PRIVIREA SMARALDELOR
Spre Lucifer, apostrofări,
Când, la îngeri, în clipire,
Oglindiri de disperări
Din ființe răvășire…
Uneori printre petale
Sub tălpi spinii se-nfiripă,
Dar tăișul lor e cale
Spre albastrul zbor de-aripă.
Sângerează-nțepătura
Spinului durând petala,
Dar o nouă ìnflorire
Va-nfrunta prin vis rafala.
Numai negrele orgolii
Pot iubiri să-nmormânteze,
Sub obscurele lințolii
Singurătăți le vegheze.
Ideală-i armonia
Fără zbuciume și patimi
Absorbind doar poezia
Și surâsuri ca și lacrimi…
Nu renaște începutul
Din sfârșit ce te-a rănit…
Vindecarea, e poemul
Din durere plăsmuit!
Noi, cei desfrunziți de vreme,
Clătinați de zbucium tern,
Retrăim doar în poeme
Aspirația spre etern.
Din perpetuă lumină,
Deschizând speranțe-n dor,
Va urca în cer grădină,
Privirea smaraldelor…
––––––––––
Ana MUNTEANU DRĂGHICI
(Ana De Sighișoara)
21 februarie 2019, Chicago