Tristețea unui Prohod. În Vinerea Mare, vinerea de dinaintea Sfintelor Paști, seara, se oficiază denia cu Prohodul. Acesta este o cântare închinată Mântuitorului, patimilor și morții Sale. Este o cântare în trei părți, cu un conținut foarte bogat ca idei și învățături, dar și o melodie foarte suavă, mângâietoare, o tânguire demnă, în care se întrezărește speranța Învierii. În timpul Prohodului, în mijlocul bisericii se află o masă, pe care este așezat Sfântul Epitaf, care reprezintă icoana punerii în mormânt a Mântuitorului. Sfântul Epitaf este înconjurat cu flori aduse de credincioși. La sfârșitul Prohodului, Sfântul Epitaf este ridicat de preot și cântăreț sau un enoriaș și cu el se înconjoară biserica. La ieșirea din biserică toți enoriașii prezenți trec pe sub Sfântul Epitaf, iar la întoarcere intră în biserică trecând iarăși pe sub Sfântul Epitaf. Această trecere semnifică moartea și învierea noastră. În timpul când se înconjoară biserica bat clopotele, iar în cele patru puncte cardinale se fac opriri și preotul rostește ectenii pentru diferite trebuințe din viața omului și a comunității, ectenii pentru vii și pentru morți. Slujba se termină pe o notă optimistă, prin Sfânta Evanghelie a Învierii și Binecuvântările Învierii. Așadar, Domnul Hristos cel răstignit, mort și  îngropat înviază, dăruindu-ne și nouă garanția învierii noastre.

În parohia noastră slujba Prohodului are vechi tradiții. Am participat la cea din Bârda din copilărie, iar la cea din Malovăț încă de pe când eram elev la școala generală și la seminar. În ambele sate participarea enoriașilor era masivă. Se umplea biserica de lume, se împărțeau cărticele cu cântările Prohodului, se formau 2-3 grupuri mari și cântau alternativ. Cântau oameni în vârstă, bărbați și femei, tineri, copii. Grupele se formau  de obicei după sex, de-o parte bărbații, de-o parte femeile, dar erau și amestecate. Cântările erau foarte cunoscute, foarte populare, cred că erau unii care le știau pe de rost. Se cânta cu un entuziasm, cu voință și o solidaritate rar întâlnită. Vibrau geamurile bisericii. Fiecare simțea ceva din fiorul momentului, fiecare se simțea în momentele acelea solidar cu Domnul Hristos, își asuma suferințele Lui, parcă încerca să-I facă crucea mai ușoară. Mi-au rămas în amintire, încă din copilărie, multe chipuri ale celor ce au cântat în mod constant la Prohodul de la cele două biserici. De când am venit preot în cele două sate am făcut cu bucurie efortul de a oficia slujba Prohodului în ambele sate, uneori aceasta întinzându-se și după ora 24, pentru a păstra nealterată o tradiție atât de frumoasă și creștinească.

Prohodul din Vinerea Mare îl putem asemăna cu priveghiul ce se face când moare cineva dintr-ai noștri. În nopțile precedente înmormântării, la casa mortului se perindă zeci și sute de consăteni, uneori rude și cunoscuți și din alte localități. Aduc flori și lumânări, le dau de pomană deasupra mortului pentru mortul respectiv și pentru rude  ce au decedat mai demult. Mortul devine în acele momente mesagerul care este însărcinat de cei vii să ducă în lumea de dincolo ,,mesajele”, ,,scrisorile” celor vii. Participarea la priveghiu este un semn de dragoste, de respect față de mort, dar și de solidaritate față de familia mortului aflată în suferință, în doliu. La priveghiu participanții spun amintiri legate de mort, de viața lor, uneori se mai fac și glume, așa încât durerea celor din familia mortului nu mai este așa mare. Cei participanți își exprimă solidaritatea, compasiunea cu familia îndoliată participând la priveghiu.

Dacă asemănăm Prohodul cu priveghiul, trebuie să observăm că la priveghiu vin rude, prieteni, consăteni ai mortului, adică apropiați, nu străini. Cei ce participă Vineri seara la Prohodul Domnului Iisus Hristos se socotesc prieteni, rude și apropiați ai Lui. Este extraordinară apropierea. Este de fapt traducerea în faptă a mesajului biblic: ,,Voi sunteți frații Mei!” Iată cum românii au reținut această afirmație a Mântuitorului și i-au dat curs în modul cel mai practic: participarea la Prohod, la priveghiu, la înmormântarea Domnului Iisus Hristos. Dacă participarea la Pohod se face cu atâta tragere de inimă, cu atâta credință, nădejde și dragoste,  cu siguranță că Domnul Iisus Hristos nu rămâne indiferent la această atitudine. Cu siguranță că și El își va aduce aminte la timpul potrivit că aici, în satele și orașele noastre, în sânul poporului român, are atâția prieteni și frați, care au fost alături de El cu dragostea și compasiunea lor în momentele cele mai grele ale activității Sale pe pământ.

Anul acesta a fost, din păcate, ca niciodată! Au participat preotul, cântărețul și paracliserul. Au oficiat slujba  ca atunci când bisericile erau ticsite de lume, au cântat  Prohodul, dar n-a mai fost farmecul și măreția din anii trecuți! Nimic nu e mai trist decât slujirea unui preot într-o biserică goală! Am cântat Prohodul cu lacrimi în ochi și cu Dvs. în suflet. Parcă vă  vedeam chipurile alături. Cu siguranță că erau gândurile Dvs. și dorința de a fi participat prin prezență fizică, reală.

           Dumnezeu să ne ajute ca în anii viitori să reluăm tradiția cântării Prohodului cu toată măreția și frumusețea ei, liberi și nestingheriți de nimeni și nimic. Dumnezeu să ne ajute!

*

  Războiul cu pandemia(II).  În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” vă relatam  măsurile luate de autoritățile austriece la sfârșitul veacului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea pentru a stopa răspândirea  epidemiilor de ciumă și de holeră. Unele dintre acestea sunt valabile și azi.

În cele ce urmează, vă voi prezenta câteva forme ale luptei contra acestor epidemii la nivelul populației  românești în general și mehedințene în special.  Sunt multe tradiții legate de această luptă. Era o luptă disperată pentru viață. Iată câteva din aceste forme ale luptei contra unor boli molipsitoare:

• Un anumit număr de flăcăi, diferit de la localitate la localitate, purtând cămăși albe de in, lungi până la pământ, ca niște stihare preoțești, cusute de fete din sat, mânau un număr de până la nouă perechi de cai sau de boi negri, care trăgeau un plug. Cu plugul croiau una sau trei brazde pe hotarul satului, de jur-împrejurul hotarului, pentru ca boala să nu pătrundă în localitate;
• La hotarul satului se construiau troițe, adică niște cruci acoperite, ca niște străjeri meniți să apere satul de epidemie. În fața lor se închinau trecătorii, cei care mergeau la munca câmpului etc. La fel se făceau troițe și la răscrucile drumurilor;
• Se organizau ,,ciumărci” în sate. Acestea erau niște manifestări religioase în zile de vineri. Fiecare sat avea ,,ciumarca” lui, adică ziua lui, care nu coincidea cu a satelor din jur. În acea zi se făcea de dimineață slujbă la biserică însoțită de rugăciuni pentru ferirea de boli molipsitoare. După-amiază, fiecare locuitor al unui sat în care se oficia în acea zi ,,ciumarca” pregătea masă ca la praznic sau la nedeie. Mâncarea era, bineînțeles, de post. La acea masă veneau călători, săraci, dar și rude și prieteni din alte sate. Altfel spus, luptau cu epidemia prin rugăciune, post și fapte bune(milostenie). Sfânta Cruce era armă de căpătâi. Iată că istoria se repetă!

*

          Sfaturi părintești. Redăm mai jos un fragment din scrierea Sfântului Ioan de Kronstadt, intitulată Lumea ca o casă:

           ,,Lumea este o casă. Arhitectul și Stăpânul acestei case este Creatorul, iar Tatăl creștinilor care locuiesc în ea este Dumnezeu. Mama, în această casă, este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Mergi întotdeauna în prezența Tatălui tău, cu iubire și ascultare; la fel în prezența Mamei noastre a tuturor, a Maicii Domnului, cu sfânta iubire, cu venerație și ascultare. În nevoile tale materiale și spirituale, în nenorociri, necazuri, boli, întoarce-te spre ea cu credință, nădejde și dragoste. Fii sfânt, așa cum Domnul Dumnezeul tău sfânt este; ca și stăpâna noastră, Maica Domnului și maica ta de asemenea, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Femeie, iată fiul tău… Iată mama ta” (Ioan XIX, 26-27). Pentru ca noi să nu ne îndoim de dreptul nostru de a o numi Mamă a noastră pe Maica Preaînălțată a Dumnezeului Preaînalt – Stăpâna, Preasfânta, Preacurata, nemărginit fericita –, dumnezeiescul ei Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a îngăduit în mod expres tuturor acelora care țintesc spre sfințenie să o numim Maica noastră: „Iată mama ta”. Căci în persoana Sfântului Ioan Teologul, nouă, creștinilor, ni se adresează aceste cuvinte. Da, ea este cu adevărat cea mai blândă, cea mai atentă dintre mame, care ne conduce pe noi, copiii ei, spre sfințenie”.

*

 Ce fericiți am fost, dar n-am știut! Am găsit pe internet o poezie cu acest titlu semnată de Domnul  Marius Mihai Coșerariu, care descrie foarte exact situația în care ne aflăm în prezent în plină pandemie. Iat-o:

,,Ce fericiți eram și ce bogați
Și ne-ntâlneam cu toții-n sărbători,
Bunici, părinți, nepoți, surori și frați,
Ne bucuram de viață și de flori!

Ce fericiți am fost, dar n-am știut,
Zadarnic regretăm, dar e târziu,
Acum privim cu jind către trecut,
Iar Cerul pare tot mai cenușiu!

*

       Mesaje. Datorită pandemiei prin care trecem, ordonanțele militare s-au succedat neobișnuit de repede și nu mai aveam timp să vă transmitem cum le aplicăm în teritoriu. Din cauza aceasta am recurs la mesaje transmise pe platformele de socializare. Acțiunea a dat roade, fiindcă aceste mesaje au fost citite de foarte mulți din parohie și aceștia le-au transmis mai departe, așa încât am putut să respectăm ordonanțele  întru totul. Dovadă că nici preotul, nici vreunul dintre Dvs. nu a fost sancționat de către autorități, deși am fost ținuți sub lupă tot timpul. Trei din aceste mesaje le-am dat în numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale”. În continuare vom reda următoarele, pentru ca ele să fie cunoscute de către Dvs. toți. Să sperăm că starea de urgență va fi ridicată cât mai curând, lucrurile vor intra în normalitate și toate aceste măsuri se vor anula.

          Iată-le:

          IV – 13.04.2020 . Dragii mei enoriași! Ordonanțele, indicațiile și informațiile curg în avalanșă, așa încât lucrurile se schimbă aproape de la o zi la alta. Cele scrise în ,,Scrisoarea pastorală” de multe ori sunt depășite înainte ca ,,scrisoarea” să ajungă la Dumneavoastră.

            Din discuțiile pe care le-am avut cu unii dintre Dumneavoastră, am înțeles cât de îngrijorați sunteți în legătură cu slujbele de Sfintele Paști. În prezent sunt în măsură să vă fac cunoscute precizările necesare legate de aceste slujbe, în funcție de îndrumările date de către autoritățile noastre bisericești și civile. Iată-le:

• Slujbele din Săptămâna Sfintelor Patimi vor fi oficiate de către preot, fără prezența credincioșilor;
• Slujbele din noaptea și zilele Sfintelor Paști se vor oficia de către preot, fără prezența credincioșilor;
• Pâinea numită ,,Paști” va fi sfințită în Joia Mare, după Sfânta Liturghie;
• Această pâine numită ,,Paști” va fi distribuită Dumneavoastră în Vinerea și Sâmbăta Sfintelor Patimi, între orele 11-13;
• Veți veni câte unul din familie sau cel mai potrivit ar fi ca să veniți unul pentru mai multe familii, purtând mască și mănuși, la distanță de 2 metri unul de altul, și veți ridica Paștele în punguțe de plastic sigilate;
• În noaptea Sfintelor Paști, la ora 0,00, când începe slujba și încep să bată clopotele, sunteți rugați să ieșiți și Dumneavoastră la fereastră, pe balcon sau în pragul casei cu lumânare aprinsă în mână, să cântați așa cum știți Dumneavoastră ,,Hristos a înviat!”. După aceasta, sunteți rugați să vă adresați rudelor Dumneavoastră din casă, vecinilor, cu salutul creștinesc ,,Hristos a înviat!” sau să răspundeți ,,Adevărat a înviat!” dacă dumnealor vi s-au adresat mai înainte!
• Sunteți rugați să urmăriți la televizor pe postul Trinitas TV slujba de Sfintele Paști ce se oficiază la patriarhie, iar dacă nu aveți televizor să ascultați slujba la postul de radio ,,Lumina”;
• În ziua Sfintelor Paști, Duminică dimineața, între orele 8-9, se va împărți lumina Sfintei Învieri. Pentru aceasta se vor deplasa 1-2 tineri(băieți și fete sub 65 ani) din fiecare mahala, cu declarație pe proprie răspundere semnată și datată, vor lua lumina de la biserică și vor împărți-o consătenilor din mahalaua lor, care vor aștepta la porți cu lumânări sau candele, pe care le vor aprinde;
• Nu se vor face parastase în noaptea sau dimineața Sfintelor Paști.

              Rugați-vă cât puteți mai mult să ne ocrotească Dumnezeu și să îndepărteze această nenorocire din lume.

             Vă anunț cu acest prilej că până în prezent în comuna Malovăț nu avem nici un bolnav de COVID-19, deși celelalte comune vecine au mai mulți . Nu mai avem nici izolați la domiciliu. Cei 47 de izolați au ieșit din această situație și s-a dovedit a nu fi fost infectați. Să sperăm că ne va feri Dumnezeu pe toți până la sfârșit!

             Să avem convingerea că respectând toate ordonanțele și indicațiile autorităților luptăm pentru viața și sănătatea noastră și a celor dragi ai noștri, pentru stoparea acestei cumplite boli molipsitoare care a băgat spaimă în toată lumea. Teama de amenzi și de dosar penal să fie pe planul doi.

            Vă doresc din toată inima să petreceți Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casele Dumneavoastră și să ne ajute Dumnezeu să ne regăsim în biserica Sa la Sfintele Slujbe cât mai curând!

          V –  15.04.2020. Dragii mei enoriași!  Situația de stare de urgență în care se află țara noastră a impus și impune noi legi, ordonanțe și reglementări privind viața și activitatea noastră, inclusiv activitățile religioase.

             Deoarece nu mai aveți voie să veniți la biserică și să vă comunic cele necesare, iar ,,Scrisoarea pastorală” ajunge la Dvs. cu mare greutate, e nevoie să vă fac câteva precizări referitoare la unele servicii religioase, astfel:

1. Botezul ca Sfântă Taină se poate oficia în orice zi și la orice oră. Drept urmare, dacă cineva dintre Dvs. dorește să boteze copilul în această perioadă de restricții legate de boala molipsitoare cauzată de COVID-19, vă rog să respectați următoarele:

• Veniți la biserică în grupuri mici, de câte trei persoane, cu distanțe mari între grupuri. E recomandat să veniți cu mașina, pentru a nu expune copilul prea mult;
• În biserică, la slujbă, nu pot participa mai mult de 8(opt) persoane;
• Petrecerea de după botez nu o puteți face. În primul rând localurile nu contractează asemenea petreceri, iar acasă nu aveți voie să organizați petrecerea. Vă recomand să oficiem Sf. Botez, dar să amânați petrecerea după ce încetează perioada stării de urgență.

1.  Cununia ca Sfântă Taină se poate face în perioadele menționate în calendar.  Vă rog să țineți seamă de următoarele:

• Venirea la biserică sub formă de pietoni nu o puteți face decât în grupuri de trei persoane, iar între grupuri trebuie distanță mare. E bine să veniți cu mașina;
• În biserică nu pot participa mai mult de 8(opt) persoane la slujbă;
• Petrecerea nu o puteți face la local, fiindcă restaurantele nu au voie să contracteze asemenea evenimente. Nu aveți voie s-o faceți nici acasă.
• Vă recomand să faceți cununia civilă la primărie, cununia religioasă la biserică, iar petrecerea s-o amânați până ieșim din această perioadă de restricții;

1. Înmormântările sunt de două feluri:
2. Înmormântarea unui decedat din cauza virusului COVID-19 se derulează după reguli stricte, astfel:

• La spital decedatul este introdus în sac dublu de plastic și pus în sicriul care se sigilează;
• De la spital vine o mașină cu sicriul, urmată de o alta cu câțiva membrii ai familiei și o alta cu polițiști/jandarmi;
• Mașinile merg direct la cimitir, fără oprire;
• La cimitir așteaptă preotul, care va face o foarte scrută slujbă, după care imediat se face înhumarea;
• Slujba întreagă a înmormântării se face cu prilejul primului parastas dedicat acelui mort.

 Să ne ferească Dumnezeu să avem astfel de cazuri! Continue reading „Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: Scrisoare pastorală. Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi Anul XX(2020), nr. 419(1 –15 Aprilie)” →