Mi-am pus dantele-n fereastră
(Album – Foșnet Stelar)
Mi-am pus dantele-n fereastră
S-opresc toamna,
Să nu-mi intre în casă
Dar ea, deja se instalase
Cu rugini și aur
În gutuile atât de parfumate,
Cu pere râzând de iarna ce vine
Și struguri ce-mi spun să nu plâng vara
Că-i bine, e bine.
Mă uit împrejur și-aș vrea să răspund
Dar mă prind în priviri toate râzând.
-Fii fericită cu noi-n dulce roadă,
Nu te gândi la fulgi și zăpadă,
Uite, ține-mă-n în palmă
Să-ți dau eu dulceața,
‘Mi zâmbește mărul cu fața-n roșeață.
Miroase a rod cu miresme de fân
Și parcă-mi cântă grauri afară…
Mă duc să-i chem, să-i adun,
În casa-mi cu rod
Să nu-mi stea afară
Până-n noua primăvară.
Seară de toamnă
(Album – Colț Stelar)
Lacrimi uitate pe frunze din vară,
Sclipesc în soarele cald,
E-aramă natura și aur,
Copiii în ea mânuțele-și scald’
Vântul -i aleargă în șuier subțire,
Răspund fericiți întrun chiot,
Razele-și plâng în rugină plecarea,
Răcoarea și-a întins poala cât e valea !
Zgomot de nuci dezghioate
Se-aud căzând pe pământ,
Miroase a pâine și must…sfinte bucate,
Din toate aș vrea ca să gust.
Pregătesc printre crengi iar culcarea
Păsări cu somnul se-ngână,
Buhaii de baltă au început repetiția
În acelasi ton,sub clarul de lună.
S-a -ntunecat și simt rece ce înfioară,
Dar nu mă îndur să renunț
La frumosul tablou
Desenat în culor , seara de toamnă de-afară.
Mă doare
(Album – Splendori)
Aurul ceresc risipit în fiecare toamnă,
arama aruncată la picioarele săracilor ,
indiferenți de strălucirea ei,
Plânsul pomilor care nu înduplecă ,
Bicele vântului și mușcătura nemiloasă a brumei,
Privirea de vară a păsărilor , uitată în cuiburi
cu hrana adusă la oră fixă de părintele înaripat și fericit, de penele crescute,
Mă dor norii îmbufnați
ce nu mai vor să-și schimbe hainele în altele mai strălucitoare,
fumul care a învățat mersul șarpelui spre cer,
colinele îmbătrânite în culorile somnului.
——————————–
Alexandrina TULICS
Delafield-Oconomowoc
Wisconsin, S.U.A.
28 septembrie 2020