„Cine suntem soro, frate, / Umiliți și puși la zid./

Dacă moftul, rânzele umflate, / Soarta noastră ne-o decid”.

(C. Oboroc, ex-prim vicepremier).

            Este strigătul la cer al lui Constantin Oboroc, fost prim-vicepremier în primele guverne democrate Druc și Muravschi. Mare patriot, chiar dacă nu s-a bătut cu pumnul în piept și nu a trâmbițat cum au făcut-o pe atunci Iu(da) Roșca. Împreună cu echipa sa guvernamentală el a zădărnicit petrecerea referendumului în a. 1991 privind păstrarea urss, lucru dorit foarte mult de fosilele sovietice de atunci – Voronin și ciracii lui, de separatiștii transnistreni instigați și susținuți de Kremlin, de separatiștii găgăuzi, care astăzi se erijează în mari adepți ai moldovenismului primitiv și așa numitului curs „ProMoldova”. Prin organizarea adunărilor locuitorilor practic în fiecare localitate cu prezentarea proceselor verbale, prin publicarea rezultatelor în ziarul guvernului „Moldova socialistă”, C. Oboroc a dejucat planul Kremlinului. dând dovadă de curaj, de adevărat curaj, punându-și în pericol nu doar propria viață, dar și a apropiaților săi.

            Un alt act de mare curaj al Domnului C. Oboroc a fost scoaterea monumentului idolului bolșevic V. Lenin din Piața Marii Adunări Naționale, în care a stat mai bine de patru decenii în fața Guvernului. Pentru demontarea monumentului s-a pronunțat, încă în anul 1990, primarul de atunci al Chișinăului, Nicolae Costin. Însă nu era atât de ușor de făcut acest lucru. Conducerea de atunci se afla sub o presiune enormă a Kremlinului și generalilor din Armata Sovietică, aflați pe teritoriul Basarabiei. Ei voiau să serbeze cu mare fast pe 28 iunie „marea eliberare de sub jugul românesc moșieresc”. Ședințele guvernului și ale biroului președinției erau aprinse. „Da? Dacă ești așa de deștept, noi plecăm toți din oraș și tu rămâi la pupitru și răspunzi cu capul, dar Lenin să nu mai fie aici”, i-a spus președintele M. Snegur lui C. Oboroc. Și au plecat lăsându-l să se descurce. Constantin Oboroc, fiind inginer de profesie, cunoscând domeniul construcțiilor, a analizat structura de rezistență a postamentului, a angajat două echipe de muncitori și pe 28 iunie 1991 monumentul nu mai era în piața, fiind dus la „Centrul Realizărilor Sovietice” MoldExpo.

Structurilor militare, existente pe teritoriul Republicii Moldova de atunci, și KGB-ului nu le plăcea acest liberalism al prim vicepremierului, și nu numai. Să ne amintim de soarta primului primar al Capitalei din perioada modernă Nicolae Costin, care a făcut atât de mult pentru Chișinău și care a fost iradiat. C. Oboroc pur și simplu și-a făcut datoria fără a se ascunde după comisii, decizii ale diverselor consilii, ale șefilor. Atunci când nu s-a mai văzut solicitat s-a retras din politică, s-a dus într-un autoexil de peste 23 de ani la țară să „crească varză”, mai corect vie. Revenind acum din propriul exil este profund dezamăgit de cei pentru care a făcut acest lucru. „Dacă noi nu vom înțelege rădăcinile răului care domină, nu cred că avem un viitor, nu cred… Noi avem partide reale? Aceasta este sărăcia noastră. Noi nu avem forța oamenilor, atâta lume inteligentă, puternică, elevată, dar n-avem ciurul care să-i selecteze pe cei mai buni, integri. Ciurul, despre care se vorbea la prima Mare Adunare Națională, care să aleagă grâul de neghină, a fost spart… Situaţia din Republica Moldova o găsim descrisă dacă o să căutăm prin caietele elevilor – lăcomie plus prostie înmulțit cu fudulie egal cu sărăcie… În campaniile electorale se întrec nu personalitățile care să ne arate calitățile lor profesionale, ci artiştii cei mai mari, bannerele cele mai mari, pomenile cele mai mari, cârnaţii, conservele, artificiile”, spune cu adâncă amărăciune Constantin Oboroc. „După târgul din scrutine / Ne trezim vânduți noi toți. / Prefăcuți cum lor le vine / Într-o țară de netoți!” (C. Oboroc).

Este un strigăt la cer al acestui militant pentru dreptate C. Oboroc, un strigăt pe fundalul mizeriei materiale, morale, spirituale, în care a fost adusă majoritatea acestei așchii de popor, a acestui „ram de neam bătut de soartă” (C. Oboroc), pe fundalul unui exod alarmant al tinerilor peste hotare, nevăzându-și rostul în propria țară. Doar unificarea forțelor eurounioniste mai poate salva această barcă naufragiată pre nume Basarabie. Dar ca el sunt mulți, foarte mulți, dezamăgiți: o bună parte a primului parlament, care a fost cel mai profesionist din istoria modern a acestui colt de țară: o bună parte de intelectuali; nemaivorbind de tineret care, în semn de protest, pleacă pe un cap. Dar tocmai aceasta dorește Dodon cu camarila sa: cu cei rămași, bătrâni năpăstuiți te descurci mai ușor cu pomeni de grecikă și tușonkă.

Și atunci ce facem, ce facem!!! Este absolut necesar de regândit strategia și tactica pe segmentul de dreapta-centru dreapta. Cea mai apropiată piatră, de care s-ar putea să se poticnească cu urmări grave pe viitor segmental eurounionist, este scrutinul din circumscripția de la Hâncești. Ca și în alte dăți aceștia consideră (cu mici excepții) că este doar un trivial scrutin pentru alegerea unui singur deputat în parlament, care nu hotărăște nimic. Iată că kremlinezul Dodon, care se pare are suficient sprijin, ocupând de mult timp primul loc la capitolul „susținere populară”, gândește altfel. În emisiunea sa de pe Yotube „Președintele Răspunde” Dodon spune că în aceste zile are în jur de 18! întâlniri cu locuitorii raionului Hâncești. Ce caută acest „președinte al întregului popor” acolo unde se bat partidele politice pentru un simplu loc de parlamentar? Se duce să-și facă piar, campanie electorală pentru alegerile din toamnă (pe banii noștri!). Candidatul de pe dreapta – centru dreapta nu are nevoie de campanie electorală! Alegerile din Hâncești kremlinezul le vede altfel decât ceilalți (are polittehnologi în spate). El știe (spre deosebire de eurounioniști!) că alegerile din 15 martie au o miză mai mare decât o simplă completare a componenței parlamentului cu un singur deputat. Acest scrutin este o repetiţie generală pentru următoarele competiții politice (prezidențială și foarte probabile parlamentare anticipate!), mult mai importante.

„Exact ca și acum un an, Igor Dodon își bate joc din nou de Constituție și de legile țării pe care o conduce. Vom sesiza organele competente în vederea sancționării PSRM și a lui Igor Dodon pentru acțiuni ilegale”, a scris deputatul PAS Sergiu Litvinenco. E foarte bine dar nu e suficient. Și „acțiunile” cu câteva sute de participanți (în loc de sute de mii!) organizate de mișcarea „Unirea”  nu sunt suficiente. Nici acțiunile dispersate ale PPDA, ale lui O. Țâcu, ale Maiei Sandu, oricât de frumoase ar fi, nu sunt suficiente. Acest Dadon se uită cu dispreț la „câinii care latră” și-și căută de treaba lui. Doar o amplă coalizare a tuturor forțelor eurounioniste îl poate pune cu fundul pe jar pe kremlinezul Dadon. Un început, un bun început, ar fi aceste alegeri din circumscripția Hâncești. Este absolut necesar ca pe această circumscripție să rămână doar un singur candidat eurounionist cu cele mai mari șanse de câștig. Dacă sondajele arată că acesta este Grigore Cobzac (sondajul din 12-16 februarie arată că ar acumula cel mai mult – 16,7%! Oricare ar fi marja de eroare este clar că acești doi sunt favoriți) să rămână el, unul împotriva socialistului Șt. Gațcan. Toți actorii politici implicați în acest scrutin electoral trebuie să dea dovadă de maturitate politică, să-și retragă candidații în favoarea celui cu mai multe șanse: și stimatul D. Chirtoacă să se retragă; și dna Maia Sandu trebuie s-o retragă pe stimata doamnă O. Stamati, dacă tocmai ea dorește ca și posibilii candidați eurounioniști de la prezidențialele din toamnă să procedeze la fel. Salutăm gestul preşedintelui PLDM, Tudor Deliu, și al Biroului Permanent Central de ași îndemna „…alegătorii din circumscripţia 38 Hânceşti să meargă, pe 15 martie, la vot şi să-l aleagă pe candidatul pro-european cu şanse reale de a câştiga acest scrutin… PLDM a intrat în această cursă electorală în speranţa că va putea iniţia, măcar în ceasul al doisprezecelea, o platformă de dialog cu ceilalţi candidaţi de pe dreapta eșichierului politic pentru a stabili cine are şanse mai mari şi pentru a oferi, astfel, alegătorilor o alternativă sigură şi viabilă. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat… De cealaltă parte, candidaţii care reprezintă arcul guvernamental, folosesc, în spiritul celor mai vechi şi condamnabile tradiţii, resursele administrative şi pomenile electorale, pentru a se poziționa cât mai avantajos în preferinţele alegătorilor” spune cu regret reputatul om politic T. Deliu. Dacă forțele eurounioniste vor rămâne în continuare dispersate același lucru se va întâmpla și în alegerile prezidențiale din toamnă. „Acum stau şi mă gândesc: oare cu ce am greşit noi în faţa lui Dumnezeu de nu ne dă mintea cea de pe urmă, de ce ne-a înzestrat cu o rânză mare şi cu o greblă, p…” se întreabă internauta A. Crucerescu. De aceștia sunt zeci de mii. Este o constatare tristă domnilor lideri de partide. Scrutinul de la Hâncești ar putea fi un prim exercițiu spre coalizarea forțelor eurounioniste în scrutinul de la prezidențialele din toamnă.

Deocamdată pe fundalul dezbinării totale a eurounioniștilor kremlinezul trădător Dadon vine cu noi și noi aberații, cu noi atacuri asupra democrației, cât a mai rămas în acest colț de țară, ultimul atac fiind tentativa de modificare a Constituției privind excluderea posibilității de unire cu România. Este hotărât să rezolve această problemă în următorul său mandat. Mișcarea politică „Unirea” din Republica Moldova (MPU) a reacţionat imediat. „Pentru a-şi putea realiza planurile geniale, Dodon trebuie să modifice nu numai Constituţia, dar şi Declaraţia de Independență şi Actul Final de la Helsinki, precum şi alte documente internaţionale, lucru evident imposibil şi chiar fantasmagoric… În lipsa unor soluţii reale la problemele Republicii Moldova şi în disperare de cauză, Igor Dodon încearcă să-l copieze pe stăpânul său, (preşedintele Vladimir) Putin, care vrea să modifice Constituţia Rusiei, astfel încât tratatele internaţionale şi hotărârile CEDO să nu mai aibă valoare în Rusia”, susţine formaţiunea într-un comunicat. Nu aș fi atât de sigur, cu regret, că nu-i va reuși, dacă noi prin dezunirea noastră îi vom acorda încă un mandat acestui kremlinez. Și stăpânul lui Dadon Putin este dispus să facă totul, chiar cu riscul de ași pierde și ultimii vasali (vasali, nu prieteni. Putin nu are prieteni! Doar prostul Dadon crede în prietenia sa cu Putin), pentru a reface imperiul. Este și cazul celui mai apropiat dintre vasali de Putin – dictatorul bielorus A. Lukașenko. „În a. 1941 am intrat în bordeie, din care am ieșit doar în anii 50. Rușii spun: „Lukașenko nu va cumpăra petrol norvegian, venezuelean…”. Voi cumpăra, chiar dacă va fi mai scump! Putin mă întreabă: de ce Sașa vei cumpăra mai scump? Ca pe data de 31 decembrie în fiecare an să nu stau în fața ta în genunchi (vă imaginați un astfel de răspuns din partea valetului Dodon? În vecii vecilor, nu)…”.

Și totuși ce-i de făcut? Dacă dorim să scăpăm de Dodon trebuie să folosim toate oportunitățile posibile, inclusiv, să ne schimbăm pe noi înșine. Din păcate continuă discursurile masochiste din partea dreptei-centru dreptei împotriva guvernului Maiei Sandu, mesaje preluate gratis și cu „argumente” de dușmanii noștri, adepții lui Dodon. Unii eurounioniști continuă să spună (după 100 de zile de guvernare socialistă catastrofală!) că Maia Sandu l-a adus pe Dodon la putere absolută, uitând că în altă variantă de guvernare astăzi i-am fi avut pe toți cei trei crai de la răsărit – Plahotniuc, Dodon și Șor. Cel puțin am scăpat de doi dintre ei. Cu acest al treilea ne-am descurca mai ușor dacă am fi uniți. Alți eurounioniști fac paralelă directă între declarația fostului ministru de externe Nicu Popescu și a actualului agent al Rusiei A. Ciocoi, care numai ministru de externe al Republicii Moldova nu este. Este o mare diferență. Primul a comis o „gafă pe care o regretă”, sunt sigur că a fost sincer. „Folosirea acestei sintagme a fost o gafă, o gafă pe care o regret și sper să depășim acest moment de neînțelegere în comunicarea mea publică”, a declarat Popescu. A fost, probabil și din cauza tinereții dar și aflării îndelungate în afara Republicii. „Atunci când un ministru calcă prin străchini, eu nu știu unde să mă bag de rușine… Nu vă jucați, vă rog, cu cuvintele!” scrie stimata deputat M. Ciobanu. O înțeleg perfect fiindcă astfel de declarații ale oficialilor sunt folosite de neprieteni în scopurile lor meschine. Cât privește Declarația lui A. Ciocoi nu a fost o greșeală cum au înghițit-o repede deputații din fracțiunea PDM. A fost o declarație asumată, impusă de Dodon pentru a pava calea spre Tiraspol pentru federalizare. Continue reading „Valeriu DULGHERU: Suntem un ram de neam bătut de soartă” →