Daniela PÂRVU DORIN: De dor

De dor

 

Pântecul mamei nu mi-a fost căuş
dar dorul de tine îmi este
un cocon fierbinte
degeaba strig!
mă simt încolţită de orice asfinţit
şi de florile ce cresc gigant pe morminte!
unde-mi eşti când te strig?
caută-mă într-un poem
eu nu mai sunt Eu-

 

Ochiul tău nu mi se deschide!
nu vezi că-n orice dor
şi-n orice gând al meu
strivesc cuvinte?

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

29 septembrie, 2018

Corneliu NEAGU: La poarta uitării

LA POARTA UITĂRII

 

Figura ta se desprinde din ceaţă,
apare din haos în lung asfinţit,
iar gându-mi, de ea, robit se agaţă,
rămâne pe muchii de timp răstignit.
De unde te-ntorci, tu mult prea dorită,
eternă mireasă din sufletul meu?…
Prin umbra uitării-mi apari diferită,
doar ochii-și păstrează lucirea de zeu.

 

Trecutul mă soarbe cu dulci amăgiri,
iar gândul, oprit pe chipu-ţi de ceară,
se-ntoarce, prin vreme, cu noi amintiri,
în cugetul nins, duios le strecoară.
În nopțile toamnei cădeam în delir,
ieșind din neant, gustam nemurire,
sub razele lunii sorbeam elixir,
prin oaze de vis pluteam în neștire.

 

Dar vraja murea cândva, într-o seară,
din margini de timp izbea o furtună,
trecea peste noi, lovind arbitrară,
cu raze de foc, desprinse din lună.
Privesc înapoi, încercând să-nțeleg,
de ce n-am rămas atunci împreună,
enigma ascunsă aș vrea s-o dezleg,
venea peste noi în strai de minciună.

 

Acum să te caut, gândesc că-i târziu,
trecutul se pierde-n tăceri desuiete,
terenu-mpăcării rămâne pustiu,
la poarta uitări se-adună regrete.

———————————————–

Corneliu NEAGU

29 septembrie, 2018

Emma POENARIU SERAFIN: Hai în suflet mamă

Hai în suflet mamă

 

Calea către suflet mi-e abruptă mamă
Clipe dau năvală, stânci semețe ies,
Cum stau ghemuită, parcă mi-e sfială
Și în colț de mine, purced să mă-ndes.

 

Lumina-i pustie, prin vechi felinare
Lacrimi înghețate ce le pierd din mână,
Pe un colț de mine , pare că mă doare
Că m-ar recunoaște, ciutura bătrână.

 

Un cotlon de suflet , unde zace vremea
Ce-a trecut nătângă, pe căi neștiute,
Și-a uitat la ușă , pe prag, profunzimea
Dormitând prin suflet, zilele avute.

 

O clepsidră sună, veacu-i jumătate
Și se scurg șiroaie zilele ce vin,
Sunt bătrână mamă și nu pot împarte
Timpul ce mă doare, de cel de mă-nchin.

 

Hai cu mine mamă în suflet la mine,
Hai să stăm de vorbă , hai să-mi spui povești.
Hai să ne petrecem până ne-o fi bine
Să-nchidem oblonul, de cele lumești.

 

Vezi cum trece timpul, în curând ca tine
Uit unde mi-e ceasul, uit și de-am mâncat,
Mamă, hai în suflet, ce te mai reține
Nu vreau s-aud iarăși, clopote cum bat.

 

Să oprim vârtejul ce scurge clepsidra,
Vreau cu tine mamă, vreau să mă alinți.
De mă vede mică, obosește hidra
Și-o scoatem din timpuri, o scoatem din minți.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

28 septembrie, 2018

Alexandru NEMOIANU: Profesioniști ai minciunii

În multe dintre scrierile sale și mai ales în „Jurnalul Fericirii”, Părintele Nicolae Steinhardt de la Rohia spunea că a fost cucerit la „românism” datorită Ortodoxiei și datorită echilibrului românesc. Iar prin echilibru românesc Nicolae Steinhardt înțelegea capacitatea Neamului Românesc de a vedea lesne diferența dintre bine și rău, dintre minciună și adevăr, dintre important și fără importanță. Acest echilibru românesc se arată astăzi și este mai de folos că niciodată.

Într-o lume, și asta înseamnă spațiul euro-atlantic, demonizată, cucerită de o ideologie sinistră, „globalismul”, un relativism moral degradant și o populație care a capitulat sufletește, Românii și-au păstrat nealterată credința Ortodoxă, bunul simt și capacitatea de a vedea diferența dintre bine și rău. Exemplul care ne stă în față este atitudinea față de FAMILIE. Deși nu ar trebui să fie necesar, iată că trebuie repetat că esența Familiei, familia naturală, este unirea dintre un bărbat și o femeie în dragoste, pentru creșterea de copii. Abominatia „globalistă” atacă astăzi cu furie acest element esențial, care garantează prezentul și viitorul sănătos al unei națiuni, și caută să includă în familie și cuplurile sodomite, „unirile” între cei de același sex. Nu vom vorbi aici despre „calitatea” relaților sodomite. Dar răspicat trebuie spus că familia, aceste „uniri”, nu sunt. Din simplul motiv că ele nu pot produce copii. Iar asta nu o pot schimba nici „comisarii” de la Bruxelles și nici cei care sunt plecați demoniacului Soros Gyorgy.

Prin glasul puternic, răspicat, plin de înțelepciune și vitejie al Patriarhiei Ortodoxe Române, al „Bisericii”, Românii sunt chemați și îndemnați să meargă la vot în 6 și 7 Octombrie și să voteze DA, pentru Familia alcătuită dintre un bărbat și o femeie.

Biserica, fiind trupul mistic al lui Iisus, nu poate greși. În Biserică, toți credincioșii nu mai sunt eu, tu, el, sunt „altceva”, iar acest „altceva” este Trupul lui Iisus.

Dar iată că o mână de oameni răi stau împotrivă. Sunt cei condiționați mental de „globalism” și încă mai vârtos cei care sunt nu doar imorali, sunt amorali; indivizi incapabili să înțeleagă diferența dintre bine și rău.

Că așa este ne-o arată modul și metodele la care recurg: minciuna. Și să nu uităm, minciuna este capătul posibilității de comunicare între oameni.Minciuna este unealta demonilor, a lui satan, care este „tatăl minciunilor’ și „ucigător de oameni”.

Minciuna este o afirmație care contrazice realitatea și bunul simț. Scopul ei este de a produce confuzie și a determina un anume curs de acțiune. Iar ceea ce folosesc astăzi dușmanii Familiei sunt minciuni deliberate, făcute cu voie și intenție, acțiuni demonice. Între tipurile de minciuni folosite recunoaștem mai multe.

Minciuna politică. În mod deliberat referendumul pentru definirea familiei este prezentat ca un act politic, făcut pentru a dobândi avantaje politice. Este pomenit anume politician ca „motiv” de a fi contra familiei. O distorsionare logică absolut halucinantă.

Minciuna colectivă politică. Minciuna avansată printr-un grup sau partid politic, în cazul de față „ștrengării”(cei demni de ștreang), poate cea mai hidoasă formațiune politică din istoria politică românească. Această minciună are drept scop să avanseze interesele acestei detestabile formațiuni politice și ale celor,la fel de detestabili,care o finanțează.

Minciuna „mare” , grosolană. Minciună atât de exagerată și mare încât stupefiază. Aici se încadrează îndemnul către populație de a nu merge la vot. Iar „motivația” oferită de adepții sodomiei este exact minciuna grosolana, „mare”: prin referendum se urmăresc alte „scopuri”. Acești oameni răi nu se mai obosesc să-și numească aceste „alte scopuri”, se mulțumesc să minta.

Minciuna prin omisiune. Formă care dovedește detestabilă urâciune sufletească și lașitate. Acești „ștrengari „salvatori” spun că „referendumul pentru definirea familiei” nu este necesar căci, zic ei, Codul Civil menționează că o căsătorie este între un bărbat și o femeie. Ce nu spun însă aceste deșeuri umane, deși știu bine, este că prevederile Codului Civil pot fi modificate prin simplă ordonanță guvernamentală.

Aceștia sunt mincinoși înveterați, oameni răi și perverși. Dar sunt convins că bunul simț și echilibrul românesc vor birui: pentru Ortodoxie, Tradiție și Neamul Românesc. Sunt convins că Românii vor merge la vot și vor vota DA, familia este alcătuită dintr-un bărbat și o femeie.

TRĂIASCĂ ROMÂNIA!

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

29 septembrie, 2018

Costache NĂSTASE: Poezia

POEZIA

 

Poezia e o floare apărută-n drumul tău
Plăcută și zâmbitoare, un bun prieten la greu.
Este susur de izvor aducând mult optimism,
E încântare și fior, balsam pentru omul trist.

 

E fata adolescentă cu șuvițele în soare,
Care uimește și încântă prin prospețime și candoare.
Stare de spirit elevată plutește peste proza vieții,
Emoție condensată depusă-n paginile cărții.

 

Poate fi apa adâncă în care se reflectă stele
Sau trilurile din luncă scoase-n zori de filomele.
E parfumul florilor emanat de dimineață
La ivirea zorilor când lumina le răsfață.

 

Este șoapta unor îngeri tocmai întorși din vacanță
Unde scutiți de constrângeri au aflat ce-i aia viață
Poate fi medicament pentru gânduri deprimante,
Remediu eficient pentru trăirile stresante.

 

Este legătura vie care drumul netezește
Între cel care o scrie și acel care-o citește
Generatoare de zâmbet, o perlă într-un șirag
Este hrana pentru suflet, consumată cu mult drag.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

29 septembrie, 2018

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Piaţa liberă s-a complicat

Piaţa liberă s-a complicat

 

De când unele femei au devenit o marfă expusă peste tot
piaţa liberă s-a complicat
peştii negociază preţul şi sexul proliferează,
din viaţă se rup ani de tinereţe
şi se aruncă în ghena ruşinii.

 

Poate ar trebui să mă bucur
dar tot ce se întâmplă
afişază lipsa de valori şi dezonoare,
la care nu particip.

 

Îmi las nădejdea şi credinţa acasă
şi timid mă recunosc
învins de lipsa de perspectivă morală.

 

Plăcerea şi banii
au câştigat lupta cu legea şi pietatea,
de ce construim biserici?
Ori aşteptăm bătrâneţea la pocăinţă!

———————–—————–

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

28 septembrie, 2018

Maria HOTEA: Poesis

Prin timp

 

Ce am în suflet și în gând
Eu știu și totuși nu ma plâng ,
Și nu voi spune niciodată
De am fost dezamăgită-n viață.

 

Știu doar ca-mi este dor
De ani ce-au trecut în zbor ,
Aș da și ani din viața mea
Să fiu copil de s-ar putea .

 

Când nu știam ce-i suferința
Ne-înțelegând ce-i neputința,
Crezând în basme și povești
Ce în real nu le-întâlnești .

 

Și cât as vrea de s-ar putea
Părinții mei să-i pot vedea,
Ei au muncit cu trudă și sudoare
Să nu cunosc cuvântul *supărare*.

 

Un an din tinerețe să-l trăiesc
Aș vrea prietenii să mi-i găsesc,
Dar pașii viața ni i-a despărțit
Destinul fiecăruia i-a fost ursit.

 

Și câte oare n-as mai vrea
Dar viața nu o pot schimba ,
De îmi e bine sau mi-e greu
Prin timp o trecătoare sunt și eu !

 

Să nu lași timpul

 

Azi cerul e acoperit de nori
Şi sufletul mi-e doar tăcere,
Iar gândul mi-e hoinar prin amintiri
Ce le păstrez de atâta vreme
Nu-înțeleg de ce privesc în urmă
La clipele ce au apus,
De ce azi doare amintirea
Când nu găsesc nici un răspuns.

Se risipesc pe rând atâtea vise
Dar tu iubite n-ai să știi,
Că-mi ești departe dar iubirea
În suflet și în inima vor fii
Aș vrea să simți și tu ce este dorul
Şi-n orice clipă să îți fiu în gând,
Să înțelegi că depărtarea
Nu poate învinge dragostea nicicând.

Continue reading „Maria HOTEA: Poesis”

Nicu GAVRILOVICI: Numai o brazdă

Numai o brazdă

 

Doar o brazdă voi mai cosi
din lucerna dorințelor tale…
Voi adormi cu ea sub căpătâi
visându-te crin.

 

Doar o brazdă iubito,
din otava zâmbetului tău feciorelnic…
O voi paște în nopțile de nesomn,
sorbind roua transparentelor tale pleoape.

 

Precum o coasă,
arcuit meu braț drept
te va culca pe
dreptunghiul imaculat al cearșafului,
privirile mele flămânde
răstignindu-le în adâncimile privirilor tale,
maci înfloriți culegând
cu adierea întâiului sărut.

 

Numai o brazdă
voi pune în ieslea de argint a lunii
pentru a hrăni cireada albastră
a viselor…

 

O singură brazdă…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

28 septembrie, 2018

Nastasica POPA: La mormântul lui Mircea

La mormântul lui Mircea

 

Eram la Cozia,turistă
Pelegrinam prin vechi istorii,
Printre zidiri ce au o vârstă
Și parcă îmi deschid toți porii.

 

Printre morminte-ating cu mâna
O piatră rece-n care scrie:
Io,Mircea mi-s acum țărâna,
Dumnezeirea în vecie.

 

Și-n ochi se derulează parcă
Războaiele cu-a lor furie,
Dar sufletul mi se încarcă,
Cu aura lui purpurie.

 

Pe când Șișman pierdu țaratul
Iar oastea „fulgerului”,toată
Către Silistra-și mări „statul”
Năvrapii au pleacat în ceată.

 

Au fost trimiși spre nord de fluvii
Dobrogea ca să jefuiască.
Ei au stârnit în Mircea furii
Și-n toată Țara Românească.

 

În luna lui Brumar, Starâiul
Când soarele vroia s-apună
Cu oastea lui trecură fluviul
Ne-vrând credința să-și supună!

 

Mircea prin luptă îi respinge
Și sapă șanțuri la Rovine,
Pe otomani îi va învinge
Când Baiazid din Vest revine.

 

Arcașii trag în apărare,
Săgeți în slavă după slavă
De furie și supărare…
Nevrându-și țara o enclavă.

 

Duc bătălii de hărțuire,
Chiar Mircea va conduce lupta
De sub a lui povățuire,
În mlaștini turcii-și află cripta.

 

Baiazid în luptă se-avântă
În atac prin smârcuri și mlaștini
În cursa românilor,sfântă
Cad turcii-n adâncul de baștani.

 

Prin mlăci și mlaștini Românii
Se retrag…iar turcii-n blesteme
Cu mâl își umplu plămânii,
Uitați în istorii de vreme.

 

Avangarda pierdută pierea
Baiazid rămas insensibil
O tabără să facă ar vrea
Polisade dacă-i posibil.

 

Iscoade trimite spre dealuri,
În scopul de-atac mișelesc,
Spre Jiu mai aproape de maluri,
Dar prin hățișuri parcă vâslesc.

 

Voievodul din Neam Basarabi,
Mai ager la minte ca turcul,
Simți șiretlicul dat de nababi
Și le-ntoarce turcilor trucul.

 

Ei trag cu săgețile-aprinse,
Lumină se face în noapte,
În propria cursă sunt prinse,
Strigătele-n geamăt și șoapte.

 

Baiazid face-o breșă…și fuge
Își lasă în luptă armata…
Răsună victoria-n sânge,
Românii dau turcilor plata.

 

Profitând de lipsa lui Mircea,
Boierii trădători uneltesc,
Ca domn,Vlad să fie…în „pacea”
Lui Baiazid, pe plai strămoșesc.

 

Dar nu mult le fu bucuria…
Voievodul Știbar l-ajută.
Din cronici aflam mărturia:
Mai lungă-i domnia avută.

 

Că Mircea revine în forță
Să-și apere patria mamă!
Spre Dunăre-aprinsă-i o torță,
Nicopole…la luptă-i cheamă.

 

Cruciata este formată…
Francezi și englezi pe de-o parte
Avangarda este armată,
Trufia în două-i împarte.

 

Valahului nu-i dau comandă
Rămâne în flancul din stânga,
Francezi cu trufie flămândă…
Hotărâre de nobili, nătângă.

 

Sigismund comandă în centru
Transilvănenii sunt în dreapta…
O luptă ce pare-un dezastru
Se-avântă…nu știu ce-i așteaptă.

 

Cavalerii francezi în armuri,
Atacă în primele linii,
Căpetenia înmărmuri.
În țepușe-au intrat ca ciulinii.

 

Peste coama de deal i-așteaptă,
Otomanii în sute de mii,
Nevers târziu se deșteaptă
Trebuia să n-atace primii.

 

În luptă intră și Sigismund
Cu trupele sârbești ajutoare
Dar fuge…și-n luptă pătrund
Muntenii-s lipsiți de-apărare.

 

Nicopole e însângerat,
Își râde în barbă sultanul,
Și toate parcă mi-au fulgerat,
La Cozia unde-i Titanul.

„În Hristos D-zeu,binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul,Io Mircea mare voievod și Domn….”-din cronicile istoricului Constantin C.Giurescu-

-legendă-
-Starâi-cel băteân, cel vechi
-Fulgerul-denumire dată lui Baiazid
-Năvrapii-călăreți ce trăiau din pradă
-Mlacă-mlăci-loc mlăștinos cu vegetație (smârcuri)-regionalism în Muntenia

——————————-

Nastasica POPA

28 septembrie, 2018

Maria LEU: Eternitate cu tine

Eternitate cu tine

 

Știi cât te iubesc?
Se rup vorbele
în mii de bucăți
se rostogolesc silabele
se îmbrâncesc literele
și îngenunchează
de-atâta iubire.
Știi cât te iubesc?
Se târăsc de dor orele,
se sfarmă de jale minutele,
se rup în bucăți secundele
Și-mi rămâne eternitatea clipelor cu tine.

———————

Maria LEU

28 septembrie, 2018