hristos în sufletele strămoșilor noștri. Ni se umple sufletul de bucurie, aflând că suntem unul dintre puținele popoare din Europa de azi, care se poate mândri că a primit creștinismul din secolul întâi, din gura unui Apostol. Popoarele din jur, vecinii noștri, au primit și ele, rând pe rând, creștinismul în veacurile VII-X. Mai aflăm cu bucurie că la noi creștinismul nu a fost impus cu forța, la porunca unui conducător politic, ca la vecini, ci el s-a răspândit pe-ncetul, începând de la păturile sociale cele mai modeste până la familiile conducătoare. Din cauza aceasta și rădăcinile religiei creștine sunt mai puternice la noi, fiindcă ele s-au altoit pe-ndelete pe rădăcina și tulpina vechilor religii dacice, precreștine, și trecerea a fost firească, nu violentă, forțată, ca la alții. Învățăm cu acest prilej, din experiența strămoșilor noștri, că această învățătură dumnezeiască, pe care am avut privilegiul s-o împărtășim, avem datoria sfântă s-o transmitem și noi mai departe generațiilor viitoare, vie și lucrătoare, nealterată și nefalsificată. Sărbătoarea aceasta ne întărește convingerea că avem în preajma lui Dumnezeu pe unul dintre cei mai apropiați prieteni ai Săi, pe Sfântul Apostol Andrei, un rugător pentru neamul românesc. Nu va lăsa Dumnezeu să piară un neam precum cel românesc, care I-a zidit casă în sufletul lui, în vatra fiecărei localități, L-a slujit și L-a iubit, I-a dat sfinți și martiri.
Vine 1 Decembrie, alt prilej de sfântă aducere aminte, când s-a realizat România Mare, visul de veacuri al Neamului românesc, unirea politică a tuturor provinciilor românești într-un singur stat unitar și independent. Este ziua astrală a românilor, ziua în care Dumnezeu le-a împlinit visul, rugăciunile și le-a răsplătit nenumăratele jertfe. Strămoșii ne învață în această zi că Țara este darul sfânt, pe care Dumnezeu îl face unui Neam la venirea lui în lume, spațiul sacru în care Neamul respectiv își săvârșește menirea ce i-a fost dată pe pământ. Pentru Țară se jertfesc mii și mii de fii ai Neamului, în pământul Țării își zidesc casele, bisericile, școlile, spitalele, își sapă mormintele, își cultivă holdele, aici își cresc și-și hrănesc pruncii. Pământul sfânt al Țării trebuie apărat de hoardele hămesite de aproape și de departe cu prețul vieții. El nu e de vânzare, nu se scoate la licitație, bogățiile solului și ale subsolului, ale apelor și ale văzduhului sunt bunuri cu care ne-a dăruit Dumnezeu pentru a supraviețui până la sfârșitul veacurilor, sute și sute de generații. Tocmai de aceea ele trebuie apărate, păstrate, ocrotite cu grijă, pentru că fii, nepoții, strănepoții și strănepoții strănepoților noștri să se poată înfrupta din ele. 1 Decembrie este cea mai sfântă lecție de istorie pe care ne-au dat-o înaintașii noștri.
Vine Sfântul Nicolae, bătrânul acesta pogorât parcă din altă lume, cu chip de bunic iubitor, cu zâmbetul pe buze și cu sacul plin de jucării, de dulciuri și de speranțe pentru tinerele generații și nu numai pentru ele. Într-o lume încruntată, sfâșiată de ură și de războaie interne și internaționale, într-o lume egoistă, rea, dedicată câștigului, banului, averii, plăcerii și puterii, vine acest sfânt al bunătății, al milei și al dăruirii, arătându-ne că sunt valori mult mai mari decât cele pentru care ne sacrificăm noi viața. Ne arată că înaintea lui Dumnezeu tocmai bunătatea, mila și iubirea, viața cumpătată și înțelept chivernisită sunt valori fundamentale, care ne asigură un loc în împărăția Lui. Celelalte pentru care consumăm atâta timp și energie sunt în fața Lui praf și pulbere în vânt.
Vine vremea colindelor, a colindătorilor, vine Sărbătoarea Crăciunului cu toate bucuriile și speranțele ei. Fiecare creștin se pregătește să fie demn de cinstea de a retrăi această Sărbătoare sfântă. Pentru aceasta ține postul pregătitor după puterile sale, se spovedește și se împărtășește, adică își curăță și-și primenește sufletul, pentru a avea ,,haina de nuntă”cuvenită la Sărbătoarea Sărbătorilor. Preotul umblă din casă în casă și aduce vestea cea mare, ca să nu rămână nimeni neștiutor de acest eveniment. Nu este o altă sărbătoare din timpul anului, căreia să-i fi fost dedicate atâtea colinde și cântări duioase. A fost o bucurie generală, o bucurie fără seamăn, că se naște Fiul lui Dumnezeu, că Dumnezeu s-a împăcat cu neamul omenesc. Și Hristos se naște în Biserică, în casa fiecăruia, dar, mai ales, în sufletul fiecăruia. Se naște în sufletul, în inima fiecăruia, chiar dacă acest locaș ar semăna cu peștera dobitoacelor din Betleem. Omul vechi, omul păcatului, renaște la Sărbătoarea Nașterii Domnului o dată cu Hristos. Are șansa extraordinară de a deveni alt om, cu Hristos și pentru Hristos. Vin rudele de aproape și de departe și se regăsesc cu toții la aceeași masă, în aceeași casă, își aduc aminte de cei ce nu mai sunt, de vremea copilăriei și a tinereții. Nici o altă sărbătoare nu ne reunește și nu ne solidarizează precum Crăciunul.
Vine Anul Nou, un alt prilej de resetare, de reîncărcare a sufletului cu speranțe și proiecte de viitor. Sfântul Vasile ne poate servi ca cel mai frumos model de conviețuire cu semenii, de dăruire pentru binele societății. Moș Vasile este doar cel care a înființat spitale (bolnițe) pentru cei suferinzi și nevoiași, orfelinate pentru copiii fără familii și posibilități, azile pentru bătrânii fără de speranță. El a ajutat pe cei neajutorați, a învățat pe cei neînvățați, a mângâiat pe cei în suferință. Ce model de viață și de activitate, ce ideal mai frumos decât acesta își poate propune un creștin!
Vine Boboteaza sau Botezul Domnului Iisus Hristos. Preotul umblă iarăși din casă în casă și botează oamenii și casele, natura întreagă, pământul, apele și văzduhul. Este o primenire a Omului, dar și a Naturii, este o primenire a Creației lui Dumnezeu. Domnul Hristos, ajuns la maturitate, pornește de acum în lume să-Și propovăduiască învățătura, să vindece bolnavii, să învieze morții, să mângâie și să construiască o religie menită să conducă lumea la mântuire. Pentru ca această religie să reziste, pentru ca ea să-și împlinească menirea, Domnul Hristos a pecetluit-o că Sfântul Său sânge, cu Sfânta Sa jertfă.
Iată cum, prin rânduiala aceasta a Sărbătorilor de la cumpănă de ani se reînnoiește, se resetează, Omul și Natura, întreaga Creație a lui Dumnezeu, urmând apoi să-și reia drumul vieții, drumul istoriei, cu altă forță, cu altă speranță, cu altă încredere. Când avem garanția că nu suntem singuri, că Dumnezeu este cu noi și în noi, avem mai mult curaj, mai multă putere, mai multă credință și mai multă nădejde. Piedicile nu mai sunt piedici, bolile nu ne mai înspăimântă, moartea nu ne mai înfricoșează, greutățile nu mai sunt atât de grele, crucea vieții nu ne mai prăbușește. Atâta timp cât Hristos este cu noi, nimeni nu va putea sta împotriva noastră. Amin.
*
Cuvinte duhovnicești. Redăm un cuvânt de folos sufletesc pentru fiecare dintre noi, mai cu seamă acum, în vremea postului, al Sf. Tihon din Zadonsk. Iată-l: ,,Vezi că o mioară care s-a rătăcit de turma ei aleargă, zbiară și le caută pe celelalte, până când iarăși le găsește. Asemenea i se cuvine să facă și creștinului aceluia care din nevrednicie și neascultare s-a depărtat de turma oilor lui Hristos: să caute, să ceară, să bată și să plângă, până când se va alătura acestora din nou; și dimpreună cu David să-I ceară Lui, rugându-se stăruitor: „Rătăcit-am ca o oaie pierdută, caută pe robul Tău” (Ps. 118, 176). Se depărtează de turma lui Hristos tot nelegiuitul, desfrânatul, preacurvarul, tâlharul, furul, șperțarul, cămătarul, necăjitorul, vicleanul, clevetitorul, bețivul, iubitorul de plăceri trupești, vorbitorul de rău, mâniosul și alții asemenea lor; fiecare dintre aceștia este o oaie pierdută, care s-a rătăcit de turma lui Hristos. Căci oile lui Hristos ascultă de glasul Lui, după cum El Însuși zice nouă: „Oile Mele ascultă de glasul Meu” (Ioan, 10, 3). Și chiar de socotesc unii ca aceia că se găsesc și ei în turma Mântuitorului, prin firea lor sunt străini de aceasta și vor rămâne străini de Hristos Însuși și de viața veșnică până când nu se vor întoarce cu adevărat, unindu-se cu turma Lui. Întâmplarea și cugetarea aceasta te povățuiește să te cercetezi pe tine, căutând dacă nu cumva, din nepăsare, te-ai rătăcit și tu de turma lui Hristos. Și dacă vei zări în conștiința ta această pustiire, nu zăbovi să te întorci prin pocăință, lacrimi și suspine, până când mai este încă vreme și mai sunt deschise porțile binecuvântatului sălaș al oilor lui Hristos, în care intrăm prin pocăință și credința cea adevărată.”
*
Suflet călător(VIII). În bocetul din Mehedinți moartea este ceva firesc, normal, face parte din viață, este o prelungire a vieții. Sufletul, asemenea unui șofer, își parchează mașina, adică trupul, și pleacă mai departe cu toate cunoștințele, amintirile și sentimentele sale. Pătrunde într-o altă lume, o lume spirituală, proprie de acum sufletului. Altfel spus, moartea este o reîntoarcere acasă a sufetului din care s-a desprins la nașterea omului în lume. Moartea și viața constituie un ciclu complet al existenței, o rânduială a Creatorului. Moartea e necesară și benefică.
Să ne amintim de poveștile copilăriei și mai ales de Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, repovestită atât de frumos de Petre Ispirescu. Viața pământească își are frumusețile și plăcerile ei, dar până la o anumită limită, până la o anumită vârstă, după care omul începe să caute moartea ca pe o necesitate, ca pe o izbăvire, ca pe o intrare în normalitate.
Așa a înțeles poporul român taina vieții și a morți, iar această concepție extraordinar de optimistă a transpus-o în versuri și în melodii inegalabile. Numai un popor cu o vechime milenară, cu o statornicie neîntreruptă pe aceste meleaguri, cu o capacitate de înțelegere și de sinteză rar întâlnită putea să creeze asemenea nestemate ajunse până la noi.
Cartea Domnului Cornel Boteanu salvează de la pieire aceste comori ale sufletului românesc, amenințate cu dispariția, date fiind transformările fără precedent ale satului românesc contemporan. Domnul Boteanu se dovedește a fi nu numai un culegător de folclor, ci și un om de știință, capabil să analizeze cu profesionalism produsul folcloric. Meritul dumnealui este extraordinar, fiindcă această lucrare o săvârșește pe ultima sută de metri, în sensul că poate generația de bătrâni care mai știu și mai practică aceste cântece funebre nu va mai avea posibilitatea să le lase drept moștenire generațiilor tinere. Ele vor rămâne însă înmagazinate în cartea Domnului Boteanu, ca într-un sipet în care a fost adăpostită o comoară de mare preț.
*
In memoriam: Acad. Ștefan Pascu(V). Abia în 29 octombrie 1981 am avut prilejul să intru în posesia prefeței și referatului Domnului Ștefan Pascu!
Am ajuns la Domnul Ștefan Pascu, la Institutul de Istorie și Arheologie. M-a primit bucuros. Mi-a dat prefața s-o citesc și ,,să văd dacă-mi place”. Nici măcar n-am sperat vreodată, ca un om de valoarea dumnealui să scrie atât de frumos despre lucrarea mea! Pentru prima dată m-am simțit, într-adevăr, om! Eram conștient că sunt multe exagerări, dar având în vedere că rândurile acelea erau scrise spre a fi publicate, iar acest om le semna, îmi dădeam bine seama că, pe lângă exagerarea, pe care o făcea pentru a mă încuraja, fără îndoială, e și ceva adevăr. Cuvintele Domnului Pascu din prefața și referatul la cartea Nicolae Iorga. Concepția istorică mi-au întărit convingerea, că sunt pe drumul cel bun, că sunt și eu în stare să fac ceva. Credeam că de atunci înainte, în afară de cele ale teologiei și cele vitale, nu aș pune altceva mai presus ca valoare decât studiul și scrisul. Eram conștient că s-ar putea să mi se întâmple multe șicane și greutăți în viață de atunci înainte. Totuși, recunoașterea pe care mi-a făcut-o Domnul Pascu avea să însemne pentru mine platoșa cu care urma să trec prin toate cu fruntea sus, rămânând eu însumi. Numai viață și sănătate să-mi fi dat Dumnezeu și eram hotărât să nu contenesc toată viața de a zgândări de porțile veșniciei.
Domnul Pascu era foarte ocupat. Îi trimiseseră din SUA o carte a sa pentru corectură încă din august, dar n-o primise decât de câteva zile. Făcea eforturi mari ca s-o termine cât mai repede spre a trimite-o înapoi. Mi-a vorbit de câteva proiecte de-ale sale aflate în faze de definitivare, de unele cărți aflate în curs de tipărire. Mi-a vorbit foarte frumos, prietenos. Mi-a spus: ,,- Obligația dumneata față de mine este pe linie morală! Aș dori să nu abandonezi această muncă. Avem nevoie de istorie ca de pâine, iar din generațiile dumneata prea puțini sunt tinerii, care să îmbrățișeze cu pasiune adevărată munca de cercetare. M-aș bucura dacă această lucrare ar însemna începutul adevărat, dar nu și sfârșitul muncii dumneata într-ale cercetării istorice!”
I-am spus de cele afirmate de nefericitul întru pomenire consilier cultural de la Craiova, la vederea manuscrisului cu Iorga: ,,- Mă, băiatule, păcat de banii plătiți la dactilografă și de hârtia consumată! Puteai s-o folosești mai bine la altceva!” Domnul Pascu s-a amuzat foarte mult de asta. ,,- Și ce zici că este ăla?” ,,- A fost consilier cultural la mitropolie, acum e pensionar!” ,,- Și ce-a învârtit în viața lui?” ,,- A stat consilier!” ,,- Și altceva?” ,,- A scris predici, reportaje de la sfințiri de biserici, despre vizitele mitropolitului și altele de felul acesta!” ,,- Mai trăiește?” ,,-Da!” ,,- Păcat! Când îți apare cartea, să-i trimiți un exemplar, dar fără dedicație. Cuvintele nu-și au rostul în asemenea situații!”
L-am invitat pe Domnul Pascu la restaurant, dar s-a scuzat că ,,a promis acasă că se reîntoarce imediat după program!”
Cartea Nicolae Iorga. Concepția istorică a rămas încă mulți ani la Editura ,,Scrisul Românesc” din Craiova. A fost înscrisă de trei ori în planul editorial al editurii, dar eliminată de Consiliul Culturii, ,,statul-major” al cenzurii acelor vremi. Un referat făcut de un oarecare Silvestru Patița de la acea instituție, mi l-a dat redactorul Miu Florea să-l citesc. În loc să analizeze cartea, muștruluia editura că îi solicitase Domnului Pascu referatul. Dădea indicații că pentru asemenea treburi să fie solicitați oameni care nu sunt angrenați în atâtea probleme precum academicianul de la Cluj, fiindcă aceștia vor citi, vor analiza și vor da verdicte mult mai obiective.
După Revoluție, prin 1993, mi-am luat manuscrisul de la Craiova și l-am publicat în regie proprie. S-a bucurat de mult interes și de aprecieri din partea cititorilor, așa că a fost necesar să retipăresc cartea încă în două ediții.
Cu Domnul Ștefan Pascu am ținut legătura în anii următori, sub formă de telefoane și felicitări cu prilejul unor sărbători și evenimente.
Omul acesta a rămas o personalitate de referință în biografia mea, un Om care m-a învățat ce înseamnă modestia, competența și mărinimia. Dumnezeu să vă ierte, Domnule Ștefan Pascu!
*
Ajutoare și donații. Așa cum am precizat în scrisorile precedente, la 30 Noiembrie închidem anul financiar. Mulțumim cordial tuturor enoriașilor parohiei noastre și credincioșilor din afara parohiei, care au ajutat parohia noastră în perioada 1 Decembrie 2019 – 30 Noiembrie 2020, fie sub forma contribuției de cult, fie sub formă de donații benevole. Fără sprijinul dumnealor, nu am fi putut desfășura activitate pastorală, misionară, culturală, am fi fost, altfel spus, ca o mașină fără benzină. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
Fiecăruia dintre donatorii s-a emis chitanță pentru suma depusă la timpul respectiv. Redăm în numărul de față numele credincioșilor din afara parohiei, care ne-au sprijinit în perioada menționată cu cel puțin 100 lei, urmând ca dumnealor să primească și câte un exemplar din cartea Viața Cuvioasei Teofana Basarab. Celor străini de parohie li se va trimite această carte prin poștă, iar fiilor parohiei, care au rude în parohie, li se va da cartea prin aceste rude. Așadar, ne-au ajutat:
- Fii ai satului Malovăț din afara parohiei: Mănescu C. Dumitru(Timișoara): 700 lei; Dl. Gogoașe Marian(Tr. Severin) și D-na Michescu Elena(București): câte 400 lei; Dl. Avoc. Ploștinaru Vasile(Caransebeș-CS): 350 lei; D-na Pleșan Valeria(Tr. Severin), D-na Albulescu Maria(Tr. Severin), Dl. Franț Titu(Tr. Severin), Dl. Pera Nicolae (Constanța) și Dl. Gherghe Alexandru(Schela-MH),: câte 300 lei; Nistor Gheorghe(Tr. Severin): 275 lei; Dl. Popescu Constantin (București): 250 lei; Dl. Pirici Constantin (Timișoara): 210 lei; Dl. Munteanu Gheorghe(Tr. Severin): 205 lei; D-na Doina Vasilca (București), Dl. Partenie Doru-Nicușor(Tr. Severin), D-na Iordache Sevastița(Tr. Severin), Dl. Mănescu V. Nicușor (Tr. Severin), D-na Ghijan Angela(Anglia), D-na Mârza Simona(București), D-na Ing. Teșilă Doina(Tr. Severin) și D-na Borcilă Cristina(Franța): câte 200 lei; D-ra Prof. Univ. Ionașcu Georgeta (București), Dl. Ionașcu Marinelu (Anglia) și Dl. Toma Constantin(Tr. Severin): câte 150 lei; D-na Sandu Aurica(Tr. Severin): 130 lei; D-na Pleșan Luminița(Tr. Severin): 120 lei; D-na Vlădioniu Mariana(Tr. Severin) și Dl. Zorilă Sandu(Tr. Severin): câte 110 lei; Dl. Asaftei Florin (Dolat-TM), Dl. Grecu Grigore(Tr. Severin), D-ra Michescu Monica(Tr. Severin), Dl. Turiță Ștefan (Timișoara), Dl. Paulețu Iancu(Balotești-MH), D-na Șeitan Silvia(Tr. Severin), Dl. Col. Pera Valeriu(Tr. Severin), Dl. Pera Alexandru(Tr. Severin), Dl. Coman Dorin-Sandu(Tr. Severin), Dl. Tărăbâc Gheorghe(Tr. Severin), Dl. Crăciunescu C. Constantin(Italia), D-na Pera Maria(Tr. Severin) și D-ra Asist. Baltac Cosmina (Timișoara): câte 100 lei;
- Fii ai satului Bârda din afara parohiei: Dl. Pană Liviu(Tr. Severin):400 lei; Dl. Mucioniu Ilie(Tr. Severin): 650 lei; D-na Sfetcu Delia(Franța): 470 lei; Dl. Tănase Aurel (Germania): 445 lei; Dl. Prof. Sfetcu Virgil(București) și D-na Trocan Maria(Lugoj-TM): câte 400 lei; Dl. Mucioniu Petre(Tr. Severin): 350 lei; Dl. Stănciulescu Tănase(Tr. Severin): 320 lei; D-na Rădulescu Gica(Tr. Severin): 300 lei; Dl. Stănciulescu Cristian (Germania): 240 lei; D-na Arhire Lili(Tr. Severin): 210 lei; Dl. Rochian Tudor(Tr.Severin), Dl. Popescu Dan(Tr. Severin), Dl. Luca Emil-Marius(Germania), Dl. Sfetcu Crinu (Franța), Ing. Zăuleț Aurica(Tr. Severin), D-na Ciurel Elisabeta(Tr. Severin), D-na Pană Gheorghița(Tr. Severin), și Dl. Drăghia Aurel(Anglia): câte 200 lei; Dl. Trocan Pantelie (Tr. Severin), Dl. Dragomir Ion(Tr. Severin), Dl. Botea Constantin(Șimian-MH) și Dl. Mema Dumitru(Balș-OT): câte 150 lei; D-na Cârneci Mihaela-Oana(Tr. Severin): 120 lei; D-na Nițu Florentina(Tr. Severin) și D-na Chircu Ramona(Tr. Severin): câte 110 lei; D-na Zamfirache Cornelia(Craiova), D-na Urdă Violeta(Lugoj-TM), D-na Prof. Iacov Raluca (Tr. Severin), Dl. Ile Teodor(Sânicolaul Mic-AR), D-ra Rolea Ileana(Tr. Severin), Dl. Ivașcu Ionuț(Tr. Severin), Dl. Adoch Iozsef(Timișoara), Dl. Motreanu Constantin (Timișoara), Dl. Boescu Gabi(Tr. Severin), Dl. Rolea Nicușor(Timișoara), D-na Botoșan Olimpia (Tr. Severin), Dl. Luca Gheorghe(Tr. Severin), D-na Cioloca Polina (Timișoara), Dl. Arhire Sebastian(Belgia), D-na Stoichină Gheorghița(Italia) și Rolea Ion (Tr. Severin): câte 100 lei.
Dl. Ing. Bălu Constantin ne-a realizat gratuit cadastrarea terenurilor, valoarea lucrării: aprox. 2.500 lei.
c)Credincioși din afara parohiei: D-na Dr. Ionescu Mihaela-Aritina(Curtea de Argeș- AG): 10.000 lei; D-na Leferenz Elisabeta(Germania): 2.148 lei; Dl. Dr. Luca Dorin (București) și D-na Mălureanu Corina(București): câte 1.000 lei; Părintele Pr. Vasilescu Gheorghe (Italia): 952 lei; Dl. Soare Bogdan (București): 800 lei; D-na Mehedințu Elena (Brașov): 640 lei; D-ra Bordeiașu Rodica-Ecaterina (București): 610 lei; D-na Ciornei Tatiana(Suceava-SV): 540 lei; D-na Mătuș Natalia(Timișoara), D-na Ivanovici Florica (București) și D-na Jinescu Beatrice(Otopeni-IF): câte 500 lei; D-na Enache Maria (București): 450 lei; D-na Preda Emilia(Tr. Severin) și D-na Chipară Liliana(Sibiu): câte 400 lei; Dl. Grădinaru C. Constantin(Olanda): 347 lei; D-na Proc. Dr. Călin Ana(Galați) și D-na Pârvuceanu Eugenia(Gârla Mare-MH): câte 310 lei; Dl. Prof. Univ. Dr. Romalo Dan(București), Dl. Gampe Răzvan(Chișoda-TM), Dl. Folescu Cornel(Tr. Severin) și D-na Leonte Daniela(Buzău): câte 300 lei; Dl. Ing. Cudalbu Octavian(Baia Mare) și D-na Ionescu Floarea(Câmpina-PH): câte 250 lei; D-na Antonescu Mădălina(București): 220 lei; Dl. Ing. Spătariu Miron-Filip(Reșița) și Părintele Prot. Dr. Ioan Dură (Belgia): câte 210 lei; D-na Sprijan Ramona(Cluj-Napoca), D-na Avoc. Olteanu Marina(Caransebeș-CS), Dl. Ing. Mucioniu Dumitru(Tr. Severin), Dl. Dogaru Mihai(București), Dl. Grădinaru Constantin(Piatra Neamț) și D-na Filip Cornelia(Tr. Severin): câte 200 lei; D-na Deatcu Viorica(Tr. Severin): 185 lei; Dl. Balaban Adrian(Galați): 155 lei; D-na Prof. Univ. Dr. Mihail Zamfira(București), D-na Farm. Golea Nicoleta(Tr. Severin), Dl. Bojinescu Alexandru(Reșița), D-na Dobre Mihaela(Chițorani-PH), D-na Ing. Caragioiu Melania (Canada), Dl. Călugăru Emil(Tr. Severin) și Dl. Serafim Daniel(Tr. Severin): câte 150 lei; D-na Dr. Petruțiu Monica(Orăștie-HD) și D-na Dr. Funk Mihaela(Germania): câte 140 lei; Dl. Vermeșan Mirel(Timișoara) și Dl. Nicolau Cristian-George(Simeria-HD): câte 120 lei; D-na Stanciu Victoria(Piatra Albă-MH), D-na Conf. Univ. Dr. Sofroni Ana (R. Moldova), și Dl. Vâlsan Alexandru(Tr. Severin): câte 110 lei; D-na Prof. Univ. Dr. Ciobanu Ana-Maria(București), D-na Nicolae Victoria(Tr. Severin), D-na Bobocel Filofteia (Tr. Severin), Dl. Ciortan Vasile-Dan(Șimian-MH), Dl. Roată Petre (Colibași-MH), Dl. Predescu Lucian(Danemarca), Dl. Col. Popa Mihai(Rm. Vâlcea), D-na Suciu Aurelia-Elena(Cluj-Napoca), Dl. Prof. Zloh Sebastian(Băilești-DJ), Dl. Buță Cristian(Tr. Severin), D-na Maria (Tr. Severin), Dl. Mișea Ionuț-Flavius(Tr. Severin), D-na Leca Silvia (Tr. Severin), Dl. Mladin Voicu-Nicolae-Ștefan(Tr. Severin), Dl. Mladin Constantin-Ticu (Tr. Severin), D-na Pleșu Adriana-Mirela(Bocșa-CS), Dl. Trăsnea Ionuț-Alin(Tr. Severin) și Dl. Sfetcu Tomiță(Izvorul Bârzii-MH): câte 100 Continue reading „Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: Scrisoare pastorală. Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XX(2020), nr. 434(16 –30 Noiembrie)” →
Demnitatea, un cuvânt atât de frumos dar totuşi o metaforă uitată sau ignorată. Un principiu ce ar fi trebuit să călăuzească viaţa fiecăruia dintre noi şi să ne situeze dincolo de limitele şi nevoile noastre organice, biologice şi cotidiene. O realitate ce ar fi însufleţit materia obscură a unui ethos uman închis în cercul împărăţiei orgoliului, dacă ea ar fi existat cu adevărat.
Retrăiesc zilele de odinioară cînd urcam cu ușurință pe munții Bucegi. Excursiile noaste erau neplanificate ,spontane și nelimitate. Atît cît ne ținea ,,cureaua,,. Urcam tot grupul de colegi și colege avînd doar rucsacul pe spinare pe care l-am umplut cu cele strict necesare, ca nu cumva să ne îngreuieze urcușul. Nimic nu era fix: nici cîte zile să rămînem, nici la ce cabane vom poposi,iar traseul îl parcurgeam în funcție de starea vremii. O luam pe un povîrniș însemnat care ducea spre vîrful muntelui. Dacă ne simțeam obosiți sau dacă ne apuca o vreme neprielnică ne adăposteam pe unde eram pînă apoi o luam iar la drum. Așa am reacționat cînd ne-a apucat ,,ploaia ciobănească,, ;o ploaie deasă și rece. Ne-am adăpostit la Costila. A trecut după numai cîteva ore.Iar am luat-o la drum.
-Preot, scriitor, poet, traducător-
Când am ajuns la Monament, toată clasa noastră era prezentă. Domnul de fizică ne-a organizat ca un grup model de excursioniști și am plecat spre Mirica. Toți eram îmbrăcați lejer în pantaloni scurți inclusiv Faraoanca și domnul diriginte.
