Fiul risipitor, de fapt rătăcit, pierdut, ”confuz”, nu se putea întoarce decât atunci când își venea în fire, când își dădea seama că se află în stare de păcat și regretă această stare și dorea să o schimbe, deci se pocăia.
TATĂL îl aștepta din totdeauna, cu aceiași dragoste, neschimbată. Mai mult, îi iese în întâmpinare. Iar aici vedem o mare taină și descoperire.
Mai întâi trebuie să fim conștienți că “pildele” spuse de Iisus nu erau produse ale fanteziei, erau fapte și întâmplări reale, din existența imediată. Dar ele erau dezbrăcate de lutul gros și arătate în semnificația lor duhovnicească, ca stare pilduitoare ,în veci.
În acest caz Tatăl și fiul au fost un caz real, cunoscut. Tatăl a alergat, în întâmpinarea fiului reîntors, dintr-un motiv simplu.
Pentru a ajunge la Tatăl, la locuința Tatălui, fiul trebuia să treacă prin sat și acolo, locuitorii care știau faptele lui rele, l-ar fi omorât. Tatăl a alergat și l-a salvat. Mai mult, a dat un ospăț și i-a pus inel în deget arătând că l-a reinstituit în “starea dintâi”, de fiu și moștenitor. Ospățul a fost un motiv de bucurie dar și o afirmare solemnă, că fiul este pus în drepturi, iertat și recunoscut. Aceasta a fost o întâmplare reală, cum real a fost “săracul” Lazăr.
Dar ca exemplu duhovnicesc ni se arată mai mult.
Cei care ucid pentru păcate săvârșite sunt chiar cei care ne ispitesc la ele, demonii. Pe aceștia îi alungă Tatăl. Căci Tatăl, atunci când ne pocăim sincer, iartă și uită. (De aceea este atâta de neghioabă formula, ”iert dar nu uit”, una nu este posibilă fără alta). Necuratul este cel care întocmește “condici” și ține contabilitate. De acest nărav era cuprins, până la un punct, și fratele mai mare, cel care reproșează tatălui generozitatea față de, spune el nu fratele meu, ci spune, ”acest fiu al Tău”. Este acolo manifestarea invidiei și egoismului, care țin de firea căzută a omului. Dar Tatăl îl luminează, ”acest frate al tău era pierdut”. Pentru regăsirea lui, pentru pocăința lui, pentru metanoia (întoarcere lui, Tatăl îl iartă și îl așează în starea dintâi. Raiul și dragostea Tatălui este pentru TOȚI și pe Toți ar dori Tatăl să ne aibă. Iar, dacă ne pocăim, ne întoarcem cu toată inima spre El și Biserica Lui cea Ortodoxă El ne primește cu brațele deschise veșnic în așteptare. Căci a Lui este Împărăția și Puterea și Slavă, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh,în veci. Amin!
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
24 februarie 2019
Chiar în zi de Dragobete
Ne cântă valurile mării romanța iubirii noastre,
