Mircea Dorin ISTRATE: Versuri

ULTIMA-NCERCARE

 

Mărite Doamne, ruga nu ne-o-auzi?

Ori de acum te-ai săturat de noi?

Că-n viața asta datu-ne-ai nevoi

Ca sub povara lor să ne scufunzi?

 

Te-am supărat, o știm, de-atâtea ori,

Tu încă ne-ai iertat tot rând la rând,

E drept, prea mult nu te-am ținut în gând,

Și la păcat rămas-am iar darori.

 

Suntem prea slabi, nevolnici, păcătoși,

Tot cerem amânări de mii de ani,

Te-am tot uitat și credem doar în bani

Și de avere suntem prea setoși.

 

Amână-ne temuta judecat,

Mai iartă-ne odată, că Tu poți,

Ne-nfricoșează viața la mai toți

Să vezi de ne-om schimba, măcar odată.

 

De nu va fi așa, mai vino iară

Și judecă-ne aspru să simțim,

C-așa nu-i chip de-acum să mai trăim

Și că e musai, iarba rea să piară.

 

Cei ce-s cu Tine, veșnic iubitori

De a lor semei și de lumea toată,

Smeriți, cucernici, blânzi și iertători

Adună-i Doamne, pune-i laolaltă

 

Și dă-le loc de rai în pământesc

Și-apoi cu ei, cea  lume-o renoiește,

Și-n suflete de-apururi  îmi clădește

Doar ce e bun aicea-n, omenesc.

 

 

CUVÂNTUL  POEZIEI

 

Poete drag, tu lumii-i ești dator

Să scrii ce simte ea și o-nfioară,

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Versuri”

Eleonora SCHIPOR: Dor de toamnă

Dor de toamnă

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Când vine-un vânt pribeag

Și-mi răvășește zarea,

Și-mi poposește-n prag.

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Cu fân stingher prin lunci

Și păsări călătoare,

Și multe mere dulci.

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Cu vraf de ghidușii

Și crizanteme albe,

Și multe bucurii.

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Cu chipul tău blajin

Și vorba ta sprințară,

Și bunul tău suspin.

 

Mi-e dor de tine, toamnă,

Când cade-un vânt pribeag

Și-mi adumbrește zarea,

Și-mi stă, grăbit, în prag.

————————————

Eleonora SCHIPOR,

Pătrăuții de Jos, Ucraina

19 septembrie 2019

Ilie MOTRESCU: Poeme

Toamna

 

E vreme târzie și frunzele cad

Din pomi rând pe rând câte una.

Se schimbă pădurea, doar creanga de brad

Își poartă verdeața într-una.

 

Pe câmpuri recolta e strânsă de-acum

Și lunca rămas-a pustie,

Se simte prin aer mirosul de fum,

E toamnă, e toamnă târzie…

 

 

Cântecul vâslaşului

 

Am cutezat spre larg, de-acum

mi-s aştrii călăuză şi valurile drum

şi-un gând ce semenii

de pe mal n-o să-l auză.

Câţi ani vor fi de-atunci,

când se prelinse steaua căzătoare

şi mă avea o mamă iubitoare?

N-am ornic, n-am busolă şi nici cârmă:

Ce e-nainte?

Ce-a rămas în urmă?..

E câmp de ape, muzică de stele

şi-un singur matelot

se mai căzneşte-not,

cu vâsla şi cu visul printre ele.

Mi-e teamă?

Continue reading „Ilie MOTRESCU: Poeme”

Eleonora SCHIPOR: Toamna bucovineană

Odată cu sosirea toamnei pe maleagurile carpatine, vine și o sărbătoare frumoasă legată de acest deosebit anotimp.

Este una dintre cele mai iubite și așteptate sărbători de elevi, profesori și părinți la CIE Cupca. Anual elevii noștri sub îndrumarea bunilor lor dascăli, dar ajutați și sprijiniți de părinți, pregătesc cele mai felurite compoziții, expoziții, aplicații, versuri, cântece, scenete – având toate tematica toamnei.

*

*

Toamna bucovineană este prezentă în povești cu Feți Frumoși, Ilene Cosânzene, zâne, moși, babe, prichindei, inimioare, potcoave, dar și animale de pădure sau domestice, păsări, frunze, flori, plante… „Toamna în pădure”, „În livada bunicilor”, „Grădina fermecată”, „Lumea poveștilor”, „La cules ciuperci”, „Darurile toamnei” – iată doar câteva denumiri dintre zecile de compoziții pregătite cu mare fantezie de elevii noștri.

            Desene, gazete de perete, poezii și scenete au pregătit atât elevii claselor mici cât și mijlocii, s-au încadrat activ și elevii claselor mari.

            Împreună cu membri comitetului școlăresc am apreciat munca părinților, pentru costumație, pentru implicare în pregătirea multor exponate foarte originale. Am apreciat ingeniozitatea elevilor și munca profesorilor, a diriginților, a învățătorilor. La toți le mulțumim frumos și le dorim succese pe viitor.

————————————

Prof. Eleonora SCHIPOR,

Cupca, Ucraina

19 septembrie 2019

Dr. Viorel ROMAN: Brexit / invazia străinilor

Invazia străinilor necontrolată, mai ales a musulmanilor și idolatrilor afro-asiatici și finanțarea falimentului greco-ortodox, a determinat ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeana ajunsa sub influenta Germaniei d-nei Angela Markel. Divorțul este mai complicat decât se așteptau partenerii, din cauza Irlandei, comerțului cu UE de 50% și mai ales a viitoarelor relații cu Europa / UE.

Consecințele unei așteptate politice restrictive, potrivnice imigrației sunt încă incerte, clar este ca dezvoltarea estului Europei (în România de la aderarea la UE, într-un singur deceniu salariile medii au crescut de cinci ori) și problemele politice, economico-sociale de după BREXIT la Londra ăi va determina, încurajează pe emigranții din România, Polonia și Țările Baltice să revină acasă.

https://de.calameo.com/books/0055165188898b73e6b5b

https://www.academia.edu/40386140/BREXIT_tapul_ispasitor

 

Dorel SCHOR: Cinci pictori – lucrări care mi-au plăcut

Se înţelege că sunt foarte numeroase operele de artă plastică care ies în evidenţă, care plac în mod deosebit privitorilor. Intervine, desigur, factorul subiectiv al consumatorului de frumos, în funcţie de gust, educaţie estetică, preocupări şi, nu în ultimul rând, cunoştiţele sale în domeniu. Am ales, de data aceasta, cinci lucrări, aparţinând unor pictori diferiţi şi realizate în tehnici diferite, care mie personal mi-au plăcut în mod deosebit.

    Alma Redlinger, marea doamnă a picturii din România, are o foarte bogată operă plastică în care se regăsesc însemnele tradiţionalismului, dar şi ale avangardei. Descoperim în lucrările ei numeroase ipostaze ale picturii. De data aceasta, un colaj. Subiectul colajului respectă una din direcţiile tematice cărora pictoriţa le-a dedicat numeroase lucrări – femeia.

O lucrare emblematică şi importantă pentru creaţia lui Baruch Elron se întitulează „Sustine et abstine”(susţine şi abţine-te). Expresia este atribuită filosofului Epictete,  reprezentantul cel mai important al stoicismului imperial. Maxima este sintetică şi pictura la fel, fiind semnificativă şi reprezentativă pentru opera şi spiritul care l-a călăuzit cu înţelepciune pe artist.

Arie Lamdan, pictorul cunoscut pentru tablourile sale suprarealiste, pentru sculpturile surprinzătoare şi figurile spectaculare, crează uneori un univers inedit, descoperind in calmul naturii un loc de visare şi fantezie.   Peisajul israelian cu multe nuanţe de verde şi puţin galben pal, face loc poeziei vizuale cu care pictorul se identifică.

Interesantă este schiţa de nud a lui Liviu Lăzărescu, profesor emeritus la Institutul de artă din Bucureşti, autor al unor cărţi despre culoarea în artă şi tehnica picturii în ulei. De data aceasta, nici culoarea şi nici tehnica picturii în ulei nu vin în consideraţie ci priceperea de a desena, element de bază şi esenţial în orice operă plastică viabilă.

O lucrare florală semnată de pictorul Lipa Natanson încheie scurtul nostru periplu. Tablourile cu flori sugerează mai întotdeauna seninătate şi optimism, iar Lipa lucrează în buna tradiţie artistică, în care există armonie cromatică, lirism şi poezie vizuală. La care se adaugă şi robusteţea imaginii, tocmai pentru că lucrarea se distinge prin esenţă şi simplicitate.

ILUSTRAŢII: Alma Redlinger, Arie Lamdan, Lipa Natanson, Baruch Elron, Liviu Lazarescu

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

Ioan MICLĂU GEPIANUL: Nostalgii lirice

Tu, Crișule!

 

Tu, Crișule cu ape aurate,

Întotdeauna mi-ai fost un intim frate,

Când valul veșnic lucirea ți-o cuprinde,

Eu cu iubire-ți port icoana ta

În inimă și minte!

 

Salcia cea blândă plecată peste val,

Pictează o lucire ce curge către mal,

Precum smerita mea iubire către tine duce

Murmurul unui cântec,

Pe versul trist dar dulce!

 

Tu Crișule ai viață, acesta-i al meu gând,

Dar să nu-mi vezi tristețea, mai bine tac și plâng!

Sfințită-ți este apa cristalină,

Cu unda-ți răcoroasă

Iubirea mea alină!

9/17/2019

 

 

SEARA  PE  CRIȘ

                                                

Amorțit suna în turlă clopotul cel de aramă,

Iar pe fruntea-i luminoasă ziua-ntinde a ei maramă,

Neguri cenușii s-ardica legând văile de cer,

Luna-i o suveică-n nouri, țesand raze in eter;

Vapori alburii ca perle se-mpreun ridicând arc,

Boltuind din nori de-arginturi o cunună sclipitoare,

Pe sub care curge Crișul, al Bihorului monarc!

 

Continue reading „Ioan MICLĂU GEPIANUL: Nostalgii lirice”

Dr. Viorel ROMAN: Brexit / țapul ispășitor

 Țapul ispășitor al eșecului tratativelor dintre Uniunea Europeana și Marea Britanie, no-deal Brexit, urmează cât de curând să fie pus la stâlpul infamiei și premierul Boris Johnson face tot posibilul ca el să iasă basma curată și responsabilitatea să fie a birocraților și parlamentarilor UE, care bagă bețe în roata celor care vor libertatea „să reia controlul destinului țării lor“. Viziunea insulara, UK.

Pe de alta parte Comisia, Parlamentul UE așteaptă propunerii în scris de la guvernul UK, sunt pentru prelungirea tratativelor și chiar pentru un nou Brexit-Referendum, dupa ce Parlamentul Britanic refuza un no-deal. În orice caz UE nu va accepta o politica de Dumping de partea cealaltă a Canalului Mânecii sau tolera un Singapore la Marea Nordului. Viziunea continentala, UE.

În sec. 19 si 20, Perfidul Albion câștigă toate războaiele și Europa continentală e țap ispășitor. În sec. 21 a reînceput lupta. Va fi Johnson la nivelul lui Churchill, modelul sau politic? „Read how Britain’s new Prime Minister was inspired by Winston Churchill“, Boris Johnson: The Churchill Factor: How One Man Made History, London 2015, 432 p.

http://www.gandaculdecolorado.com/napoleon-hitler-merkel/

https://www.academia.edu/40226640/80_de_ani_de_la_inceputul_R%C4%83zboiului_Mondial_II

http://bentodica.blogspot.com/2019/09/viorel-roman-80-de-ani-de-la-razboiului.html

https://ioncoja.ro/80-de-ani-de-la-inceputul-razboiului-mondial-ii/?fbclid=IwAR3JIUAYmXRGWxkn5LIMJQ65gP66AoZ87shjJRiwkJshnXKkOVPcEXBrBjg

https://www.asiiromani.com/romania-2017-si-antiintelectualismul-protestant-si-ortodox/

https://www.academia.edu/27240323/Deus_ex_machina_-Brexit

https://www.academia.edu/39907696/BREXIT_Boris_Johnson_premier

https://www.academia.edu/39745090/BREXIT_Boris_Johnson

http://www.observatorul.com/articles_main.asp?action=articleviewdetail&ID=17944

https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf 

https://www.academia.edu/30219891/Nationalism_sau_internationalism

*

http://www.logossiagape.ro/2019/09/15/dr-viorel-roman-brexit-ante-portas/

https://www.facebook.com/LOGOSsiAGAPE/

Al. Florin ŢENE: Petre Din, „Primul război mondial-Viața cotidiană și mentalități colective”

Zilele trecute am primit de la profesorul Petre Din, un profund istoriograf cu aplicații spre filosofia istoriei, volumul „Primul război mondial-Viața cotidiană și mentalități colective „ , apărut la Editura  Napoca-Star, 2019, cu următoarea dedicație: “ Domnule Președinte al Ligii Scriitorilor din România, Alexandru Florin Țene Am onoarea și bucuria de a vă dărui această carte în semn de respect și prețuire pentru modelul de intellectual pe care îl reprezentați în societatea românească. Cu deosebită gratitudine, ss Din Petre, Avrig, 10.09.2019.

            Cartea cu o Prefață semnată de Prof.univ.dr Gabriel Moisa este structurată în 13 capitole, Bibliografie și Summary, are pe ultima copertă câteva rânduri despre autor:”Petre Din  este autor a 10 cărți. A publicat 103 studii și articole în difese reviste de specialitate. A participat la 87 de sesiuni de comunicări științifice, naționale și internaționale. În present, Petre Din este cadru didactic la Liceul Teoretic “Gheorghe Lazăr” Avrig”.

            În introducerea cărții, autorul, “construiește” un tablou asupra evenimentelor petrecute înainte de Primul Război Mondial, numit în vremurile acelea Marele Război, în timpul luptelor, conturează personalitățile străine și române implicate în acele timpuri și evenimente, locurile geografice unde s-au desfășurat cele mai încrâncenate lupte etc.

            Nicolae Iorga autorul a peste 1300 de cărți și a 25000 de studii spunea: “„Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.“ Autorul cărții de care facem vorbire face istorie predând-o la elevi și scrie istorie pentru generațiile viitoare.

            Sensibilitățile, opțiunile, atitudinile premergătoare Primului Război Mondial ale lui Octavian Tăslăuanu care a militat pentru unirea teritoriilor locuite de români cu Regatul României, sunt abordate cu empatie de autor. TASLAUANU Oct. C, se naște la 1 febr. 1876, comuna Bilbor, judetul Harghita – moare in 22 oct. 1942, București.
Fiul preotului Ioan Taslauanu si al Anisiei . urmează cursurile liceelor de  la Nasaud, Brașov și Blaj apoi urmează Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din București.

            În acest capitol autorul face o succintă biografie a intelectualului transilvănean.. Octavian Codru Tăslăuanu – contribuţii la cercetarea  Octavian  Codru  Tăslăuanu  (n.  1  februarie  1876,  om

Octavian Tăslauanu Octavian Codru Tăslăuanu – contribuţii la cercetarea Octavian  Codru  Tăslăuanu  (n.  1  februarie  1876,  comuna  Bilbor,  județul Harghita – d. 22 octombrie 1942, BucuunAcesta a fost unul din  reprezentanţii  de  marcă  ai  intelectualităţii  româneşti  care  a  militat  pentru realizarea unităţii şi libertăţii naţionale.  Numele său este legat de revista Luceafărul,

Scrierile sale  surprind  prin  sensibilitate,  subtilitate  şi  ingeniozitate.  De o incontestabilă  valoare  istorică  şi  literară  sunt  Spovedaniile  care  evocă  mai  ales amintiri  şi  portrete  din  copilăria  şi  adolescenţa  sa,  şi  din  perioada  petrecută  la „Luceafărul”.  Spovedaniile, încep printr-o descriere plină de sensibilitate a satului său natal, Bilbor: „Am coborît în  largul vieţii dintr-un sat aninat pe crestele  Carpaţilor.

Un sat frumos, ca-n poveşti”.  „Sufletul meu a luat fiinţă în creierul munţilor, departe  de mare… De cum am deschis ochii, mi s-au îndreptat spre piscurile munţilor şi spre  cerul albastru  care  se  răzima pe  coamele  lor”.  „Cine se  deprinde  din copilărie să privească spre înălţimi ajunge să aibă predispoziţii spre idealism (…). Aşa am început -mi dau seama că pe înălţimi se ajunge cu multă trudă şi cu multe primejdii. Viaţa mea de mai tîrziu – care n-a fost decât o necurmată luptă pentru cucerirea înălţimilor – a dovedit cu prisos acest adevăr. Idealismul a rămas temelia lumii mele sufleteşti, oricîte  decepţii  am  îndurat”  Acesta  a  fost  crezul  său  faţă  de  care  a  rămas  fidel indiferent de greutăţile întâmpinate în viaţă”.  Nichifor Crainic  scria despre Tăslăuanu că  “dispunea  de  un talent  robust  și cald, pus în  desbaterea  prolemelor  de cultură ale  provinciei  de  peste munte. Uneori felul său de a judeca indispunea și stârnea discuții aprinse și polemici fără capăt. Dar nu e mai puțin adevărat că viața literară se înviora și îmbogăția prin asemenea discuții.

            O altă personalitată, căreia Petre Din îi conturează un medalion socio-politic și literar este Sextil Pușcariu, pedalând mai mult pe anul 1914.Acesta a fost primul rector al Universității clujene, a creat Muzeul Limbii Române și a altor instituții de interes cultural și de cercetare. Cu toate acestea acesta avea o sensibilitate aparte față de “bunul împărat “, în ciuda faptului că acesta era membru titular al Academiei Române.

            Un studiu de caz este cel despre Lucian Blaga, în care autorul se apleacă asupra paginilor de istorie despre naționalismul sârb de prin anul 1914.
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician și diplomat român. Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

S-a născut la Lancrăm, lângă Sebeș. Localitatea natală se afla atunci în comitatul Sibiu. Lucian Blaga a fost al nouălea copil al unei familii de preoți, fiul lui Isidor Blaga și al Anei (n. Moga), de origine aromână. Copilăria i-a stat, după cum mărturisește el însuși, „sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului”, viitorul poet – care se va autodefini mai târziu într-un vers celebru „Lucian Blaga e mut ca o lebădă” – neputând să vorbească până la vârsta de patru ani. Mama poetului, Ana Blaga, a murit în anul 1933 la Sibiu, în vârstă de 74 de ani. În luna august 1949, fratele poetului, Longin Blaga, a murit de asemenea în Sibiu. Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906–1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei.

Continue reading „Al. Florin ŢENE: Petre Din, „Primul război mondial-Viața cotidiană și mentalități colective””

Mircea Dorin ISTRATE: Pierduta lume (2)

       Fost-am şi eu odată, cândva, demult, într-un timp de aur pe care gândul meu cel obosit începe de-acum să-l scape tot mai des în ceaţa uitării, un copil neastâmpărat şi zburdalnic care, înmuia în miezul verilor ce se topeau la căldura soarelui, clipa veşniciei.  Eram pe-atunci nimicul cela fără de griji, pus mereu pe furat clipe de adâncă frumuseţe şi neplătite plăceri din neasemuitul rai al copilăriei. Ale mele erau atunci toate roadele pe care Domnul le-a dat pe pământ: strugurii îmbietori ai  viilor de pe dealurile care străjuiau satul meu, cuprinzându-l ca într-un cuibar de linişte şi pace,  nucii cei bătrâni de pe Coastă,  pomiştea popii cu merii cei văratici şi perele zemoase şi dulci ca un sărut de fetişcană, care cu parfumul lor îmbietor mă îndemnau la păcatul furăciunii,  frăguţele din Continit ce-şi împleteau aroma lor suavă, vaporoasă cu cea a cimbrişorului veşnic verde,  toată mura cea neagră odihnind în soare pe maluri de Târnavă, pepenii burduhănoşi din grădinile vecinilor, iar la sfârşit de an, pruna şi gutuia îmbrumatelor toamne de care eu, nesătulul lumii, nu m-am săturat niciodată.

               Şi aşa se face că, de la o vreme mă văd din ce în ce mai des în oglinda cea făcătoare de tainice minuni ale timpului, ducându-mă tot mai grăbit şi nerăbdător înspre vremea copilăriei mele, ca să fiu alături de ceilalţi de-o seamă cu mine, nebunaticii aceia păcătoşi, curaţi şi sfielnici cu care am împărţit toate bucuriile lumii de-atunci.

               În moliciunea dogoritoarelor verii, noi, o mână de copii, leneveam uitaţi de timp pe malul molcomei Târnave la vechiul gat, în umbra unor sălcii plângătoare, ori pe mal, lăsând fierbinţeala nisipului să ne mângâie trupurile toropite de căldură. Acolo era raiul nostru cel de mare taină care ne atrăgea pe toţi ca un magnet, acolo timpul trecea pe neobservate, acolo se legau şi se dezlegau  primele iubiri nerostite ce înmugureau frumos şi firesc, acolo era lumea aceea pe care încă de-atunci am ascuns-o cu grijă în ţandăra unui gând curat din mintea şi inima fiecăruia dintre noi.

               Şi când fierbinţeala voluptoasei veri se mai stingea un pic, venea la rînd, în necurmata scurgere a vremii, toamna, cea care, în tremurul pomilor dezgoliţi de vântul vagabond care cutreiera zile şi nopţi la rând peste noi şi lume, aducea cu ea mult prea zgribulita tristeţe. Atunci sufletul nostru se răcea şi se sleia la fel ca şi cuibul  brumelor de pe vânturatul Continit, iar când la urmă de tot, după ce treceau prin margine de sat toate  turmele coborâtoare de la munte, după  ce neaua se aşternea peste pământul  îngheţat, atunci venea din nou vremea noastră. Un an întreg să fi ţinut iarna şi tot nu ne-am fi săturat de săniuş, de însfinţitele colinzi cu miros de tămâie, de colacii cu gust de miere, de cârnaţi rumenii şi sarmale aburinde, de şezătorile tihnite cele păstrătoare de vechi şi  înţelepte înţelesuri, de aerul proaspăt, rece şi curat care ne punea roşeaţa lui sănătoasă în obrajii noştri de copilandri înţărcaţi deja de tot rostul lumii.

              Apoi, după un timp, de nimeni ştiut şi de niciunde, venea  pe cărări ascunse un vânticel aproape nebăgat în seamă, uşor şi călduţ ca un surâs, ca o speranţă înmugurită în mintea unui lacom. Începeau atunci a plânge streşinile caselor, a se înmuia şi topi zăpezile ogoarelor dezgolind urma brazdelor groase rămase încă din toamnă. Mirosea a ceva nou, jilav, îmbietor şi aşteptat de oameni şi animale deopotrivă. Mi se porneau atunci toţi şi toate spre o nouă viaţă, cu grabă, cu nerăbdare, cu bucurie, iar când plesneau mugurii pomilor, îmbrăcându-se în cămeşi  de floare, când ghioceii, viorelele şi lăcrămioarele ne ademeneau cu frumuseţea şi parfumul lor, atunci ştiam că nimeni şi nimic nu va mai putea opri natura şi omul din mersul lor mereu repetat spre renaşterea vieţii.

                  Şi-atunci venea iară la rând o nouă lume, renăscută parcă din caierul vremii, o lume fără seamăm care era numai şi numai a nostră. Hălăduiam atunci, în pierduta ceea vreme, cât era ziua de lungă prin Bercul cela mirosind a reavăn, a viorele şi lăcrămioare, a acăţi înfloriţi şi înmiresmaşi  ce semănau cu candelabrele catedralelor din cărţile noastre de poveşti. Cunoşteam aici fiecare copac, fiecare cuib de pasăre, fiecare scorbură, fiecare cărăruie ce şerpuia până-n inima crângului celuia de copaci semeţiţi cu capul spre cer şi având la picioare covoare de flori. Poate că aici  era locul ascunsului izvor din fericita noastră copilărie care a umplut cu preaplinul său însetata  fântână a sufletelor noastre. Cu siguranţă că aici, în Bercul copilăriei mele, pe Continit, la bătrânele stâne cele deodată cu timpul, în Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Pierduta lume (2)”