Ilie MOTRESCU: Poeme

Toamna

 

E vreme târzie și frunzele cad

Din pomi rând pe rând câte una.

Se schimbă pădurea, doar creanga de brad

Își poartă verdeața într-una.

 

Pe câmpuri recolta e strânsă de-acum

Și lunca rămas-a pustie,

Se simte prin aer mirosul de fum,

E toamnă, e toamnă târzie…

 

 

Cântecul vâslaşului

 

Am cutezat spre larg, de-acum

mi-s aştrii călăuză şi valurile drum

şi-un gând ce semenii

de pe mal n-o să-l auză.

Câţi ani vor fi de-atunci,

când se prelinse steaua căzătoare

şi mă avea o mamă iubitoare?

N-am ornic, n-am busolă şi nici cârmă:

Ce e-nainte?

Ce-a rămas în urmă?..

E câmp de ape, muzică de stele

şi-un singur matelot

se mai căzneşte-not,

cu vâsla şi cu visul printre ele.

Mi-e teamă?

Aş!Am cutezat în larg

cu-o zdreanţă de credinţă

legată de catarg

şi-un cântec cât nu-s mările de larg.

…Talazurile vremii vin şi trec

şi nu mă mai înec, şi nu mă mai înec…

—————————

Ilie MOTRESCU

Lasă un răspuns