Gheorghe Constantin NISTOROIU: MUNTELE şi muşuroiul – distinsului Român Alexandru Nemoianu

   „Acolo, departe, în singurătatea munţilor şi a

codrilor, m-am regăsit şi mi-am purificat viaţa.”

                          (Petru C. Baciu)

 

   „Ca şi pildele fără autor şi fără de vîrstă,

acestea îşi află locul între alcătuirile ieşite

de la sine din tainele fără istorie, precum

pădurile de brazi ale munţilor Carpaţi.”

(Artur GABRIEL Silvestri)

 

   MUNTELE – taină de foc, suiş mistic, cetate de neclintit, cu cărărui temerare, cu ascunzişuri prăpăstioase, flămând de cer, însetat de pământ, anotimp al veşniciei înveşmântat în brocartul tinereţii şi-n hlamida albă a înţelepciunii, cu pietre răsfirate sub luciul soarelui-bijutier, ca nişte turme geto-dace de mioare, înmărmurite de versantul de deasupra unde luceferii ard de veghe sub sumanul-smarald al brazilor temerari. Pe vârfurile cu frunţi eminesciene se aşterne drumul strămoşesc şi dorul lui care ne poartă. Din mreji de lună s-au ţesut poveşti de basm, picurând pe aceste admirabile creste, odrăslind generaţiilor mari, miracolele serafice ale Neamului dac.

   Miracolul acesta divin de brazi şi de fagi, de rocă, de capre, de vulturi, de iarbă, de mioare, de flori, de pietre, de apă, de peşti, de soare, de cocoşi, de nouri, întrupat într-o perfecţiune sublimă conferă sufletului mistic simfonia unei armonii celeste.

   Frunţile Carpatice care au primit doar binecuvântarea înaltului cer, sărutul nourilor, lacrimile ploilor, semeţilor condori, neastâmpărului fascinant al caprelor negre, dansul cocoşului de munte şi avântul partizanilor îndrăzneţi, primeau surâsul soarelui, punând în lumină prospeţimea veşnicilor munţi, ca-n Ziua cea dintâi a Făpturii.

   Muşuroiul, nu cel al cucernicelor, admirabilelor şi harnicelor furnici, ci celălalt al individualităţii, al egoismului, al insului autonom, al neîmplinirii ce s-a adăugat pe sine neputinţei sale, clădit pe truda monahală şi meritul smeritelor termite literare…

 

MunteleAlexandru Nemoianu, un pisc al culturii dacoromâne-universale.

 

 

MUNTELE şi muşuroiul

(Fabulă)

 

 

   Muntele cel ’nalt privea regal în zare,

Adeseori îşi spuse că visu-i s-a-mplinit,

Menirea lui cerească-i de veghe la hotare,

Cu emineasca-i frunte se-atinge de zenit.

Un soare i se aşează pe verdele greu umăr,

Râu tainic se revarsă de-apururi fără maluri,

Îi plac creaţiile gândirii, întinse fără număr…

Şi Lacul Codrilor albaşti  fără valuri…

Pe creste îl sărută tot cerul lui cu stele,

Cocoşii de munte vestesc nopţii-nstelate

Că marele Zamolxis trăieşte printre ele,

Cu toţi copiii Daciei în sfere luminate.

Dintr-o aspră frământare zbuciumată,

Din aluviuni, şuvoaie, cioburi şi noroi,

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: MUNTELE şi muşuroiul – distinsului Român Alexandru Nemoianu”

Constanța-Doina SPILCA: „Gânduri șoptite”

Gândul

 

E liniște

nămoloasă

cu plumb

de sofisme.

Țipă

pantomimic,

de dincolo de căluș,

doar

gândul

în chinurile facerii,

gândul

de iubire

înrourată

printre gene-n

răsăriș,

gândul ziditor

spre adâncul din noi

și ramurile înmugurite

în dăruirea

spre alții,

gândul cuvios

în rugă

spre aura celestă.

 

***

 

Îndurare!

 

Iertare,

nu pot

pătrunde taina

șoaptei din vis

de sub sudoarea

coșmarului,

șopotul

din roiul de stele,

susurul astrului rece,

nevolnic

de lumi pământene,

Continue reading „Constanța-Doina SPILCA: „Gânduri șoptite””

Adrian BOTEZ: Matrozi glorioși – dar fără extaze (poesis)

MATROZI GLORIOȘI – DAR FĂRĂ EXTAZE

 

vin Glorii Corsare – Matrozi Mohorâți :

prădat-au Imperii – umplut-au  Oceanul

de Mândre Corăbii – cu Velele-n Vânt

dar Ochii li-s tot adumbriți : căci unde-i Cuvânt

 

și unde-i – deci – Graalul ? – …degeaba-s jurați

să-ucidă pe-oricine – rămână tot frați :

în Jungle-ori Palate – cu Fier au străpuns

dar la Cerul-Graal ei tot n-au ajuns…

 

Bărboșii Matrozi – cu Chip Pământiu

au ucis Împărați – și-au ars tot ce scriu

în Cărțile Sfinte – Popoare de Aur

 

dar tot n-au răzbit la Seninul Zeu-Plaur

la Graalul Slăvit – moleșit între Raze…

…Matrozi Glorioși – dar fără Extaze…

***

 

SOARELE – CHEMĂTORUL DE VIERMI – ÎMI RÂNJEȘTE

 

Soarele – Chemătorul de Viermi – îmi rânjește

sub Razele lui Blestemate  – orice – scofâlcește

se umilește grăbit – și putrezește – hidos :

ici-colo – rămâne Hârca și – răzlețit – câte-un Os…

 

în veci nu mai fie Lumină – ci doar Noaptea Divină

catifelat mângâind – cu Umbră – Făptura Cea Crină !

pentru Vecie – stingi – Doamne – Demonii Soare-Avarului

care – cu Suflarea lor Arsă – te-au răzbit – Criste – pe Drumul Calvarului…

 

Păsări să cânte în Nevăzut – precum Îngerii

să nu vezi Serafi : fie doar Boarea Atingerii !

…pe Pământ – Raiul Nopții să-mpărățească

 

Orbi Proroci – pe Tine – Criste – oricând te slăvească…

…o Jivină Divină se strecoară  la Poalele mele de Brad :

e binecuvântată de Lună Străbună – iar nu de Stele – ce scad…

***

 

CÂNTĂ HULUBI – LA FEL DE ENERVANȚI PRECUM CLAXOANE

 

cântă Hulubi – la fel de enervanți precum Claxoane

trec peste mine – unul câte unul – cinice – Vagoane

trec După-Amiezi cu Crimele Întoarse

Pumnale cad – din Răni Coapte și Stoarse…

 

Căldură Rece și Iubiri Hidoase

trec prin Tunelul Gol : a’ mele Oase…

m-așez pe Pat de Cuie – -întru-nsetat Amurg

din ce n-a fost – tot a rămas – și scurg…

 

i-am scos pe Zei – din Frigider – mucegăiți

și-i tai Felii – cu Ochii-mi Nedormiți…

…a fost o Catedrală – prin Vecini

 

acu-i doar un Coteț – de Mărăcini…

…nu mai veniți la Poarta mea de Aer :

oi fi eu Răstignit – dar nu și Fraier !

***

 

ȘI MAI EXUBERANT SĂRĂCIT

 

niciun Bogat nu-i Bogat – puțini Săraci sunt Săraci :

Bogații – cu tot cu Comori Infernale – se vâră în Saci

căci Chiloții lor –  scorțoși – sunt de Zale

(…Bogații sunt teribil sensibili – la Șale…)

 

Săracii cântă – scriu – nu se uită la Ceas

fiece Sărac e plantat într-un al Zânelor Vas

și – uneori – Înflorește Dumnezeiește

alteori – trăind printre Bestii – Nobilul Lup îl păzește…

 

Bogații nu merg – nicicând – la Fântână –  așteptând Ploi de Aur

Săracii vin din Fântână – purtând – fiecare – pe Umăr – Călător Graur…

…spuneți-mi – câți Bogați ați văzut – Fericiți ?

 

eu nu văzui (…când am catadicsit a mă uita la ei !) – decât Morți Jerpeliți…

…eu sunt Sărac – cu o Scripcă din Străbuni – și mai exuberant sărăcit

așa că Hristos – și azi – la Vatra mea-a poposit…

***

 

NU MAI VREAU LUMEA ASTA

 

nu mai vreau Lumea asta – în care Totul se cumpără și vinde !

iar Conștiința-ți ”saltă” – pe unde te vor prinde !

nu mai vreau Lumea Trădării – Urii – Răstignirii…

…m-am săturat de cei ce-și mai zic ”oameni” : EI sunt ZBIRII !

 

eu mi-am făcut Bagaje – dar vă făcui și Focul

ca să vă tèrmin – aici și-acum – ”în Glorii” – Drăcesc Jocul !

Justiția : Suprema ”Jucărea” – e Banda Terracizilor Cretini

ce-ntorc Pământ – la ZGURĂ ! – …pentru vreo Doi Țechini…

 

…dinspre  ”ACOLO” – vă trimit – prin Telefon – NEANTUL

și – neapărat ! – pe Dracul – …cum s-o numi el : Hegel – Kant-ul…

Cocteilul” de Trădare – Egotism – Nemernicie

 

în ”Termos ți-l predau– Criste-al Nădăjduirii – Ție…

…și va fi Liniște – o Liniște cum nici n-ați mai visat :

veți fi mult mai… ”nimic” ! – …decât mi-aș fi imaginat !

***

 

MÂȚA

 

Foaie și Foiță

a trecut o Mâță

prin Bezna Porții

prin Bezna Sorții…

 

era Neagră – Albă – Verde :

nu-n Culoare te încrede

ci în Foc aprins în Blană

ea vă spune – uite – -o Taină :

 

Mâța – Tigru-a fi

când eu voi muri :

voi nu m-eți jeli

dar toți veți citi

 

pe Lună – pe Stele

(…pe Cer și pe-Andrele…)

Stihurile mele

Sulițe de Iele

 

Stihuri de-Ngropare

a tot ce e Soare

a tot ce-i Trădare

a tot ce-i Lumină

și-a ucis Albină…

…Spini nu se termìnă…

 

veți citi o Carte

care-nseamnă Moarte

veți silabisi

Nume ‘Nalt ce-o fi…

 

bine că nu ne-om vedea

nici ”AICI” – nici sub ”PERDEA” :

căci Vecia vă ardea

ca pe o Scrisoare Rea…

***

 

VĂD VIERMII VIERMUIND PRIN HOITUL MEU

 

văd Viermii viermuind prin Hoitul meu

Duhori de ”mine” împuțesc Pământul…

zburând înalt – salvează-se El – Duhul :

se scutură de Greață – râvnind pe Dumnezeu !

 

…și ce folos ? – ți-ai zvârcolit o Viață

dar n-au băgat în seamă nici Copiii tăi :

li-e silă de Mormântu-ți – de-orice Motiv se-agață

sprea-a te putea uitare – fără Mustrări-din-Văi…

 

…s-au cățărat doar Spinii pe Movilă

sub ei lucrează Viermi – Fără Hodină

în Blestemată-Orbire – se închină

 

și-nghit – cu Lăcomie – ce-ai înghițit în Silă…

…o Viață – Cărnuri Puturoase ai nutrit :

privești – cu jind – în van – la Duhu-ți Dezrobit…

*

câtă nevoie Carnea are – -n pripă

să-i crească – din Iadul de Duhori – Dumnezeiască-Aripă

cum Fluturii – prin Taina Crisalidei

se smulg din Iarna de Târâri Fetide…

***

 

POVESTE

 

pe Dealul Durerilor

în Bătaia Verilor

suie Duhul meu – mânat

(…mânat – mirat – sângerat…)

de o Ceată de-Mpărat…

 

strigà Pleava de-nrăiți

numai la Moarte chitiți

ca pe-o Gòlgotă pe Dos

jupuită pân’ la Os :

 

”- dacă nu te urci pe Tron

să fii nouă Sfânt și Domn

te întemnițăm – silim

iar – apoi – te răstignim !

 

…răspunse Duh umilit

umilit și chinuit :

 

– pentru ce vă luați de mine ?

nu vă pot face vreun Bine

decât Liber – fără Porți

scriindu-vă – DIN NOU – Sorți

din Vârful de Lac Ceresc

unde Razele Vestesc

unde Lebede plutesc !

 

dară plebea – îndârjită

îi răspunse – în clipită :

 

”- nu – ACUM să vii cu noi

în al Verilor Vechi Toi

cu Slăvitul nost’ Convoi !

să ne ùmpli de Comori

și abia apoi să mori !

 

…ostenit – Duhul grăi

pentru toți câți vor trăi

fie Noapte – fie Zi :

 

”- de murit – nu-i greu – pe Lume :

de când sunt Grâne  – Tăciune

moare și Bătrân – și June…

în voi gâlgâie – -însă – Ura

Bezne v–ùmplu Bătătura…

dacă voi făptuiți Crimă

unde s-aveți loc – în Rimă ?

duceți-vă – faceți Case

Luminoase și Frumoase :

apoi – Oaspe eu v-oi fi

cu Flori v-oi împodobi :

Duhul meu – Duhul Lui Crist

vor naște – iarăși – Artist

Magul Întreit din Stele

va goni Jivini de Rele

cu Semnele-i ceartă Iele :

CERCUI-VA CASELE

CASELE – SUFLETELE

CU RAZE – SENINELE !

…și va fi Lume de Cântec

veți uita de Crimă-Pântec

veți intra – iar – în Poveste

pe Poarta din Sfânta Veste !

astfel – Munții iar vor crește

de Agheasmă – Cerurile

vă vor ninge Lerurile

iar Dealul Durerilor

o pieri – Vad Mumelor…”

 

…pentru că n-a vrut să fie

cu Sila – Împărăție

pe Tronul-Blestemăție

Plebea – Duh mi-a răstignit

pe același Drum Cotit

Drum Cotit și Prăfuit…

 

…s-au întors – toți – spre Cetate

bătăioși – mâniați foarte… :

 

Cetatea se risipise

căci nimenea nu o scrise

în Poemul din Văzduh

Luminat și fără Stuh…

 

…și se puse pe iernat

Plebeul Cel Blestemat…

așa-i vor fi Zilele

Zilele ca Nopțile

pân’ s-or stinge Sori în Cer

și s-or face Fulgi de Fier…

 

…uite-așa ièși din Poveste

când Minte deloc nu este…

…Epopeea se sfârșește

Crist în Stea se culcușește…

***

 

ACOLO

nu vorbi – nu chiui

în Liniști din Cer de Zi !

 

căci Hristos – Lumi chibzuiește

alte Jivini împărțește

alt Tărâm el plănuiește :

Împărat împărățește

Duhul Lui – MARELE PEȘTE

 

…deja Lebede-au sosit

desenează Cer – scriu Mit…

Inorogi s-au îndârjit

Curat – Crist totu-a găsit :

Muntele vuiește

pe Stăpân slăvește…

***

 

STAREA DE POET

 

Poetul adormi – cu Capul pe Scripca-i Ostenită…

de-ndată – Stol de Ciori – Ispită după-Ispită

s-au năpustit să stingă Lumea ASTA

să ferece – spre Ceruri – Senin-Sfântă Fereastra !

 

nu poți dormi – Poete : se-mprăștie Sori-Rime

și vei cânta cât Veacul – pân’ iar să fii în Tine…

Poet : Singura Strajă – la Iepurii ziși ”Lumi

singurul care știe de Leac și de Minuni !

 

nu mai dormi – Poete : când t-ei trezi – mahmur

și-ți vei relua Hrisovul-Scripca de Trubadur

afla-vei mii de Slove.. – …că ți le-a șters un Fur !

 

până la Moarte ești blestemat să cânți

 

iar Rimele-Armoniei – spre RAZĂ să descânți…

…ce Plată vei primi – la Slujba ta de Astru ?

Pietre zvârlite-n Spate – și-o Viață de Sihastru…

***

 

PĂCATUL NU-I MOTIV DE TRUFIE – DAR NICI DE UMILINȚĂ

 

Păcatul nu-i motiv de

Trufie – dar nici de

Umilință : numai el te

definește – corect și pentru

totdeauna

 

ești

ceea ce păcatele tale

poartă – precum

Vulturii – pe

Aripi – și-apoi

Umbra lor – din

Înalturi – desenează pe

Nisipul de Jos : Conformația și

Mirosul Dulceag – Dorul

Pribeag – al

Ființei tale

Reale : nemachiate – nefalsificate

neuitate și

netrunchiate…

 

numai prin Mistica

Mandàlică – a

Păcatelor tale – afli

Cine ești – Ce vrei – sau

Ce ar fi trebuit Să Fii și Să

Vrei – pentru A Fi tu

Însuți – Neîncetat și

Pretutindeni – în Orișicâtele

Lumi  – pe care le va fi

Imaginat Creatorul…

***

 

PARADISUL ȘI STRAIȚA CIOBANULUI

 

e vreme de Vis

în Paradis :

mergi pe Cărare

să nu vezi Zare

ci doar – la Intrare

scrie așa : ”Continuare” !

 

continuă – îndârjit

cât – încă – nu te-au fugărit :

salută Sfinții

deși li se cam văd Dinții…

 

mai bine să vină

în Lumina Crină

Părinții – Străbunii

să-mi dezvăluie – -n Cartea Minunilor – Nebunii !

 

…uite că vine  – până una-alta – un Asin

Domol – Înțelept și Blajin :

m-oi înțelege cu Grangurii de-aici – șantajând – deci -Cerul

să-mi dea Nutreț de calitate – pentru

Boierul Staulului și

Ieslei : Paznic de Foc

Întrupat – așa cum se și cuvine – în

Modest Dobitoc…

 

…nu-mi luați – Golani Cerești – Straița de Cioban :

știu că voi nu dați vreun Ban – pe

Zbârcitul An – dar Straița mea e de la

Dumnezeu – și intră-ntr-însa

Mămăligă-Aurie – Brânză-de-Pustie

Agresivă-Ceapă-de-Zeu (…provenit dintr-un

Zmeu !)… – …și – mai ales

Cine vreau eu !

***

 

SĂ NU-ȚI FIE RUȘINE :

 

să nu-ți fie rușine :

dezbracă-te de tine

îmbracă-te în Sine

și vei fi

Dumnezeu – la

Apogeu !

 

…știu că-i penibil și e

greu – dar nici să trăiești

nici să mori

nu-i tocmai ușor…curg ceva

sudori !

 

ia-ți – în Călătoria ta – Cărțile

dar – în niciun caz – nu și

Hărțile : trebuie să fii pretutindeni

în același

Timp – spre a dovedi că

ai mai fost în

Olimp – și ți-e familiar

Tărâmul – cu toate-ale lui :

Făclii – Apoteoze – fără de

Roze – cu Urgii și

Blesteme… – …în fine : cu

Tot Tacâmul  – cu tot

Protocolul – care se ține în toate

Cămările – Abrupte

Misterele – ba și în

Holul !

 

…vezi de-ți fă Teme

și – mai ales – nu te

teme – ca să nu

se zică – printre Zei și

Zâne – că nu ești decât un

Biet Țăran – fără ”ștaif”- fără

Țâțâne – și care te sprijini numai de

Lemnărie și

Bârne…

***

   

MACUL

 

față cu Macul

nu m-ajunge Dracul :

Macul Cel Roșu

l-a sădit Moșul

 

mi l-a dat mie

să-mi ardă-n Pustie :

fie-mi Făclie

în Zarea Nurlie…

 

să sar peste Zare

să văd Apa Mare

și pe Zeii Toți :

învârt Aștri – învârt Roți… :

urmărește-i – dacă poți !

 

…Macule – Lumină Vie

Săgetată-n Răni O Mie :

ca Lebăda Săgetat

Duh Ceresc Nesupărat :

lasă-mă  la Umbra ta

să visez Mireasma-Stea…

 

…Cerurile au – iar – Domn :

Flacără de Mac și Somn…

***

 

DREPTATEA

 

sunt Bătrân – dară DREPTATEA îmi lipsește :

Ea-i Adevărata Pâine a Lui Dumnezeu !

simt  – pe fiecare Umăr – Mugure cum crește

simt cum cresc – iar – Omului – Aripi de Zeu !

 

nu Bătrânele Scripturi o vor aduce

însă Ele nu ne lasă a dormi

când uităm că NUMAI DREPȚI  – CU-ADEVĂRAT – PUTEM A FI !

…nu indiferența la Durerea Lumii – Noapte-Zi :

Omul are – deci – în piept – un Înalt Țel

 

purtat – în Războiul Vieții – ca Drapel :

nu să-nvețe Cerul – la Gunoi – s-arunce

ci să-nvețe că numa-n DREPTATE – poate-a fi ADEVĂRATUL-EL !

 

dogoresc – în mine – Lacrimi Dumnezee

dacă văd Cântarul Lumii – ÎNDREPTAT !

doar DREPTATEA – Povestea-Epopee

 

doar Credința-n DUHUL SFÂNT LA SFAT

readuce-a Raiului Scânteie !

…dacă pân’ și Lașii Oameni îndrăznesc să urce – -n Sânger

spre DREPTATE – -atunci – e sigur :  pe aproape – bate-o Aripă de Înger !

***

 

SCHIȚA OMULUI LUMII DE-AICI

 

mi-am mâncat un

Ochi : aștept să-mi cadă-n

Gură și

celălalt…

 

apoi – mă voi apuca să-mi

înghit tot

Capul : Gura mea (dotată cu

Tentacule – biciuind Aerul – Cerul

înconjurător – în lipsă de altă

Pradă – deocamdată…)  – Gura mea e

de fapt – un

Pântece enorm – și plasat

jur-împrejurul meu – ca o

Capcană Cosmică…

 

…v-am făcut

Schița Omului Lumii de-Aici – și al

Zilelor Noastre…

 

vă urez  – Tuturor – să

crăpați ușor  – total și

definitiv  – fără să întâlniți

vreodată  – vreun Bine

Fictiv !

***

 

UN NOU MAHAPRALAYA

 

să dai Mâna cu Moartea – e-o Meserie Grea

atunci când o faci zilnic – și sub oricare Stea !

…eu am văzut Frumosul – la fel ca și Urâtul :

de-atâtea ori privit-am  – că-nțepenit-a Gâtul !

 

am perindat Popoare – cât Lumea nu le știe

și nicăieri văzut-am vreun Rege : doar…REGIE !

…se clatină Oceanul – nu-i dragă nicio Plajă

cu toate că-n Adâncu-i – Toți zic că e o Vrajă !

 

Hulpave Crime-ascunde – sub Unde : Veșnice Guri Flămânde

Totul e Demâncare : nu cumperi – nici se vinde…

…Suișuri Ascuțite – Vulcani junghiindu-și Raiul…

 

…am pribegit prin Toate :  mi-am zdrențuit doar Straiul…

…sunt Frate cu Condorul – nu am ce mai vedea :

îmi cresc Aripi – din Umeri… – …în Palmă-mi scriu o Stea !

 

nimeni n-o vede-Aicea – pe Malul Mohorât :

o țin – ca prizonieră – -n Ceaslovul Zăvorât !

…mai mor – din când în când – și-atunci citesc Văpaia

prin cari mă-ntorc – în Stihuri : un Nou Mahapralaya[1] !

***

 

PE O FLOARE MÂNDRĂ – S-AȘEZĂ ALBINA

 

pe o Floare Mândră – s-așeză Albina

Floarea : un Poem Sihastru – scris sub Luna – Crina !

e adaos Albina ? – Alchimist de-Esențe ?

…vei mânca din Mierea-i – tu – Plebeu în Zdrențe…

 

Trepte  de Minune – Trepte de Mirare

Trepte de Lumină – Trepte de-Ntrebare

Treptele de Ravvi – Trepte de-Nvățare :

noi suntem doar Ucenicii zgribulinzi

dar ACOLO-i Cerul : se aud Colinzi !

 

noi nimic nu vătămăm – ci doar în noi ne afundăm

Albini ce-nvață Sloveniri de Crini

tăcem cu-nverșunare – și nu ne lăudăm

 

slăvim doar Tăinuitele – AICI – Lumini…

…Crist – Alchimie de Zidar și Împărat

ne-a fost chemat – de la-Nceput – la Sfat…

*

…e vreme multă de când Crist ne-a arătat

cum și ce-nseamnă ”A  FI  ÎNĂLȚAT” !

…dar cei mai mulți din noi au și uitat

ba s-au mai pus – dement – pe înjurat…

deci – prea puțini ”albinoșescESENȚE

…da – cei mai mulți – rămas-am tot în Zdrențe :

păcat de Floare – de-Albina-Crist – de noi  – de Bezne…”NePrezențe”  !

***

 

NU AM IERTAT NICICÂND – NU VREAU SĂ FIU IERTAT

 

nu am iertat nicicând – nu vreau să fiu iertat

căci m-aș simți-njosit și prostituat :

nu fac Negoț cu ceea ce ai fost ori cu ce sunt

n-accept nici Troc – cu cei ce-au lovit crunt…

 

plătesc Lui Dumnezeu Vinile din Străbuni :

de ce să nu plătească Cei Răi – iar nu Nebuni ?

o Notă dintr-un Cântec de-am falsat

întregul Cântec îmi va fi-ngropat…

 

Pantera sfâșie de Foame – eu : pentru ARMONIE !

cum poate  Cartea Lumii-ntreagă ca să fie

fără Păcate ce mințim că … ”le-am uitat a scrie” ?

 

fă bine – Doamne – Teatrul încetează

cu ”Iertăciunea Milostivă” – de Paradă :

Tu – tocmai Tu ! – cu Milenara-Ți Sfadă

 

Tu – Măcelar Galactic – stai Gurii mele Pază :

nu sunt nici Prost – nu-s nici Complice-Bază :

Gargara” Ta – cupidă –  nu Ți-oi numi-o  – …”RAZĂ” !

***

 

BALADA FÂNTÂNII CU APĂ REA

 

mânam Murg – pe Drum de Seară

cu mine numai  – povară…

…nu mai era Primăvară…

Câmpul se părăginise

dară Drumul se lărgise…

 

era Drum Împărătesc

Alaiuri Mari – cred eu – sosesc…

 

lângă Drum se aținea

o Fântână cu-apă Rea

Neagră – ca Păcura…

pe nimeni nu aștepta

astă Fântână-Belea…

 

lângă Ghizd : o Pocitură

Iasmă iscată de Zgură

ascuțea Coasa la Gură :

Iasma era numai Oase

dar rânjea Rânjete Grase…

 

…o luai degrab’ în primire

să n-apuce a bleștire :

 

”-ce belești Fasolele ?

sunt eu – și nu Fratele !

iar tu ești Moartea Păgână

cea cu Mila ca de Lână

să n-apuci nici ceea lună !

 

Moartea la min’ se zgâi

și-apoi – alene – grăi :

 

”-e-heei ! – m-ai și cunoscut

Călărețule Ciufut !

da – chiar eu sunt Moartea Lumii

de cari tremură Nebunii !

da – sunt Moartea Muncitoare

și-s Frumoasă ca o Floare !

 

eu pufnii – pe loc – în râs

și – de la Obraz – i-am zâs :

 

”-Frumoasă ca Mătrăguna !

lua-te-ar – cu chirie – Luna !

de-o Vecie ți-ai rupt Struna !

și ce-aștepți ? – să mă închin

drept în Coasa ta să vin ?

 

Moartea trase un oftat…

credeam  că s-a supărat

dar mi-a zis – parc-a visat… :

 

”-…nu – Voinicule – privește

Drum Deschis – Drum care crește

ca Frumosul din Poveste…

…și-ai să vezi ce n-ai văzut

de când Țărna te-a născut…”

 

…și – deodat’ – din Zărit Gros

curgea un Alai – pe jos

se târau prin praf – a Jale

mugind Psalmi de Iad  – pe Cale…

…poate Pribegi în Bejenii

Popi slujind – în Cor – Utrenii…

 

…dar cu cât s-apropia

zău că aveai ce vedea :

 

în Straie Roși – de Ocnași

veneau – Câte Doi – Pietrași

veneau  – Câte Doi – pe Drum

câte-un Om – și-alături – Scrum :

în frunte – Papa Proclet

iar alături : UN SCHELET !

…apoi – Împărați Vestiți

de-ucigași nemerniciți :

fiecare-avea – în Rând

SCHELETU-i – ca Legământ…

 

perindau Episcopi – Regi

Ghinărari – slăviți de Blegi…

Oameni Mari – cu ghiotura

 

cu SCHELEȚI – alăturea :

toți – cu Nasul în Pământ

parcă-i pedepsea vreun Vânt…

 

(…cum E-acum și cum VA FI

Toată Gloata o va ști :

Azi  :  Procuror General

umflat – ca de Carnaval

Mâine :  Schelet Împuțit

cu Oasele Zdrăngănind…)

 

…și – nu știu cum – Fiecare

avea – parcă – Grabă Mare

s-ajungă-n Cealaltă Zare :

spre unde Fântâna Rea

Apa mai tare-și ‘Negrea…

 

dară Moartea hohotea

și spre mine se holba :

 

”-vezi ? – toți știu de Frica Mea !

oricare-l vezi – el știa :

tot la mine ajungea !

iar tu – un… <<Limbric Cutare>>

chiar credeai că ai scăpare ?

tare Prost ești – Mare Vită

de mă credeai Adormită !

 

o privii drept în Găvane

pe Moartea Fără Icoane :

 

”-nu – Moarte – Beleaua Lumii

îți știu Moarea și Cărbunii !

nu-s Nebun și nici Limbric

să nu știu – prin Lumi – nimic !

…atâta că nu sunt Rege

 

să calc Oameni – să calc Lege !

nu-s Rege – nici Împărat

nici umflat – nici dezumflat… 

și nu-s Papă Dezmățat

zicând că tu l-ai uitat

că e mai presus de Moarte

și Lumea o dă la Spate !

 

…mai presus de Dumnezeu :

la Cer urlă ca Dulău !

…nu-s Episcop – Ghinărar

n-am ucis Fir de Mărar !

n-am furat – nedreptățit

 

n-am fost hulpav și smintit !

n-am mințit – n-am înșelat

Voci Cerești am ascultat !

de-aceea – Moarte cu Coasă

mie – de tine – nu-mi pasă :

n-ai decât să-mi vii ALĂTURI

hai acasă-mi ! – ca… să-mi MĂTURI !

…pot trăi – cu tine – bine

pân’ mi-or cădea Stele Crine !

 

…tare se mai oțărî

Moartea… –  …spume spumări…

și tare mă ocărî !

dădu-n bâlbă – -apoi – cu ciudă

(”Coana” părea că asudă !)

Moartea-mi șuieră –  astută :

 

”-…dar tot la mine-i veni

când Viermii mi te-or sorti… !”

 

am râs tare – s-o ajungă

căci eu nu tac la poruncă :

 

”-bucuros – Moarte Moțată !

hai – Noroc ! – …și… pe-altădată !

 

întorsei Murgul spre Lună

mă-nchinai cu ”Sara Bună !

…Moartea macină blesteme

în urmă-mi… – …de Crist se teme…

 

…și mă întorsei Acasă

ca unul cărui’  nu-i pasă :

are Vatră  – Foc și Masă…

…dar – firește – -n Ochi aveam

un Oarece Chip de-Alean :

 

Fântâna cu Neagră Apă

stând în Câmpul fără Sapă

Neagră Apă dintre Glii

în Mijloc de Câmpi Pustii

păzind Drumul cu Alaiuri

 

(…și cu Nesfârșite Graiuri

de Oameni cu Șepte Maiuri…)

 

cari n-a dus – nicicând – spre Raiuri…

Fântâna cu Apă Rea

Mii de Demoni oglindea :

n-o uitam… – …și-apoi…NINGEA !

***

 

O CĂSUȚĂ ÎN PĂDURE

 

o Căsuță în Pădure – Spiriduși

Cocoșații Gnomi fac zâmbre – Trepăduși…

Zâna – călărind năvalnic – pe-un Erete

a intrat : le-a pus Pendulă – în Perete…

 

…de atunci  – terorizați de Timp Pervers

Bieții Spiriduși uitat-au orice Vers

uitat-au chiar și Cartea ce i-a scris :

Istorie de Răni  sunt – iar nu Paradis !

 

…azvârliți Toate Ceasurile Lumii

(cele de Casă – ca și cele-ale Vârtejului Spumii !)

în Ocean ! – azvârliți – Toți ! – Timpul  – peste Gard :

veți simți – abia atunci – că sunteți Liberi – fără Fard

veți vedea – din nou – Lumina dinspre Culmi !

 

…cu voi s-or juca – iar – Elfii de prin Ulmi…

…Timpul : Neputința de-a-l îmbrățișa pe Crist

Neputința de a recunoaște – -n Crist :  SUPREM ARTIST !

***

 

ÎMPOTRIVA MAGISTRAȚILOR ZILELOR NOASTRE

 

pe  voi – cei ce vă credeți zei și dumnezei

și nu sunteți decât Scârbe-Năpârci…”Magìstre” :

v-oi mitralia – -n Grupuri de câte Trei

Nevinovații când i-ați măslui-n Registre

 

și-i  pângăriți – cu Grea-Inventat’  Vinovăție

când i-azvârliți în Moarte și-n Calvarul

Golgotic – pe toți câți pătimesc pentru-Adevăr-Amarul :

VOI veți plăti Curatul lor Martiric : cu Viață și cu Pușcărie !

…să se îndrepte-odat’ a Lumii Terezìe – în Mijloc cu CRIST-JARUL !

 

…atunci – Scripcarul Cosmic avea-va Raze-n Strune

la Nunta Împlinirii cobor’ – din Munți – doar Zâne !

…vor înțelege Nàturi  că – totuși : E MINUNE !

 

…nu mai rânjiți : ce vă promit –  e SFÂNT !

Javre ca voi nici n-au Drept la Cuvânt

ci doar Stigmatizare – Ocnă și Mormânt !

***

 

DESPRE VRERE

 

nu ți-e Foame – nu ți-e Grijă

c-a intrat – în Lume – -o Schijă :

o Schijă mocnit tăind

pân’  la Osul cel Arzând !

 

acol’ se strânge Durerea

și se-nverșunează Vrerea !

din Durere naște Cântec

cu care Cerul îl spintec !

 

iaca – -L văd pe Dumnezeu

lăcrămând de Greul meu…

Crist îngână ce eu cânt :

Nime-n Lume nu-i Flămând !

 

tot Omul se simte Sfânt

și se-nchină la Pământ

Ochii – -apoi – ‘nălțăm spre Stea

dar Steaua – Muntele-l vrea !

 

Munte – Munte – Moș Cărunte !

între Om și Crist faci Punte

Vrere-n Cre și pe Pământ

să-nălțăm Nou Legământ !

 

se-nnoadă Minuni – cu zel :

Crist și Omul – VOR LA FEL !

***

   

EȘTI NUNTAȘ – TRUVER SFIOS

             

peste Lacul Hodinit – cu Unde-Argintate

cântă Lebăda în Zbor  – dedulcind  a Moarte…            

vuiesc Vânturi – Munții plâng – dar Pădurea tace :

A MURI  CÂNTÂND  – E-UN HAR :  NOBIL HAR DE PACE…

 

…în desișul Codrului – Lebăda se-nfundă

zboară să îmbrățișeze CUC PROROC – la Pândă :

Întunericul de Taină – îi acoperă – -ndurat

și pe Lebăda Regală – și Profet Legat…

 

…va ieși-n Lumini – curând – SFÂNTUL INOROG :

Veste ne va da de-o Nuntă – NUNTĂ SUB POLOG

pe cari Soarele-o ghicește –  Luna o să vină

 

căci e Nuntă din Străbuni : LĂUTĂ SUBLIMĂ

…ești Nuntaș – TRUVER SFIOS : hai – în Toi-Văpaie

ca să cânți cum n-ai cântat :  ÎN DE TAINĂ STRAIE !

***

 

NU AM SEMENI

 

nu am Semeni – ci doar niște

Forme Inferioare (Partenogenetice) de Evoluție a

Materiei  – care au contribuit – Din Plin și

Tovărășește – la Bunăstarea mea de

Calic Absolut – Schilod Nevăzut – Disperat – Scârbit

Umilit –  și

Nebun (Falit)…

 

în acest sens – solicit

a mi se permite să aduc

Mulțumirile mele cele mai

Fioros-Gelatinos-Refrigerat-Criogenate – Tuturor

dar Absolut Tuturor – celor care au participat și

neobosiți – participă – la a mă împinge (în Rate – la

anumite Date) – de o

Viață Întreagă (sau

Jum’ate) – spre

Groapă – și-apoi filosofează

(Veseli și – își zic ei… –  …Foc de

Inteligenți) – despre Moarte – Economie

Politică – și

Karate !

 

le doresc – cu maximă

Generozitate – să se Vomite – fiecare

pe rând – în

Chiuveta-le Ruginită – de-acasă – și – apoi

cât mai repede – să se Reînglobeze în Sfera

Propriilor Fecale (Savant

Igienizato-Sterilizate – chiar de

Dihori) – Incredibil

de Odorant-Prospere – și

Progresiv-Sporite : Fecale care seamănă

perfect – cu

Partajate Urale (proferate de

Maidanezi-Uranezi) – …Urale-Fecale – mai

mari – chiar – decât niște

Gospodărești (Împachetate) Sarmale !

***

          

LENEȘUL AȘTEAPTĂ-N MIZERIE

 

se-aude un Tractor – sau Barcă cu Motor

sărind peste Ape – sau într-un Picior… :

eu stau în Pat – culcat – și-aștept să mor…

senin – mestec Pelin – și conversez cu Pereții

pe care-au început să crească Bureți-Pădureții…

 

nu vrea să vină Moartea – la-ntâlnire ? – să-i fie

de bine ! – Analfabeta Naibii ! –  trăsneasc-o Sânt Ilie :

probabil că nici Numele nu știe să mi-l scrie

așa că Numele meu zace  – undeva – -ntr-o-Obscură Cutie…

 

….aștept  să treacă – zgomotoasă – -a lui Charon Barcă

și-s dezinteresat – aiurit : privesc – lângă Pat – o Libarcă…

nu-mi face bine la Mare – la Munte

 

simt – generos – un Păduche – pe Frunte…

…așa-i cu Moartea : cu cât o aștepți – cu-atât nu vine :

am să-i fac Reclamație – acolo – SUS! – …dar asta – MÂINE

***

 

VIZIUNI ȘI FAPTE DIVERSE DIN RAI

 

am făcut rost de niște

Senzori de Privire : cum privesc la

Lumea ASTA –  cum Lumea

ASTA se dă la o parte !

 

…și – astfel – pot vedea

ADEVĂRATE  LUMI : Vulcanii din

Lună – Oceanele Matrozilor

Temerari – Mărul din

Paradis – pe Adam lepădându-și

Udul (rezultat de pe urma Consumării acelei

Acrituri Feminine – furate din

Celebrul Măr-Coastă a Raiului) – ca și pe

Dumnezeu – mustrându-l pe

Adam că face

trebușoara asta – curgătoare și

urât mirositoare – taman în

Mijlocul Raiului !

 

…Garoafele Paradisiace confirmă – viclean-smerite – ca

Martore – și

întocmesc – repejor

Procesul Verbal de Contravenție

Adamică – privind Lepădarea

Udului : ”Această

Lepădare – s-a efectuat – pozițional

neconform cu Legile în Vigoare  – ale

Paradisului…” – …încheind scriptura lor

așa : ”Luptăm pentru

Pace  – pentru

Libertatea Visului – și pentru

Iubire Liberă !

***

 

ȘTIU – DEJA – CUM SĂ TREC DE MOROCĂNOȘENIILE APEI

    

știu – deja – cum să trec de Morocănoșeniile Apei

de Morocănoșeniile Smead-Luntrașului :

deja se-aud Acordurile – Finale – ale Harpei

deja sunt ciupite – spre-Armonizare – Corzile Lăutei Ceterașului…

 

prin Perdele de Fum – trec Umbele – spre mine

să m-ajute să ies din Somn  – către Lumine :

Toți  Trubadurii Nemărginirii s-au strâns

nu se-aude Suspin – nicidecum  – Supărător – Plâns…

 

e un Ritual Sever – Străvechi și Știut

prin care au trecut Rânduri de Duhuri – spre STIHUL CEL MUT :

clipocește-acum – Apa – prietenos – de ”bun venit

 

Lumânarea – pentru cea din urmă dată – a pâlpâit…

mă-ntâmpină-Alaiuri de Semeni Lunari

mă-nvață Nou Cântec – Sublimii Cobzari

***

 

EPOPEE  PREADURUTĂ

 

din Teii – des și îndesat – bătuți de Vânturi

s-a pogorât – pe Fața mea – Pasăre fără Cânturi :

o am lăsat – ca pe-o Pedeapsă Dreaptă

și-am coborât – spre Duh – în mine – înc-o Treaptă…

 

legat la Ochi de Legământ-Aripă

mi-am deschis Palmele – spre a Nisipului Risipă :

m-am îngropat sub Sunete de Frunze

și-am așteptat ca Timpul să se facă Grunze…

 

…doar auzeam – călări – cum Cavaleri treceau

în Mistica Pădure vuiau – se afundau :

cred că – în Toiul Codrului – se-ncăierară

 

ca să elibereze Sânge – spre-Altă Țară…

…eu – Pelerin cu Chip de Zburătoare Mută

o Epopee cercasem a citire… : PREADURUTĂ !

***

              

BALADA SPÂNZURATULUI

 

pe Deluțul Furcilor

și în Râsul Curcilor

putrezește-un Spânzurat

ciugulit și găvănat

de ploi multe înspumat…

 

Ciolanele-i zdrăngănesc

Stele și Soare-l privesc

Vânturi îl bălăngănesc

Păsările-l ocolesc

 

ca pe o Măscăritură

pe Funii și fără Gură

jucată în Bătătură

la Vreme de Boli și Ură

pe o Muche de Custură…

 

…ce-or fi văzut Ochi ce nu-s

pe unde i-or fi sclipind – la-Apus ?

e – și el – Pribeag în Veac

Călăuz i-a fost un Drac

Mormânt – nici măcar un Sac…

 

a trecut Poduri și Vămi

nu l-au oblojit la Răni

s-a dus – cu Durere-n Vis

nimeni – de el – nu a scris :

Pradă la Proști și la Râs…

 

Strună nu i-a dat – pe Grui

să-și cânte Cântecul lui

și sfios – și ostenit

dar mai altfel – cât un Mit

din Străbuni pășit – venit…

 

Ciolan-Șuier – gol și șui

poate vrea grăi – oricui :

nu mai are decât Rânjet

cocoțat în Cer de Bunget…

 

…dar Ploile îl lăuară

Soarele – cu Foc și Pară

i-a adus Viermi din Pământ

să lepede Legământ

 

și-acu-i o Mână de Oase

zdrăngănind ca niște Coase

în Murgitul Dealului

pe Costișa Valului

drept sub Dreapta Domnului…

 

…nu-i mai știe – nimeni – Nume

s-au strâns Ciorile la Glume

îi trec Oameni pe la Poale

se face Drumul mai moale…

 

și nimeni nu se gândește :

Toți vom zdrăngăni din Dește !

un lucru nu știm noi – unii :

Duhul stă-n Poarta Minunii

 

și se uită – mirat foarte

în jos – la Ghemul de Moarte

la Nimicul din Mizerii

Împărat Luminii Verii

Viermilor – Rigă-al Durerii…

 

Oameni îl batjocoresc

Sfaturi de Ciori îl cădesc

în Tremurul Vântului

Ciolanul Cuvântului…

 

Spânzuratul ce-am crezut

e-Mpăratul Neștiut

Neștiut și Nevăzut :

își amintesc doar Nebunii

c-ar fi fost Vrăjit Cununii

c-ar fi fost Fruntea Minunii :

 

căci el leagă Cer-Pământ

precum făcu Hristul nostru Sfânt

Frate lui Iuda cel Frânt

Răstignit pe Cruci de Vânt :

Trupul lui – Durută Punte

între Om – și Duhuri Multe !

***

 

CÂNTĂ – HAI – LĂUTĂ SCUMPĂ – GHIERSUL TAINIC DE LA NUNTĂ

 

cântă – hai – Lăută Scumpă – Ghiersul Tainic de la Nuntă

să-ncuscrim Vântul cu Sfinți – Pădure Căruntă

să trecem pe la Strâmtoare – cum Oaia la Strungă

lepădând – senin – pe Cer – Lumină de Lapte

să grăiască Hrist – cu noi – în Tâlcuri și Șoapte !

 

am aflat Loc de Scăpare :  din Lumea lui Fieștecare

o mai rămânea o Zare – când Pribegii fac Pas Mare

și sar Hatul de Tărâmuri – trecând Cuvânt – în Văpaie

iar Zdrențe de Hoit Umil – în de-Mpărați  Straie !

 

…și Lăuta ghiersuiește – Ghiersul în Slovă ne-a arde

iar Cerul se lămurește – Sfinții Cumsecade

ne întâmpin’ cu Lumină – cu Poveste Vie

 

căci Văzduhul – doar Hristosul știe să îl scrie !

…NUNTA DINTRE NOI ȘI CERURI – LUMI FĂR’ DE SFÂRȘIT

NU SE VA CURMA ÎN VEACURI : ABIA S-A URNIT !

***

 

CULORI

 

nu cunoaștem – deci nu

folosim – alte  Culori – decât cele

pe are Dumnezeu le-a

utilizat – la

Creația Sa – de

Aici

 

nici măcar nu putem

imagina – Altele

 

facem – și noi – ce

putem – cât

putem – cu ceea ce

imităm

 

e – și ăsta – un mod de a

pierde Timpul – de a

lăsa Culorile să ne

invadeze – fără să

reacționăm – în niciun

fel – cu nicio Explozie de

Imaginație – adică – de

Viață  Autentică – într-o

Eventuală – Extrem de

Problematică și Dubioasă (ca

Autenticitate)  – Lume

de-Aici

***

  

TRĂGÂNDU-SE DIN  CAIN – OMUL E RĂU

 

trăgându-se din  Cain – Omul e Rău

și – mai ales – Atotucigaș și Cretin !

nu te uita la Chip și la Ochiu-i Senin :

Dumnezeu l-a dresat să fie Dulău !

 

e Lacom – Pervers – nu are nici Lege !

pentru el – ar fi bun Timpul – care-n goană-l petrece

să-l ucidă curând – căci tot nu-i simți lipsa :

Moartea nici unui Om n-a iscat – vreodată – Eclipsa…

 

…prin ce am spus – al lui Cain Stră-Nepot mă declar :

fără rețineri – am pus Mâna pe Zar

Definitiv – decis-am – cu Rânjet –  Morțile-n-Cor

 

mai Crud și Dement decât orice Judecător…

…Omul e Rău – degeaba Ți-l iei Pacient !

Idealist Crist : Inimi de Om ai făcut din…CIMENT !

***

 

O BOARE-ALINĂ CRUCEA DIN COPAC

 

o Boare-alină Crucea din Copac

și Puful Alb tot ninge – către Cer !

nu știu să mulțumesc – nici ce să fac

când Crist e Cald – și nu e Gard de Fier…

 

Pădurea – Toată – îmi vorbește – și Toți deodată

îmi spun că Aripa îmi crește – da-i Vinovată…

eu mă cinchesc – umil – la Rădăcina Lumii :

ascult cum – una după alta – cad – se sparg – Razelele Lunii…

 

…o – Mumă Noapte – nu mă pedeăsi

că n-am venit Aici pentru A ȘTI

ci pentru-a mă-nfrăți cu Cel Frumos

 

pentru-a-L afla – tot mai Adânc – pe-al meu Hristos…

și Noaptea ninge – peste Capul meu – Minuni

ca să-nțeleg că nu e supărată : -nfloresc Pruni !

***      

 

FIECARE FRUNZĂ S-A PRINS ÎN BRAȚE

 

fiecare Frunză-a Copacului s-a prins în Brațe

și se leagănă Singură – căci Singură se simte…

Cerul e greu de-nțeles – și nu vrea nimeni să-l agațe

și să se legene – cu Frunzele deodată – ba chiar dinainte…

 

Frunze se leagănă – Cerul păstrează Misterul

Duhul Cetății sapă în Sine – făcând pe Minerul…

e-atâta-Ncordare Dementă – -n Liniștea din Urmă

e-atâta Durere – strânsă-n Cenușa din Urnă…

 

Nebunii trec pe sub Leagănul Singuratic al Frunzelor

Nebunii – numai ei – înțeleg Luna Confuzelor

Vânturi – care în Miezul Copacului scurmă…

 

…fiecare Frunză se leagănă Singură – își cântă Singură :

Cântec de Leagăn Aprins – apoi Covârșit de Negură…

e-un Cântec Monoton și Trist – Cântecul Frunzelor :

 

e Noapte : a devenit și Cântecul Stelelor…

…sunt în Loja Tăcerii – îngân Gândul Lunii

dar Inima mea stă la Foc – cu Nebunii…

***

 

NU MĂ-NNEBUNIȚI ÎNAINTE DE VREME

 

nu mă-nnebuniți Înainte de Vreme

așteptați  – întâi – un Herald – să mă cheme…

nu fiți Răi – nu fiți Nedrepți cu Scripcarul

așteptați să scârțâie – din Străvechile-i Roți – CARUL !

 

până atunci – vă voi cânta de Alean

până atunci – voi fi Strajă  – voi fi Paznic de An :

tot ce-i scris să vă cânt – anunța-voi pe Ceruri

tot ce ziceați a cunoaște – voi preface-n Misteruri…

 

…de mult n-am cântat către Stele-Popoare

demult Dumnezeu m-a uitat pe Ponoare :

e Vremea – de mine – Toți să-și Aducă Aminte

 

e Vremea ca Iele să mă muște c-un Dinte…

…nu mă-nnebuniți înainte de-Apusuri :

căci Crist obosì de atâtea ”venite și dusuri

 

 

de atâtea Filosofii și Prepusuri…

Gòlgota e plină de Sânge și Raze

dar nu e vreo Cruce – pe Drum de Topaze

***

 

DE CE-S PELERIN – CĂLĂTOR SPRE ”ACOLO” ?  

 

seacă Lume – seacă de Doruri și Minte :

se-nvârt – în Gol – ca la Moară – Aceleași Cuvinte…

și Tot se golește : rămâne o Coașcă…

…iar eu mă afund în Zațul din Ceașcă…

 

Gol e Metalul Mobil – au golit pân’ și Munții ! 

asta arată Genunea de sub Bolta Frunții :

de ce să m-agăț ? – nu mai am chiar NIMIC !

…iar Gând ce-a rămas – încape-ntr-un Plic !

 

…de ce-s Pelerin – Călător spre ”ACOLO” ?     

pentru că sper – ca un Prost – că plutind – așa – SOLO

voi da de vreo Lume – să sune a PLIN :

 

Duhu-mi șoptește despre LUMI-DE-VENIN…

…niciunde – nicicând – Demiurg nu mai este !

…dar eu – un CATÂR ! – ‘naintez spre POVESTE…

 

…Nebunii sunt Singurii Vorbitori despre…CRESTE !

***

     

NU-MI PLACE-A SE DISPUNE – DE VIAȚA MEA – ÎN PRIPĂ

 

nu-mi place-a se dispune – de Viața mea – în pripă :

din Sfera ce Palpită (Vulcanii sunt nimică !) – să faceți – voi – Risipă !

îmi place – -n orice Clipă – să mă transform – din PRADĂ

în REGE-NCORONAT – în NOUĂ – SFÂNTĂ MLADĂ !

 

nu – -Asasin Versat și Dumnezeu-Duzină

n-o să vă las – prin mine – Desăvârșită Crimă

să realizați : mă voi preface-n GRIFON – să zic (…pentru-nceput…) :

veți constata – voi – astfel – că…NICI NU M-AȚI VĂZUT !

 

căci sunt Stăpân pe AER – pe FOC – și chiar pe …MOARTE :

cu CAL ÎNARIPATUL trec APĂ… – …și…iată-mă – -s DEPARTE

de toți câți nu gândesc că-am de sfârșit…”O TREABĂ

 

iar nu să fiu VICTÌMĂ (Frivolă !) – UMBREI-GRABĂ !

…nu vă mai dați la mine – nu calculați ”DIN VREME

cât Timp vă ia – -ndeobște – ”CADAVRU” să mă cheme !

*

…Adio – și-un Praz Verde ! –  …vă las să meditați !

pân’ ”TREABA” mea sfârși-voi – ”Problema”…rezolvați !

***

 

LUMEA DE-AICI :   ”PUBLICITATE” !

 

de la Moarte la Manele

nu-s decât patru-cinci Stele :

 

Pastă de Dinți” și-”Accidente

Morți cu Mii” – ”Flori Fluorescente

Bijuterii” – ”Constipații

Cancere” – ”Sincere-Ovații

de Idioți…numai ”Nații”…

Pentagon” și ”Balerini

(”Balerini”…ASASINI !)

 

Proper” – ”Rocker” – ”Pandemii

(”Să nu mai facem Copii !

învățăm…”MagCălării

după ”Tantra-Yoga”… – …phii !)

Repetenți” și-”Academii

Mascați”-Monștri – nu Femei !

…și – deasupra – Bani de-Ovrei…!

 

Înflorim și prosperăm

(…de ”Bună-stări” – sucombăm !

Patrii”  nu-identificăm :

România-n Ouagadougou

București” – ”Proba de Dublu”…

Polul Nord în Polul Sud

Nuzi la Minte – ”Nud în Nud”…

 

Ziua-i Noapte – Noaptea – Zi

Negru-i Alb – și Albu-i…”Gri” !

…de fapt – e doar ”de Culoare

lustruiești Ghete cu…Soare !

Political Correctness” – frate

să te dai ”T(r)umba” – pe Spate

să fii Maimuță Gregară

să mănânci numai…GARGARĂ !

 

 

…”Răniți” și ”Handicapați

Telefoane” cu ”Cârnați

(…să-ți ucizi toți Șapte Frați…

Otrăviți – Iradiați…)…

Bilete în Caymane”

cu  ”Privatele Avioane

Mutilați cu Milioane

Copiii murind de Foame” :

Caramele” și ”Fondante”…

Vulturi” – lângă ”Termopane

Asasini” – ”SIDA” – ”Bomboane

Otrăviții din Saloane

Catifelate Tampoane”…

 

…Tragedii – Publicitate

și …”Bastoane Democrate”…!

 

…Popii noștri-s ”Artiști Mari

Liturghie fără-Altar”…

Scuipați” – lângă ”Prăjituri

Râgâieli” lângă ”Picturi

(”Flatulăm” cu…Strigături !)

Muzică”-ngânând Lătùri

Poeme” urmând ”Corega

Filme” cu ”Gay” și…”Colega

Tovarăși” – pân’  la…”OMEGA” !

…”Educația Sexuală

Singura ”ȘCOALĂ” !

 

… ”Genii” după ”Murături

Martiri” lângă …”Vărz(s)ături

Fecale” – după”Sculpturi”…

 

…Regia o fi Dementă

da-i plătită…”la momentă” !

ASTA-i Lumea Minunată

în care am fost…ODATĂ !

 

…mă-nțelegeți de ce latru

Canibalul Idolatru” :

vreau ”ACOLO” – Domni Abulici !

…nu știu-”ACOL’ ” de-”oi face purici”…

dar să-ncerc – e Datorie

pentru-un Om de Omenie :

 

…Crist fără de Nație

de n-ai Revelație

Sfântă-Imaginație

Bun-Simț fără Rație

Liniști – Senin –  Grație :

Scutești…”Consumație” !

***

 

UN BIET SCRIPCAR                          

 

primește – Doamne – -un Biet Scripcar – la Poala Ta

căci n-a adus vreun Gând cu sine : doar o Stea…

nu-i Steaua Magilor Pustiei – e doar Lumină

dintr-un Altar de Sat din Munți – cu Țarină Creștină…

 

Bisericuța Prizărită – din Flori Iscată

sfios – Scripcarul o aduce – ca pe-o Făclie Preacurată

iar Cântecul Bisericuței – din Ram în Ram – Alină-Alean

căci – fără Stihuri – pe Colnice – îl cântă un Cioban…

 

nu și-a dat Turma – pentru Cântec : ci Cântecul i-e Turma

cu care – -Umil – Te-a fost zărit : s-a istovit

pe Drum – oricât de Greu – oriunde-Ți vede Urma :

în Vânt – în Flori – în Munte – -n Schit

 

s-a Răstignit – s-a Iscălit – și Sânge-Cânt l-a Mântuit…

…nu-l alunga – Mărite Doamne : cu el – iarăși – Lumina

va umple Sufletele Lumii – va alunga Vermina !

***

 

CREDINȚĂ DE RĂZBOINIC

 

am fost  Toamnă – am fost Iarnă – acum – Primăvară

m-am chitit : dau Drum la Ape – se veselească – iară…

nu aș fi Om – de n-ar durea – Nou Drum – prin Carnea mea

să știu Grăi – mă Răstigni – să văd cum Hristul vrea…

 

vrea ca să fim ce ne-a făcut – ca Fulgere în Bezne

și să-mplinim – oriunde-am fi – ce nimănui i-e lesne :

să-ntâmpinăm Vântul Cel Rău – cu Coase și Topoare

dar să-l chemăm – și să-L rugăm : ne-ajute – la Strâmtoare !

 

…nu suntem mulți – nici înțelepți – dar Hotărârea Sfântă

face – din noi – Ostași de Soi : mai mult decât o Stâncă…

vom fi Arhangheli – pentru-o Lume ce încă n-o zărim

 

dar știm că Lumea Nevăzută – ne-i învăța s-o știm !

….purcedem spre Lumina Verii – chiar dacă vom pieri :

Tu știi căuta : al nostru Cânt  Războinic – Tu-l vei aspri !

***

 

 

ÎNDEMN CU SEMN

 

Pandemie de Minciună

și toți Proștii-i cântă-n Strună !

Pandemie de Mascați

nu știi de-s Femei – Bărbați

(…ca să nu se mai găsească

cei ce-ar vrea să se IUBEASCĂ !)

Pandemie”-urlați cu Porcul

să vă treacă Vieți – Sorocul…

arătați ca Draci Versați :

MONȘTRI MARINI – sau…Uscați !

 

nu veniți și nu plecați

stați prin Case – să Ouați !

stați – în Celule-Arestați

ca Roboți voi vă purtați !

 

…când zici că s-a dus să doarmă

Pandemia” lui Nea Coarnă

(…Poliția-i Dumnezeu :

Analfabet… și mai Rău !)

hop ! – se-ntoarce – iar – la Toamnă !

…Școala lor cea …”Digitală

e Rahat : nu-ncape-n Oală

ci va isca Generații

de Cretini – cu Ulcerații

la Creier și ici – în Piept

VOR MAIMUȚE ! – …ASTA-I DREPT !

 

o s-ajungeți Bebeluși

să credeți în…”Cărăbuși

și-o s-ajungeți Sclavi să fiți

Mincinoșilor Slăviți

între BANII lor – chirciți !

 

…vi l-au smuls pe Dumnezeu

ca să fie – veșnic – RĂU !

…și v-au tot încălecat :

 nu mai știți de Cer și Sfat !

 

Criminali – Lacomi și Cinici

vă vor ”agăța” – prin Clinici…

 

…cât – încă – nu sunteți Viermi

Proști cu Diplomă – Eterni

nici Moluște – nici Bureți

(să n-aveți – prin Cap – Sticleți !)

puneți Mâna – MITRALIAȚI

pe câți nu vor să fiți FRAȚI !

 

Pandemiști ce-ați îndurat

Slujbele vi le-au ”săltat” :

din Lume – INTELECTUALI

Boreali sau Australi

din toată Zarea – vă strângeți

vă uniți – în Duh : să-i frângeți

pe toți câți vă vor Slabi – Mici

vă vor Broaște – Cocostârci :

să-i striviți – ca pe Năpârci !

 

dacă vor să vă ”reducă

(bine – numai EI s-o ducă !)

Scufundați-i în Acizi :

LIPSĂ DE-AȘA… ”INDIVIZI” !

 

Pandemiștii” Birocrați

în Picioare să-i Călcați

ca pe Șerpi Înveninați !

…nu vă mai lăsați Furați

nici Uciși – Înfometați !

  Continue reading „Adrian BOTEZ: Matrozi glorioși – dar fără extaze (poesis)”

Emil ȘIMĂNDAN: Alexandru Florin Țene – Atitudini literare la începutul secolului XXI

Note de lector

      Binecunoscuta scriitoare arădeană Voichița Tulcan Macovei a publicat în anul 2019, la Editura Napoca Star din Cluj, sub titlul ”ATITUDINI LITERARE LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI”, o importantă și incitantă antologie literară de studii, articole, foiletoane, eseuri și critică literară scrise de scriitorul clujean ALEXANDRU FOLRIN ȚENE.

        Alexandru Florin Țene este fondatorul Ligii Naționale a Scriitorilor, pe care o cârmuiește din anul 2006, o ligă cu peste 500 de scriitori din toate generațiile, de la tineri și foarte tineri, până la veterani în ale scrisului, precum este și dumnealui, născut în timpul celui de Al doilea Război Mondial. A debutat cu poezie în 1959 în revista Tribuna, pe când era elev în cls a a XI-a, iar editorial în anul 1974 cu volumul de versuri ”Ochi deschis”, editura Litera din București. În 1979 îi apare cel de al doilea volum de versuri ”Fuga statuilor”, tot la editura Litera din București și este tradus în limbile sârbă, engleză, rusă, spaniolă, italiană, albaneză, franceză. Este anchetat de securitate împreună cu soția, poeta Titina Nica-Țene, pentru o scrisoare adresată revistei ”Flacăra” în care demască înfometarea poporului român de către dictatorul Ceaușescu. Va fi exclus din Uniunea Scriitorilor din România, întrucât a publicat un articol într-un ziar din Valea Jiului în care a arătat că o parte din conducerea Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor a colaborat cu Securitatea comunistă, bazându-se, ca participant activ la Revoluția din Decembrie 1989, pe documente găsite în sediul Comitetului județean Cluj al PCR. Ca urmare acestui fapt, conducerea Filialei l-a exclus din Uniunea Scriitorilor, înscenându-i un plagiat. Mai subliniem că în februarie 2010 propune Patriarhiei Române a Bisericii Ortodoxe Române sanctificarea Poetului Național, MIHAI EMINESCU, iar din iulie 2011 este membru corespondent al Academiei Americane Române de Știință și Artă.

       Opera acestui harnic și talentat scriitor este, de asemenea, impresionantă, peste 70 de volume publicate de poezie, proză, dramaturgie, critică literară, articole, foiletoane și peste 3000 de articole și eseuri literare și filosofice.

            Cu mult curaj și profesionalism, scriitoarea arădeană Voichița Tulcan Macovei s-a angajat (și a reușit în mod exemplar) să alcătuiască o antologie polivalentă din creația publicistică a domnului Alexandru Florin Țene din ultimii 20 de ani post-decembriști, respectiv 1998 – 2018, scoțând în evidență  ideologia literară specială și gândirea critică a acestui scriitor român.

       După un scurt ”Argument”, antologia se deschide cu un ”Studiu introductiv”, care de fapt este un compendiu esențializat al vieții și activității literare a acestui important scriitor în varii  domenii literare și eseistice românești. În acest compendiu existențial și creativ, ne-a atras atenția în mod cu totul aparte MANIFESTUL ÎN CADRUL CENTENARULUI (Confluențe Literare 2018) prin care scriitorul atrage atenția istoricilor literari ”indiferent care sunt ei, asupra faptului că au așezat împreună, în aceleași ”coli de aur” ale creației românești, scriitori duplicitari și ipocriți, alături de nume care s-au sacrificat pentru creația literară și pentru onoarea literaturii române”. Manifestul scriitorului, cum era de așteptat, într-o societate excesiv de diferențiată, de stratificată, a avut un ecou divers, pro și contra, acuzațiile autorului fie nu au fost luate în considerație, fie s-au estompat în fața responsabililor culturii române contemporane. Manifestul este străbătut de două dimensiuni (caracteristici) esențiale ale scriitorului, de ”Vulcanism” și ”spirit neliniștit” la care, autoarea antologiei, mai subliniază sinceritatea și respectul față de frumosul natural, precum și iubirea de țară și neam, ultima reprezentând ”axa întregii sale creații”.

       O altă dimensiune creatoare a scriitorului Al. Fl. Țene antologat este – subliniază Voichița Tulcan Macovei – de a reînvia chipuri importante, ale unor scriitori marcanți ai Istoriei Literaturii Române, revalorificând, în același timp, arta lor de a crea. În acest sens sunt cunoscute romanele despre Gib Mihăiescu, Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, iar mai recent, Radu Gyr, care redau viața și activitatea acestora sub forma unor povești.

       În cadrul antologiei este relevată, în cele 13 capitole care însumează peste 300 de pagini,  polivalența scriitorului, ca poet, romancier, nuvelist, dramaturg, ori critic literar, foiletonist și eseist, unde, în capitolul I (Frământări în anul Centenarului) arată vinovăția criticilor și istoricilor literari care și în prezent promovează ”operele” scriitorilor ce au scris în spiritul realismului socialist, Continue reading „Emil ȘIMĂNDAN: Alexandru Florin Țene – Atitudini literare la începutul secolului XXI”

Dorel SCHOR: Vadim Stepanov-realitatea în forme bizare

    Vadim Stepanov este un artist al artelor vizuale proeminent în  pictura israeliană contemporană prin stilul său aparent primitiv, cu personaje groteşti, evident neconvenţional. El aminteşte de vechile icoane ruseşti, cu figuri fantastice, influenţat vag de pictura renaşterii nordice. De fapt,în esenţă, este un suprarealist, un rebel social care foloseşte simboluri pentru a reflecta o realitate corigibilă.

 

 

 

    Stilul său îl încadrează într-o zonă relativ puţin vizitată în demersurile despre arta contemporană. El testează limitele figurativului cu personajele sale bizare, nenaturale, uneori naive sau ridicole. Dar un tablou de Vadim Stepanov este imediat recunoscibil, fapt ce pledează pentru un vizual profund personal. Pictorul îşi asociază privitorul la un joc în care  fantezia, imaginaţia, stadiul de vis au un rol central.

   Unii au spus că arta sa aminteşte de predecesori celebri precum Hieronimus Bosch sau Pieter Bruegel pentru atracţia morbidului, inestetică dar fascinantă. Ea provoacă formele clasice, reflectând realitatea în forme bizare, uneori caricaturale  sau în contraste violente. Stepanov amplifică în mod radical grotescul până în locul unde începe tragicul sau comicul.

   Această pictură naivă şi stranie are succes. Dintre colecţionarii lui Vadim Stepanov se numără şi câţiva din tribul nostru (Mircea Greenberg, Ilana Dore, Rela Herivan, dr. Dinu Bernstein zal.) cu ale căror tablouri ilustrăm articolul.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Ileana VLĂDUȘEL: Aș fi putut

Aș fi putut

 

Aș fi putut să-ți fiu zbor

Peste orizontul ochilor

Și aș fi putut să încap

În sertarul inimii tale. Să ard,

Sau să-ți fiu răcoare, să-ți prind

Peste anotimpuri ram înflorind

Și-aș  fi putut să-ți rămân,

Ramă pentru chipul iubirii, zâmbind.

Porumbel călător,

Tu, ți-ai luat zborul din ramul meu.

Fotografie uitată

Pe ștergarul cu care ai șters  amintirile ,vază

Cu flori ofilite și triste,

Astăzi din tot, mai sunt doar

Urmele dorului  în batiste.

Ai fi putut să rămâi

Direcția zborului dintâi

Dar te-ai rupt de cer și ai căzut

Peste uitare, început

Iar eu,

Am rămas peste timpul tău

Doar un ieri…

——————————-

Ileana VLĂDUȘEL

11 iunie 2020

 

Al.Florin ȚENE: La un veac după Eminescu

Minunea lui Dumnezeu, Eminescu

 

După ce Dumnezeu a sfinţit lucrarea Lui

Cuvântul în tine a căpătat mişcare

A ochilor ce dau de ştire în ziua nimănui

Spre a înţelege noua-ntruchipare.

 

In această zi ai împărţit bucăţi din tine,

Poeme să le-nţelegem în ceas de mântuire,

Ajutorul  măduvii timpului ce vine,

A leoaicei cu ochii verzi eliberată de iubire.

 

O mie de ani într-o singură zi

Proclamă un ceas fără eroare,

In duminica de suflet te-aştept să vii

Poemul să-l citeşti întruchipat din mare.

 

Prilej universal de a ne cunoaşte,

De a întoarce cuvântul înapoi,

În mielul  de la Ipotești ce tăcerea o paşte,

Aşa cum va fi în Ziua de Apoi.

 

 

 

 

Eminescu nu minte niciodată

 

El doar spune ce-i şopteşte viitorul

Trecutul adus în mere coapte din pom

Sau busuiocul sfinţit în pridvorul

Oglindit în picătura de atom.

 

Iubirea e sinceră când o uită-n cuvinte

Spuse ca rotocoalele de fum

Fiinndcă niciodată Eminescu nu minte

El doar rătăceşe versul  pe drum.

 

Cerul în verbul lui e ca apele

Ce curg pe clopotul învechit

Când muza “aburită” închide pleoapele

Convinsă că Poetul n-a minţit.

 

Fruntea îi e asudată de gânduri pe mal

În însingurătate muzele le mai încurcă

Văzându-le alunecând goale pe-un val

Poetul în morile cerului mai  urcă.

 

Lângă coapsa ei Eminescu  e beat

Ca şerpii din vitrină, din platină,

Dar niciodată nu se lasă împerecheat,

Însă tâmplele-i bat şi se clatină.

 

Eminescu nu minte niciodată, dar niciodată…

În poemele lui  se aprind verbele în lumină,

O spune în vers, seara, la câte-o fată,

Muza de porţelan auzind  recită și ea în vitrină.

 

 

Eminescu nu a avut  viaţă personală

 

Eminescu viaţă personală nu a avut

El sprijinea cerul să nu cadă peste noi

Se făcea nor şi-n tăcere  cuvântului scut

Spre turnul potopit de ploi.

 

Eminescu  nu a avut viaţă personală

Întâmpia zorii alergând prin fum

Salvând  marinarii surprinşi în cală

S-au fecioarele urmărite pe drum.

 

Eminescu viaţă personală nu a avut

Fântânilor spre seară le aprindea lumină

Şi cumpenelor le punea în vârf un soare de lut

Salvând amurgul de rugină.

 

Eminescu  nu a avut viaţă personală

El curgea molatic ca un râu sub lună,

Atunci când vântul coboara cu-o rafală

Păzea livada cu Poezia împreună

 

Eminescu viaţă personală nu a avut

Târziu se culca învelit de-o zeghe

Și-atunci mai scria un poem ce l-a durut

Până când cocoşii îl striga, stând de veghe.

 

Eminescu e soldatul ce apără iubirea

Cu pana  înmuiată în cerul albastru

Înconjurat de muze mușcând din măr iubirea

De parcă rupe lumină  dintr-un astru.

 

Eminescu  trăieşte întotdeauna în vis

Stând  de straje cuvântului scris.

 

Vibraţia iubirii de neam

                        Lui Eminescu

 

Poetul  cultivă iubirea de neam şi ţară,

au făcut-o moşii din mii de motive;

în marea sete a lor de primăvară

tânjind după Cuvinte definitive.

 

N-am avut șansa odată să te-ascult

Când sunetul vibra în poezia ta,

Istoria se-ntrupa în lumina din cult,

Iar fiecare cuvânt devenea o stea.

 

Aduci de dincolo de ceaţă străbunii,

Şi versul ne urcă-n clipe însorite

De parcă ies părinţii sub razele lunii

Să te asculte de sub crucile-nverzite.

 

Din poezia ta neâncetat ies izvoare

Ce susură cuvinte de înţeles,

Eu te citesc şi parcă o cărare

Se deschide spre cuvântul ales.

 

Dar câte voi avea pe-un rest de soare,

La poezia ta mă prind rob total

Şi nicio bucurie n-aş avea mai mare

Când te citesc în linişte pe mal.

 

Văd la tine cum vibrează iubirea-

Virtute întrupată din lut şi soare.

De-ar fi s-aleg din noi dumnezeirea

Aş alege Poezia ta citită cu ardoare.

 

 

DOR DE EMINESCU

 

Au curs atâtea verbe pe pagini de poveste

Cum curge Oltul de veacuri prin Carpaţi

Şi dorul si-a cioplit cuvintele pe creste

Cum iubirea trece  de la părinţi în fraţi.

 

Continue reading „Al.Florin ȚENE: La un veac după Eminescu”

Mircea Dorin ISTRATE: Seară de vară (versuri)

 

Cu aripi de mătase mângâie vântul seara,

Înfiorând simțirea la tot ce-i trăitor,

Înfoaie focu-n vatră, săltându-mi-l ușor,

Să-mi gate cina care, încheie-o zi de vară.

 

 

Luceferii sfielnici se-aprind pe cerul nopții,

Străluminând cerescul în lungul lor și-n lat,

Pruncuții cei de-o șchioapă să doarmă mi-au plecat,

Se stinge-ncet și moare, de-acuma larma vieții.

 

Încet, suflarea toată în vis mi se scufundă,

Lăsând himere-n minte să-mi umble cum îmi vor,

Din cer, pe-ntinsul lumii în nevăzut cobor,

O liniște și-o pacea smerelnică și blândă.

 

Pe undeva, departe, în crucea nopții bate

Nici știu de unde încă, un clopot vechi, dogit,

De-acuma timpul lumii, mereu neadormit

Spre zorii dimineții, încet, încet răzbate.

*

Așa îmi trece noaptea, lăsându-și lăcrimarea

În roua dimineții ce-o scânteia în iarbă,

Iar bobii ei îmi fi-vor a dimineții salbă,

La gâtul verii care, își calcă-ncet cărarea.

 

 

VREDNICIȚILOR  EROI

 

Motto: Închin, în fața voastră, smerelnica mea frunte,

             Voi, care-mi sunteți încă eroii-atâtor lupte

              Pe câmpul de onoare al dragostei de țară,

              De neamul  ce-a lui viță, nicicând n-o să dispară.

 

În lanul ce se coace sub mângâieri de soare,

Mi-au înflorit sfielnic, văpăi de maci în floare,

Sunt sufletele voastre pe-aicea risipite,

Ce pentru veșnicie cu glia-s înfrăție.

 

Când din cuptor îmi scoateți cea aburindă pâine

Și-n mâini o frângeți încă spre ziua cea de mâine,

În ea e și-a lor suflet cu cugetu-mpăcat,

Că viața pentru țară și pentru noi și-au dat.

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Seară de vară (versuri)”

Constanța Abalașei-Donosă: Viața ca o punte sau Punte pentru o viață

Recent, am avut plăcuta surpriză să citesc două cărți de același autor; Titina Nica-Țene, care deopotrivă, este și poetă și prozatoare. Cărțile se numesc; Scaunul Harului, editată în anul 2009 și Viața ca o punte, editată în anul 2011. Ambele au aceiași editură; „Semănătorul” – Editura online.

Între cele două, am preferat-o pe Viața ca o punte, fiindcă este editată mai recent.

Titina Nica -Țene, își începe scurtele sale proze din „ Viața ca o punte”, printr-un motto, extrem de sugestiv din Vechiul Testament: „Domnul a zis lui Iousa: ia 12 bărbați din popor, din mijlocul Iordanului (…) 12 pietre (…) pentru ca acestea să fie un semn de aducere aminte în mijlocul nostru.„

După ce vei citi primele două – trei proze din această carete vei spune : sunt simple ! Da. Sunt simple și pline de autenticitate. Cu eleganța vocabularului strămoșesc și cu o sinceritate pură din lăuntrul său, Titina Nica-Țene, ne împărtășește rând pe rând din toate tainele copilăriei până în prezent, fără a nu pune în umbră situația materială a familiei sale, precum și a oamenilor locurilor în care se zbăteau zi de zi, prin anii de după 1940.

Născută într-o zi de vară, în iulie 1944, într-un sat rătăcit prin județul Vâlcea, află mult mai multe de la tatăl său “om cu ceva carte“, despre sărăcia locurilor, despre munca câmpului pentru ai întreține pe cei încă 7 frați ai săi. Dacă părinții munceau din greu câmpul pe arșița soarelui, în colbul de praf sau noroaele în care rămâneai încremenit pe timpul ploii, copii rămași acasă, știau ce au de făcut în ograda lor cu chibzuința și cumpătul primit de la părinți.

Citind fiecare mică proză : Curca, Dracu-n farfurie, Cântecul sapelor, Furtuna, Prima zi de școală, Curcanul, Gâștele, Stafiile, Îngerii în vis …m-am ospătat cu atâtea frânturi de peisaj din micul sat Ușurei, așezat pe malul râului Beica, unde Titina alături de ceilalți copii, ascultau cântecul broaștelor, țârâitul greierilor și țânțărimii; unde spuneau povești și se jucau de uitau de păscutul vacilor ce le aveau în grijă, uitau și de foame și de sete.

M-am ospătat din toate povestirile ca și atunci când în ziua de Sf. Crăciun, după ce făceau câteva milostenii pentru cei morți, serveau prânzul Sf.Crăciun, la masa cea mare, lucru care se întâmpla numai la Sfintele Sărbători: Nașterea Domnului și Sfânta Înviere.

Văzute prin lumina lăuntrică a ochiului de copil, toate aceste povestiri în întregime, depășesc simplismul, luând alte valori de greutate din tot ce este scris : datina și spiritual oamenilor și locurilor.
Continue reading „Constanța Abalașei-Donosă: Viața ca o punte sau Punte pentru o viață”

Ioan MICLĂU-GEPIANU: Proverbe despre poezie, poeți și părinți!

-Poezia s-a născut odată cu ființa umană, așa să nu ne mirăm că rosturile acestea sunt tot atât de multe cât și infinitatea imaginației noastre.

-Poezia e o gogoașe de aur a sufletului nostru

-Poezia pare a nu prea avea multe cu gramatica, fiindcă, de fapt poezia a fost însăși forțarea ființei către avans, clopoțelul vibrant ce lovea corzile vocale primare ale graiului, asemenea și muzica. De unde, așadar, se ivi minunea comunicării!

-Pentru că Dumnezeu m-a făcut român, nu mă sufocă greutățile lumii, căci port în mine nemurirea neamului meu.

-Pentru mine este mai convenabil să mă cunoască mai puțini, dar de Om, decât să mă cunoască toată lumea, de prăpădit.

-Pentru adolescență Timpul aduce dragoste și speranțe. Minunat este omul care păstrează acest dar până la adânci bătrânețe.

-Pentru că ai bani mulți, să nu crezi că Moartea ocolește pe cineva.

-Poeții au fost și sunt sfinții credinței noastre creștine. Tulburarea lor vine din proza veșnicului interes al flămânzeniei omenești.

-Pe omul cinstit fă-l sociolog, dar mai ales politician al zilei, fiindcă și mulțimile adoră promisiunile imposibile și minciunile mărețe, deci și mulțimile trebuiesc educate.

-Politica este o profesie, care nu se dă celor ce le place să fie scărpinați pe burtă!

-Poți fugi de orice din jurul tău, dar nu poți fugi de tine. Astfel poți emigra politic, economic, alungat sau de bunăvoie, te duci așa cum ești.

Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANU: Proverbe despre poezie, poeți și părinți!”