Conform postului de televiziune TF1 (Télévision Française 1 SA) unii medici francezi au fost prinși că emiteau certificate medicale false, unor imigranți sans papiers (= fără hârtii), în baza cărora autoritățile franceze le acordau dreptul de ședere în Franța, le asigurau locuință și drepturi financiare pe care nu toți francezii le au. Un psihiatru a eliberat în câțiva ani peste 80.000 de certificate false cu diagnosticul de turburări posttraumatice, pe care le vindea cu trei sute de euro certificatul (încasând fraudulos peste 24 de milioane euro). Acești bani îi spăla jucând la cazino. Încă cinci medici au fost arestați. Nu putem ști câtor altor medici francezi le tremură nădragii. Activitatea frauduloasă cu certificatele false este organizată printr-o rețea de traficanți (passeurs) și merge până chiar și la falsificarea unor probe trimise la analizele de laborator, în baza cărora bolnavii imaginari primesc gratuit spitalizări și tratament pentru boli pe care nu le au și medicamente tot gratuite pe care nu au nevoie să le înghită și nu se știe ce fac cu ele. Pagubele financiare aduse Franței sunt greu de calculat. Prejudiciile sociale sau de alt fel sunt și mai greu de evaluat. Întreg buclucul, pentru gușa câtorva medici.

Dacă asta ne poate consola cumva, nu medicii din România dețin recordul mondial la corupție, bacșișuri și ciubucăreală. Unii medici francezi, desigur nu toți, ci numai cei descoperiți și arestați, dețin recordul mondial la aceste probe cât și la proba de imbecilitate totală, ceea ce nu cred că este cazul la medicii români. Eu am experiența de șantierist, când datoria mea profesională era de a fi avocatul diavolului: să scot din ghearele poliției germane șantieriștii noștri români, care desigur că erau îngeri nevinovați, așa cum am reușit întotdeauna să conving poliția germană, că nu colegii mei săriseră la bătaie prin restaurante, ci doar s-au apărat, pentru că poliția nu a fost acolo ca să-i apere. Muncitorii noștri nu au fost niciodată reținuți peste noapte la poliție și niciodată nu au ajuns în fața instanțelor judiciare germane, ci am informat imediat prin telefon directorul întreprinderii noastre din București, care a continuat anchetele la București, în cadrul restrâns al întreprinderii noastre și a decis eventualele pedepse administrative necesare. Așadar deci: În apărarea medicilor români corupți și ciubucari, susțin că aceștia au luat bani numai de la conaționali, care totodată erau coreligionari și concetățeni, în scopul vădit de a îi ajuta pe aceștia să primească — nicidecum certificate false — ci îngrijirile medicale necesare sănătății lor, altminteri garantate de către stat, că de aia au plătit impozite. În concluzie, medicii români care au luat bani de la pacienți, oricât de imorali i-am vedea, au o justificare morală, într-un stat imoral, care nu poate asigura sănătatea cetățenilor săi. Nu este vina medicilor români că au primit bani, ci este vina statului român că a creat premisa pentru așa ceva. Jurisprudența spune că vinovatul principal este nu acela care face o faptă ilegală, ci acela care l-a îmboldit, l-a pus la cale, i-a dat prilejul sau a creat cadrul ori premisele, care l-au împins la această faptă. Aceste argumente nu le pot susține și în apărarea medicilor francezi, care și-au însușit sume de bani incomparabil mai mari, însă nu în scopul îngrijirii sănătății imigranților ilegali, ci în scopul de a le da un document fals, cu care să mintă autoritățile franceze și să le dea aprobarea de ședere, fără să aibă motive adevărate. În acest fel, acești medici francezi corupți au adus prejudicii financiare și de alt fel, conaționalilor, coreligionarilor și concetățenilor lor și totodată au favorizat încălcarea mai multor legi ale Franței, pentru a mă exprima cât mai eufemistic și fără a le pune eticheta pe care o merită.

Am trimis prin mail acest text unui fost coleg de facultate, Dan Florița-Seracin, profesor de română și de germană la Lugoj, cât și membru al Uniunii Scriitorilor din România, care mi-a răspuns astfel: « Ai perfectă dreptate. România și-a câștigat „renumele” de țară coruptă, ca un stigmat ce i se aplică cu prioritate de funcționarii bruxellezi, mai ales în urma agitației provocate de deputații români din parlamentul european, gen M.M., inițiatoarea MCV-ului, care vor să-și compromită adversarii politici din țară în fața forului european. Este o meteahnă veche a politicienilor noștri, care „s-au pricit” de-a lungul timpurilor fie în fața Porții otomane, fie a stăpânilor de la Kremlin, fie în fața curții imperiale vieneze, fie peste tot unde au avut ocazia. Există un sindrom al dezbinării la români, moștenit, se pare, de la strămoșii traci, care, spunea Herodot, dacă ar fi fost uniți, ar fi stăpânit lumea. Recent, la o întrunire cu reprezentanții liberalilor europeni, grupați sub sigla ALDE, președintele Senatului României, dar și al grupării politice omonime din țară, Călin Popescu Tăriceanu, pus în fața reproșului că România ar fi o țară coruptă, a spus, citez din memorie, cu ce ar fi mai coruptă România decât Germania, confruntată cu megascandalul Volkswagen, un exemplu cras de escrocherie cu implicații politico-economice transfrontaliere, sau decât Danemarca, despre care se spunea că ar fi cea mai puțin coruptă țară din Europa, a cărei bancă națională, Danskebank tocmai a fost descoperită că a spălat nu mai puțin de 200 de miliarde de euro prin intermediul filialei sale din Estonia. România e coruptă doar fiindcă niște amărâți de funcționari au fost condamnați în temeiul abuzului în serviciu, descoperit cu surle și trâmbițe și zăngănit de cătușe, infracțiune vag definită, pe care unele legislații europene nici nu o condamnă dacă nu există important prejudiciu material? »

Însă, consecvent experienței mele de avocat al diavolului, eu mă întreb cine a obligat banca daneză și sub ce amenințare, să spele banii? Și ai cui bani? Când știm că băncile care au rezistat presiunilor ilegale au fost înghițite de către alte bănci, după principiul „peștele cel mare înghite peștele cel mic.” Ancheta contra băncii daneze e făcută de un cabinet independent, privat. Din moment ce e privat, adică este proprietatea cui? Cine vrea pielea băncii daneze? Mai multe bănci naționale din Europa sunt acuzate că au spălat bani. Eu nu le apăr, nici nu aș avea argumente, ci mă întreb ai cui bani au spălat și cine vrea pielea lor. Oricum, uite ce țări dau României note la purtare. Ajunse mielul din Carpați să fie acuzat de lupii din alte țări, ca în fabula cu lupul și mielul. Bău mielul apă dintr-un izvor din Bucegi și vor pielea lui crocodilii din Mississippi, Misi-pisi sau Pisi-Misi.

———————————————–

Victor RAVINI

Franța/Suedia

28 septembrie, 2018