Adieri de dor:ANA MUNTEANU DRĂGHICI

De vrei să îți astâmperi dor de țară,

Plantează flori și în grădina de afară!

Vor crește lujeri de lumină

Și adieri de dor o să te-anine,

Dar trandafirii, sângerând câmpie,

Vor plânge dorul de-a ta glie

Chiar de-or părea cu spini mai puțini

Petale te-or atinge cu fior de chin…

Corole în culori de curcubeu

Vor presăra cărarea spre pământul tău.

Ai vrea să-i smulgi din rădăcină

Să-ți faci în suflet o grădină,

Dar vine vântul la răscruce

Și-așează florile în cruce

Și-o inimă de dor tresare

Mutând grădina iar în țară.

Doar cerul de deasupra noastră,

Petală imensă albastră,

Apropie de noi depărtarea

În adieri de dor cât zarea…

ANA MUNTEANU DRĂGHICI

Ana MUNTEANU DRĂGHICI: Legenda iubirii

LEGENDA IUBIRII

Să mă-ntorc în legendă,
Timpul nu-mi dă acord.
Mă reține-n agendă
Pustietate de fiord-
Imensități de tristeți
Ale mării cu valuri de vieți…

După nume, ar fi în zidire
Să mă-ntorc, implorată de fire,
Dar prăbuși mănăstirea
Orgoliul și nemulțumirea.
Argeșul curge cu dor,
De lume nepăsător.

Nu voi altă mănăstire!
Rămân în suspin de iubire.
Poate pe-al muntelui rai
Se-aude din nou Lorelei
Cu jalea de cântec în plete
Timp despletind pe-ndelete…

Am ascultat în tăcere
Legenda vălurită de vreme,
Până ce-albastră de vis,
Marea-n imensități m-a cuprins
Cu revărsare la cer
Unde-n iubire mai sper…

——————————

Ana MUNTEANU DRĂGHICI

(Ana De Sighișoara)

Sighișoara

28 august 2018

Imagine Internet

 

Ana MUNTEANU DRĂGHICI: Privirea smaraldelor

PRIVIREA SMARALDELOR

 

Spre Lucifer, apostrofări,
Când, la îngeri, în clipire,
Oglindiri de disperări
Din ființe răvășire…

Uneori printre petale
Sub tălpi spinii se-nfiripă,
Dar tăișul lor e cale
Spre albastrul zbor de-aripă.

Sângerează-nțepătura
Spinului durând petala,
Dar o nouă ìnflorire
Va-nfrunta prin vis rafala.

Numai negrele orgolii
Pot iubiri să-nmormânteze,
Sub obscurele lințolii
Singurătăți le vegheze.

Ideală-i armonia
Fără zbuciume și patimi
Absorbind doar poezia
Și surâsuri ca și lacrimi…

Nu renaște începutul
Din sfârșit ce te-a rănit…
Vindecarea, e poemul
Din durere plăsmuit!

Noi, cei desfrunziți de vreme,
Clătinați de zbucium tern,
Retrăim doar în poeme
Aspirația spre etern.

Din perpetuă lumină,
Deschizând speranțe-n dor,
Va urca în cer grădină,
Privirea smaraldelor…

––––––––––

Ana MUNTEANU DRĂGHICI

(Ana De Sighișoara)

21 februarie 2019, Chicago